sunt trista...
-
0 0acum chiar sunt foart trista...
ati avut vreodata senzatia de gol in suflet...imi plange sufletul..cum ar fi daca ne-am putea controla si inima,ce ar mai ramane din noi? -
red_vixen super nick

eu dupa o mare iubire terminata ca dreac le-am tras-o la toti cei care aveau tupeul sa se bage in seama cu mine! dar nu la propriu, ca n-am avut chef de sex o perioada buna
in schimb care se risca sa bage texte, mama, fereasca-te sa fii barbat in preajma mea in perioada aia
culmea e ca unu' dintre ei s-a ambitionat cu mine si m-a dovedit in final
cat eram eu de tare-n gura
si am ajuns sa-i torc in poala
dar asta e o alta poveste..
si apropo, perioada aia a durat vreo 5 luni, cred ca pe unii i-am bagat in terapie dar nu-ti pot spune ce satisfactie am avut
Toti smecherii fraieri, toti cartieristii, fitosii la volan in jeep-uri luate in leasing da care acas n-au dupa ce bea apa si se dau rotunzi prin centru sau prin cluburi, 'managerii' la costum care vorbesc o romano-engleza si habar n-au de nimic ca daca-i scuturi putin se-alege prafu..
fuck'them all! -
buna dimineata...
pai am avut o relatie de 4 ani..a gresit mult..m-a insleat..l-am iertat..i-am gresit si eu...dar nu atat de mult ca el..eram inebuniti de gelozie amandoi..dar fiecare era aerul celuilalt..despartiri..impacari..pana intr-un moment cand eu nu am mai putut tine ritmul..m-am oprit ..am spsus stop....a urmat o intreaga drama din partea lui...eu intalnisem pe cineva care ma facuse sa vad ca se poate si altfel..au trecut cateva luni si uite ca acum mi-e dor de "el"..imi lasa msg ca ma iubeste..ca nu poate sa traiasca fara mine...mi-e greu..in 4 ani am trait multe..au fost si clipe frumoase...off doamne..e greu...acum ash vrea macar sa il vad..poate imi pototlesc dorul..dar nu vreau sa il ranesc pe cel alaturi de care sunt acum.. -
eu cand am ales sa spun stop m-am gandit la viitor..un viitor in care amandoi eram inacpatanati..gelosi..si am spus ca e mai bine sa ma opresc acum..am fost atat de indragostita de el..a fost si va ramane cred unica mare iubire!dar e mai bine asha...nici nu stiu..sunt confuza..nu ash renunta la cel cu care sunt acum..sau daca ash face cred ca ash regreta..
-
Mie mi-au trebuit cam doi ani sa imi pot scoate total din suflet prima mare iubire, mi se facea pielea de gaina pe strada cand il vedea intamplator, l-am vazut o data cu cineva in parc, cam dupa un an de despartire (si eu eram cu altcineva si chiar ne iubeam!) si am plans o noapte intreaga ... e greu, da. Dar tot la fel ca tine, stiam ca nu poate exista un viitor, de fapt nici nu il mai doream sa fie al meu, pur si simplu ramasese o rana in sulfet care se vindeca greu.
Pretuieste-l pe cel de langa tine, plange-ti durerea in perna ca sa te descarci, dar "mortii cu mortii si viii cu viii".
Si eu vorbeam cu el noptile ore in sir la telefon si imi dadeam seama ca ii este dor de ce traisem noi, dar stiam mandoi ca nu se mai poate relua.
O sa treaca, ai sa vezi. Fii puternica! -
red: in tineretile mele dupa terminarea unei relatii ma bagam pe distractii si rasete rau de tot, naiba statea in casa sa boceasca......boceam si io pe alocuri da' de ciuda
...si nu pt ca s-a terminat relatia ci pt ca mi-am pierdut timpul cu un bou!!!!!...da' a doua zi cine era oachesa si cu gura pana la urechi?? JE!!! hehehehehe....si cel mai tare imi placea uimirea care li se citea pe fata cand ne intalneam din intamplare(discoteci, pe strada, etc) ca adica cum eram io vesela si plina de viata si nu in casa sa-l bocesc dupa bou??? pai ce a murit???... asta-i cea mai buna razbunare zic eu....
