Emotivitate
-
0 0Fetelor,scuzati ca postez aici,am si eu o problema,sunt foarte emotiva in fata sefilor,sunt foarte capabila(la facultate am fost 13 pe un loc si am reusit eu din cei 13 si colegii la servici ma apreciaza,adica stiu ca-mi fac bine treaba),dar in fata sefilor ma pierd,ma balbai,dau impresia ca nu stiu nimic si pierd mult cu asta;cum sa ma gandesc sa nu-mi mai fie frica de ei,sa nu mai fiu emotiva?(ii vad ca pe niste zei,intr-un loc unde eu nu as putea sa ajung pentru ca mie imi place sa fiu coordonata nu sa coordonez)
Va multumesc si va pup. -
Ba da andreea,l-am mai propus dar nu reusesc sa ma detasez,sa fiu mai indiferenta,de exemplu acum am 3 zile de c.o.si m-au sunat incontinuu cum sa faca aia,cum sa faca aialalta,nici in co nu ma lasa in pace,natasha faza e ca daca o colega maintreaba ceva legat de servici repede ii dau raspunsul,daca sefa ma intreaba acelasi lucru ii zic pai sa vedeti pe aici,pe dincolo,adica nu par sigura pe mine cand sunt in fata sefilor;si directorii sunt tare de treaba,eu ma vreau perfecta,mi-e frica sa nu gresesc.
Mersi,va pup. -
hmmm, am mai vazut/auzit persoane emotive care se pierd in fata sefilor sau la examene (apropo, in scoala cum ai facut fata la examene, in special la cele orale?) dar inca n-am vazut pe nimeni care sa se uite la sefi ca la niste zei si sa considere ca niciodata nu ar putea face ce fac ei.
Dimpotriva, in tara asta pana si femeia de serviciu crede in sinea ei, ca daca ar conduce ea firma ar face lucrurile mai bine decat sefii
-
Era o "reteta" mai veche, sa il vizualizezi pe omul care te sperie stand pe WC.
Nu glumesc, dar sa iti imaginezi chestia asta pe bune. E un fel (barbar de altfel
) de a incerca sa realizezi ca si repectivul e doar un om.... cu toate atributele umane, printre care si...you know.
E chiar funny. Daca reusesti, iti garantez ca gata cu spaima vis-a-vis de individ. -
Mersi de raspunsuri fetelor,ceea ce ma sperie e stiinta din sefii mei,mi se pare ca stiu mai multe decat mine din moment ce au ajuns acolo,si deci ma simt inferioara si ca urmare apare frica.Voi ce ziceti?
Si in plus sefa mea aree si 50 de ani,deci in vecii vecilor nu o voi egala eu ca stiinta.
Mersi,va pup. -
deschis, direct, cu contact vizual, fara fasoane, si transpiratii in palme, ca suntem si noi oameni... (care pe cuvant de onoare, confirm ca stam pe buda).
pana la urma zici si tu ce ai de spus si-ti vezi de treaba.
eu personal nu apreciez oamenii care vin la mine sa se afle in treaba. intri, spui simplu, scurt si corect ce ai de spus. si atat!
ps. de acord cu maybe - pe bucatzica ta, tu esti stapana!
iar io nu sun oamenii in concediu, noa! -
e normal ca sefii tai sa stie lucruri pe care tu nu le stii, si e f bine daca tu stii amanunte pe care ei nu e necesar sa le stie, asta inseamna sa-ti faci bine treaba si asta apreciaza un sef. Faptul ca stie ca treaba este bine facuta si el nu trebuie sa verifice. E bine si sa-i poti da un raspuns clar cand te intreaba si sa nu bati campii.
Spui ca esti competenta si apreciata de colegi. Baga-ti asta bine in cap si vezi-ti de treaba in continuare. Cu siguranta si sefii tai te apreciaza. Hai ca nu-i asa greu. -
Gandeste ca si sefii tai au inceput de jos nici ei nu au stiut totul de la inceput au invatat pe parcurs iar la faza ca nu-i poti intrece ......ma abtin ....
Daca lupti poti sa ajungi sus, poti sa inveti multe si poti sa ajungi deasupra numai ca trebui multa munca si mai ales sa ai multa incredere in tine.
Am o fosta colega de generala are 26 de ani si a ajuns directoare la o banca in Bucuresti deci..... -
Fetelor,multumesc mult,m-ati ajutat foarte mult,am mers la servici si nu mi-a mai fost frica de sefa,foarte rar cand mai gresesc ma incearca sentimentul asta.
Multumesc mult.
Cum sa inteleg ca si a gresi e omenesc?
Eu vreau sa fac totul perfect si cand mai gresesc cateodata imi vine sa se deschida pamantul sub mine.
Va pup