diferente de varsta, o problema
-
0 0cum credeti ca poate influenta diferenta de varsta relatia dintre un barbat si o femeie. ma refer la situatia cand el este mai mare cu peste 15 ani. ati avut astfel de realtii? Teoretic stiu ce implica, as vrea insa niste raspunsuri din experienta.
-
Parerea mea este urmatoarea: mie si 4 ani diferentza, MI SE PARE PREA MULT !!!
Poate te intrebi...de ce ? Pur si simplu pentru ca este vorba de mentalitate ! Ceea ce ne apropie pe noi, oamenii, unii de altii, este, in primul rand, zic eu, pe langa atractia fizica, si MODUL DE GANDIRE !!! De zici porneste TOTUL !!! De la modul cum privim viata, daca avem aceeasi "ochi" pentru "aceleasi lucruri" !!! Pricepi ce am vrut sa zic ? -
La mine totul e bine, accept mai usor varsta mai innaintata decat mai mic ca si mine, desii de la un timp am succes la "copii"mai mici ca mine cu 2-4 ani si nu ma simt bine desi stiu ca ar trebui sa ma simt foarte bine ca am noroc la micuti.Dar inca nu am ajuns la varsta dificila si mai pot alege,mie frica pentruca stiu ca cei mici sunt mai insensibili(stiu ca nici asta nu e adevarat)
-
sotul meu este mai in varsta decat mine cu 13 ani. il iubesc si suntem fericiti. nu ma deranjeaza decat foarte rar. dar in definitiv credeti ca un sot de-o seama cu mine ar fi perfect??? e dulce, e tandru, atent, se straduie sa ma faca fericita, e un partener foarte bun de discutii... ce-si poate dori mai mult o femeie?
-
relatia mea cu acest om este cam cum spui si tu, lorelei. ma preocupa insa alte probleme. cred ca barbatii mai "batrani" au tendinta de a conduce relatiile, de a iti organiza intr-un fel viata, de a manipula mai usor decat unul de aceeasi varsta cu mine. ma mai gandesc iarasi la inflexibilitatea care vine odata cu varsta.
din punct de vedere al preocuparilor pot spune ca ne potrivim foarte bine. eu castig de pe urma experientei lui, m-a introdus intr-o "lume" noua, mi-a impartasit din experienta lui. eu, la randul meu il mai intineresc. mergem in multe locuri impreuna, la film, la restaurant, la pub-uri, urcam pe munte, lucruri pe care le-as face si cu un tip de varsta mea. -
AM AVUT UN PRIETEN MAI MIC DECIT MINE NE-AM INTELES BINE DAR TOTUSI IN PRIETENIA NOASTRA EU ERAM SEFUL SI NU IMI PLACEA.LIPSEA CEVA..............ACUM SOTUL MEU ESTE MAI MARE CU 6ANI SI DREPT SA VA SPUN IMI PLACE ;TOT TIMPUL ARE GRIJA DE MINE ;MA RASFATA ;ESTE ATENT SI NU MA INSELAT NICIODATA.ESTE MAI BINE SA FIE SOTUL MAI MARE.
-
pt bruneti:
Hai sa-ti spun ceva:am avut o relatie (de scurta durata, e adevarat) cu un barbat care
era cu 20 de ani mai mare decat mine.Trebuie sa-ti spun ca ,eu cel putin, n-am
mai intalnit pe cineva cu care sa ma inteleg atat de bine .
Atunci mi-am dat seama ca varsta biologica este una ,iar personalitatea este altceva
Insa, depinde cat de mult te adaptezi si tu omului de langa tine.
Recunosc ca am avut si am dubii in ceea ce priveste o relatie de durata (poate chiar
casatorie). -
Este imposibil sa nu-ti imaginezi cum va fi viata alaturi de el peste cativa ani.
Iti vorbesc de dubiile pe care le-am avut eu, deci nu pot sa generalizez.
In primul rand pentru mine a fost problema familiei.Ei n-ar fi inteles niciodata
alegerea mea, poate ar fi acceptat-o ,dar i-as fi terminat din punct de vedere
psihic. Sunt o persoana pentru care parerea parintilor conteaza foarte mult
(nu decisiv) si n-as fi putut sa fiu eu fericita stiind ca ei sufera.
In al doilea rand, o relatie de durata, de acest gen este plina de compromisuri.
Stiu ca la inceput nu le vezi sau le ignori, dar la un moment dat nu stiu daca
mai ai puterea sa le faci fata.Si mai e o chestie:fiecare varsta are "stilul"ei
de a trai.O viata ai si e pacat sa treci peste niste etape ,pentru ca s-ar putea
sa imbatranesti inainte de vreme.
Repet ,astea sunt parerile mele, recunosc ca nu le-am avut de la inceput
ci dupa ce "am dat cu capul de pragul de sus", asa ca fiecare e liber
sa-si aleaga calea de urmat (desi stii tu...ce ti-e scris...) -
Uneori simt, ce-i drept, ca doreste sa decida in problemele cheie. Dar atata timp cat tine cont si de parerea mea, cat putem discuta, e in ordine.
Da, si eu "profit" enorm de pe urma experientei lui- suntem amandoi in aceeasi bransa, ma invata sa ma comport frumos in societate, ma respecta; uneori de exemplu imi lipsea dansul (dansez cu foarte multa placere)- dar acum frecventam impreuna cursuri de dans, asta pentru ca mi-am dorit eu. Isi da tot interesul sa ma faca fericita. Uneori am impresia ca imi citeste si dorintele nerostite. E tandru, e dulce, e atent. Si imi spune in continuu ca e frumos impreuna doar atata timp cat amandoi suntem fericiti. Sincera sa fiu, n-am niciodata impresia ca incearca sa-mi monopolizeze viata, din contra, ma trimite sa mai ies, sa ma intalnesc cu prieteni, prietene, imi spune ca ai enorm de mult de castigat din relatii, si ca are incredere in mine. In orice caz, niciodata nu i-am inselat increderea si nici nu i-am dat vreun motiv sa se indoiasca.
Da, dupa 2 ani, inca il iubesc la fel de mult...
Ce o sa fie mai tarziu? Nu stiu! daca o sa ma deranjeze vreodata diferenta de varsta? Imi doresc din toata inima sa nu fie asa. Pentru mine este cel mai fantastic barbat pe care l-am intalnit si nu l-as schimba pentru toti "pustii" frumosi din lume!!!! -
Intotdeauna mi-au placut barbatii mai maturi ca mine si intotdeauna am avut parte de relatii cu astfel de barbati. Acum sint cu un barbat mai mare decit mine cu 17 ani, sintem de peste 4 ani impreuna si pot sa afirm cu toata taria ca este exact ceea ce mi-am dorit de la un barbat. Am tot ce vreau si nu l-as da pe o mie de tinerei. Sint convinsa ca relatia cu un barbat ceva mai mare ca tine este intotdeuna un confort, sigur exista si exceptii. Insa un barbat mai copt stie ce vrea de la viata, are experienta pe toate planurile, stie sa se comporte. Mie personal, iubitul meu imi face toate capriciile. Ma rasfata pur si simplu! Gindim la fel, uneori in acelasi timp si nu am simtit niciodata diferenta de virsta dintre noi. Sint mai mult decit sigura ca n-as da relatia cu el pentru nimic in lume.