dragoste din (de) trecut
-
0 0http://www.igu.ro/latrecut/
site bestial!..asa pentru tatici si mamici, nu pentru pustoaicele in varsta de 20 de ani de acum
-
Asa este, Honda.
Am gasit acest articol anul trecut pe un site si mi-a adus aminte de cateva lucruri de mult uitate din copilaria mea.
Sper sa va aduca un zambet pe buze:
Cum Dumnezeu am putut supraviatui copilariei.......
Daca ti-ai trait copilaria in anii '60,,'70 ,sau la inceputul anilor '80..cum ai facut sa supravietuiesti?
De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau nici centuri de siguranta,nici perne de aer.......
Cand megeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata.
Leaganele erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.
Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente,dulapuri si usi.
Cand mergeam cu bicicleta nu aveam casca.
Beam apa de la fantana din gradina ,nu dintr-o sticla de apa minerala...
Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aiba strazi inclinate isi dadeau drumu pe ele si la jumatatea drumului isi dadeau seama ca nu aveau frane.Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.
Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inainte de a se lasa intunericul.
Scoala dura pana la pranz si veneam acasa ca sa mancam.Nu aveam celular,asa ca nimeni nu putea sti unde suntem.De necrezut.........
Ne taiam ,ne rupeam un os,ne pierdeam un dinte,dar nici o data nu cautam vinovat.Era numai vina noastra.
Mancam biscuiti ,paine cu unt,beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pt ca tot timpul eram afara la joaca.
Impateam o sticla de suc intre 4 prieteni...utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta.
Nu aveam Playstation,Nintendo64,X box,99 de canale pe cablu,celulare personale,calculatoare,chat pe internet,dar aveam.....prieteni.
Ieseam ,ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului ,sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam la joaca.
Acolo,afara,in acea lume cruda,fara gardian!Cum Dumnezeule faceam?Àveam tot felul de jocuri de echipa,fotbal,v-ati ascunselea,tarile,si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa dar nu se supara nimeni.
Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent pur si simplu repeta anul.Nimeni nu mergea la psiholog,la psihopedagog,nimeni nu avea dislexie,nici probleme de atentie,nici hiperactivitate,doar repeta anul si avea o a doua sansa.
Aveam libertate ,esecuri,bucurii,responsabilitati....si am invatat sa ne descurcam cu ele.
Marea intrebare este:Cum faceam sa supravietuim,si mai ales cum am devenit pesoanele adulte de azi?
Generatia de acum ar spune ca eram plictisitori!
DAR , DUMNEZEULE ERAM TARE FERICITI ! -
`Am intrat intamplator pe acest blog si am citit o multime de mesaje nostalgice legate de cartile preferate ale copilariei. Intrucat cartea pe care am citit-o eu de zeci de ori in copilarie s-a pierdut fara urma si tot ce imi amintesc din ea sunt povestirile inedite, oarecum stranii pe alocuri - de pilda intr-una din ele personajul pozitiv era reprezentat de un omulet cu capul cat o roata de car, de culoarea mamaligii, in alta un iepuras rostea o formula magica pentru a iesi din bucluc, “simili-simili-bumbambec-hupcinec-pupcinec-momsa-cuec” - am zis sa pomenesc de ea in speranta ca cineva mi-ar putea da un indiciu pretios sa o pot gasi cumva, undeva.
Nu mai este nevoie sa precizez ca ar insemna enorm pentru mine.`
-
prea tare poezia asta
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea! -
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti la inceputul anilor 80, sfarsitul anilor 70 vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de
copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s-a cerut) prietenia”, care inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac spec -
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu
fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…
Daca esti de-al nostru… Felicitari!