VIRUS PE EVA
-
0 0mi se pare mie, sau avem un virus pe eva?
si vad ca evolueaza...de la buna nu-stiu-ce la strofe intregi...
cred ca adminii ar trebui sa instaleze un ativirus inainte ca ''tulpina'' virusului sa se modifice in asa hal incat sa afecteze iremediabil eva -
Din cauza faptului ca nu ma vreti ma voi retrage glorios decat sa fiu dat afara rusinos...LA REVEDERE!!!!!
Din cauza faptului ca nu ma vreti ma voi retrage glorios decat sa fiu dat afara rusinos...LA REVEDERE!!!!!
Din cauza faptului ca nu ma vreti ma voi retrage glorios decat sa fiu dat afara rusinos...LA REVEDERE!!!!! -
MELANCOLIE
Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,
Prin care trece alba regina noptii moarta.
O, dormi, o, dormi în pace printre faclii o mie
Si în mormânt albastru si-n pânze argintie,
In mausoleu-ti mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat si dulce al noptilor monare!
Bogata în întinderi sta lumea-n promoroaca,
Ce sate si câmpie cu-n luciu val îmbraca;
Vazduhul scânteiaza si ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.
Si tintirimul singur cu strâmbe cruci vegheaza,
O cucuvaie sura pe una se asaza,
Clopotnita trosneste, în stâlpi izbeste toaca,
Si straveziul demon prin aer când sa treaca,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina
Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna,
Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vântul –
Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvântul –
Nauntrul ei pe stâlpii-i, pareti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin si obscur,
Drept dascal toaca cariul sub învechitul mur.
...........................................
Credinta zugraveste icoanele-n biserici –
Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,
Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai ramas.
In van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier:
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi tiu,
Ea bate ca si cariul încet într-un sicriu.
Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea – si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.
(1876, 1 septembrie)