sunt confuza
-
0 0Poate unele dintre eve isi mai amintesc. Am mai postat pe aici. Sunt divortata de ceva timp si am doi copii, adolescenti. In urma cu 5 luni am cunoscut un barbat care are tot doi copii, studenti, caruia, i-a murit sotia in urma cu aproximativ un an.
Pot spune ca acum sunt fericita. Chiar uitasem cum este sa te simti din nou femeie, iubita, rasfatata, ocrotita. Sunt totul pentru el, asa imi spune. Ma copleseste ma mail-uri, telefoane, sms-uri...nu trec doua zile fara sa ne vedem, spune ca nu rezista fara mine.
Comunicarea intre noi este excelenta. Relatia in pat, e mai mult decat imi puteam dori. Imi ofera, in general, cam tot ce am asteptat vre-odata de la un barbat.
Ok...Toate bune...Si ce-i cu asta, o sa spuneti.
Vrea sa ne casatorim peste catva timp. Iar eu ma tem...asta e problema mea. Sunt o gramada de aspecte legate de asta, care imi dau de gandit. Spre exemplu : copiii nostri sunt mari. Nu mai sunt la varsta copilariei cand se adapteaza usor. Cum ar fi sa iei niste persoane care nu s-au intalnit niciodata, n-au nimic in comun si probabil, nimic sa-si spuna, si sa le obligi sa traisca sub acelasi acoperis, sa se intalneasca la baie, bucatarie...s.a.m.d...doar fiindca parintii lor se iubesc...Asta e unul din exemple...una din intrebarile care ma macina. Cum credeti ca, sau, credeti ca, noi, toti sase, am putea forma o familie ??? -
Ai vazut ca nu e greu? Totul e sa vrei.
Cat priveste copiii ... sunt sigura ca ai discutat cu ai tai, deci ceva-ceva stii ce cred ei ...
Asa cum totul a mers ok in relatia ta, prin sinceritate si deschidere, asa cred ca va merge si legat de copiii vostri.
Deschidere si sinceritate.
De ce teama? nu ti-a fost de-ajuns?
Haide, curaj! va fi bine si acum.
-
Va multumesc .
Simt cum imi cresc aripi...
Un noian de nelinisti si intrebari ma bantuie in ultimul timp.
Copiii nostri nu se cunosc. Nici nu stiu nimic. Poate, doar, banuiesc ca, tata, respectiv mama, ar avea pe cineva.
Eu am doua fete...El, baiat si fata.
Si....off...cum naiba sa scriu asta, ma tot gandesc ca, eu, avand doua fete, el un baiat, ....doamne fereste, nici nu pot sa scriu ce-mi trece prin minte. Stiu, de un pic de paranoia ma banuiesc de multa vreme, dar deh...asta nu-mi pune stavila gandurilor negre... -
daca el are spatiu suficient , iar tu esti nevoita sa locuiesti cu fostul sot, cred ca e bine sa te muti cu el cat mai repede
cred si ca e timpul sa le aduceti oficial la cunostinta copiilor relatia voastra si sa le faceti cunostinta
abia dupa ce vei vedea reactiile poti sa stii daca e cazul sa-ti faci griji
noi, cu toate, iti dorim sa fiti cu totii fericiti in noua familie
-
Eu iti propun atat.Dupa ce se va tot discuta despre aceasta "problema" aici iar unul dintre cei 4 "copii" sau toti nu vor intelege aceasta relatie in vre-un fel,pune-i sa citeasca acest topic. Vor tb sa vada atunci cata framantare poate sa exista in sufletul unui parinte, cata agitatie,numai sa fie bine pentru toti. Sincer, cred ca li se vor schimba parerile, se vor lumina si inmuia,daca va fi cazul.Sper sa nu!!!!..Nu pot sa cred ca exista cineva pe lumea asta care sa isi doreasca ce e mai rau ptr. parintele lui. Nu cred ca un copil isi doreste sa isi vada parintele suferind, nefericit ci din potriva,daca isi vede parintele radiand alaturi de o persoana nu vad de ce s-ar opune.E vb de fericirea parintelui lor,doar...
-
Daca tu esti fericita, si copiii tai vor fi fericiti. Mai ales ca sunt mari, inteleg totul mult mai bine. E normal sa-ti fie teama, e un pas important pentru voi toti, exista si riscuri, dar cred ca merita sa ti le asumi, mai ales daca spui ca va iubiti si va intelegeti asa de bine. Multa fericire si intelegere iti doresc!
-
Va multumesc ca ma sustineti si sunteti alaturi de mine. Mi-e mai bine, acum...

Sunt atat de fericita in ultimul timp pentru tot ceea ce traiesc...Uitasem cum e....Imi amintesc mereu ca mi-a spus la un moment dat, ca el se simte mai barbat atunci cand simte ca ma poate proteja, rasfata, cand poate avea grija de mine. In comparatie cu ex-ul, care se simtea macho cand ma umilea....
Imi iubesc copiii mai mult decat viata mea, mamele de pe forum stiu ce spun. Si n-as vrea sa-i fac sa sufere. Si simt ca voi putea fi o mama buna si pentru copiii lui. Am disponibilitati afective suficiente, rabdare si tact.
El, deasemenea, este foarte preocupat si interesat de copiii mei. E un monument de bunatate si intelepciune.
Asa il vad acum. -
io zic sa iesiti cu totii pe teren neutru, doar sa se cunoasca intr-o prima faza. daca ii anunti direct ca te recasatoresti s-ar putea sa nu aiba nimic impotriva (in cele din urma), dar s-ar putea ca vestea sa cada ca o maciuca.
arata-le omul inatai, explica-le (dupa ce l-au vazut) ca el conteaza mult pentru tine, ca vrei sa fie si ei fericiti. implica-i si in decizie, daca simti ca ai semnale pozitive de la ei.