eva-trista: daca l-ai lasat, nu l-ai lasat de bun...adica ati incercat nu s-a putut, ura si la gara!!! cu ce te ajuta ca traiesti in trecut??? mai bine traieste-ti prezentul, iesi din casa si du-te la distractii ....ai toata viata inainte....stii ce-mi ziceam eu tot timpul: daca e sa fie al meu va fi si mai incolo iar daca nu de ce sa-mi pierd eu timpul??? timpul este ireversibil si nu ti-l da nimeni inapoi.... -
off daca ar fi asha de usor jur ca nu as risipi nici macar o secunda din cauza asta....cel cu care sunt acum este cam tot ce vreau eu..insa nu stiu ..nu stiu...anissia tu cum ai reusit?acum daca il vezi?ce ai simti?te mai gandesti vreun moment la el?sunt momente in care sa iti spui cu regret
aca m-ash fi impacat cu el.. -
Si totusi cum credeti, caci stiu ca cu rabdarea stam bine, dar el e cel fara de care nu pot, cind plec la parinti pe vreo citeva re mereu ma suna cind vin, si eu abia astept sa revin acasa. Si in acelasi timp, ma chinue intrebarea, cum poate fi in acelasi timp asa de tandru si totdata asa de .... insuportabil.
Daca il intreb ceva de noi mereu se eschiveaza, nu raspunde, spune ca totul la timp va fi, si asta cind va dori el.
Asta inseamna ca nu vrea nimic, si este indiferent? Sa pun punct, oare???? -
Draga mea, acum cand il vad (au trecut cam 8 ani de la despartire) il privesc cu mult respect, ca pe un om drag, ca pe un prieten bun, si ATAT. Nu mai exista deloc fluturasi si nici regrete.
Desi am suferit mult la despartire si desi ne iubeam foarte mult, am inteles ca nu am fi avut un viitor impreuna. De fapt, el mi-a redat liberatatea, lasandu-ma sa imi cladesc un viitor pe care el nu mi-l putea oferi. Se astepta (si chair isi dorea) sa ma vada acum maritata, implinita, cu un ciopilas-doi ... Poate asta mi-as fi dorit si eu, dar nu a fost sa fie. Acum, cand vede ca nu am reusit nici fara el, simt ca ii pare rau ca ne-am despartit, simt ca ar vrea intr-un fel sa reluam. Dar chiar nu se mai poate. Din simplul motiv ca nu il mai iubesc.
Pare de necrezut acum, pentru ca efectiv era aerul meu, efectiv pierdeam toata ziua si nu traiam nici o clipa din ea, pana la ora serii la care aveam sa ne revedem si toata lumea era a mea. Greu de crezut. Citeam de curand in jurnalul de atunci "Cel mai rau ma doare sa stiu ca iubirea asta va muri. Timpul o va ucide. Timpul ucide si bune si rele".
Si asa este. Am trecut peste prima iubire a vietii mele, crezand atunci ca ma voi prabusi fara iesire.
Am trecut peste moartea tatalui meu, desi atunci nu mai puteam manca si slabisem de ma sufla vantul pe strada, toata lumea a crezut ca s-a ales praful de mine.
TIMPUL. Timpul le vindeca pe toate. -
povestea mea: barbatul visurilor, toate calitatile pamantului, noi eram perechea perfecta, ne intelegeam intotdeauna, nu ne certam... dupa 1 ani si un pic el s-a sucit, a devenit mai rece, fara nicun motiv aparent, nu-mi mai rasp la telefoane (si acum urasc melodia pe care o avem pe tel in perioada aia, pt ca de fiecare data cand suna tel credeam ca e el, dar... tzeapa
) ne-am despartit ianinte de licenta mea, cand si asa eram f stresata cu lucrarea. Bun, am strans din dinti si dupa 2 zile de plans in perna, m-am pus pe invatat materia de examen in 10 zile. Al luat exam cu 9, 50. M-am angajat pe un post dorit de f multi, am muncit si 12h pe zi, un weekend da unul ba. ne-am impacat la insistentele lui, ne-am despartit dupa 1 luna. M-a durut inima si mai tare dupa asta. cat de naiva am fost!!
si acum mi se pune un nod in inima cand ma gandesc la anumite momente... sper sa treaca cat mai repede. Partea buna este ca cineva a reusit sa ma scoata din starea aia de letargie. Dar are de muncit cu mine pana voi redeveni cum eram.
concluzia este ca nu trebuie sa te lasi doborata, palngi, sufera, simte-te pustiita, dar la un moment dat TREBUIE SA ZICI STOP si sa te bucuri de viata. Te imbartisez!!!