pofta vine mancand?
-
0 0Doresc sa aflu unele pareri cu referiri la aceasta zicala?Aplicata in viata de cuplu cam cum o interpretati voi?
-
sincer...eu cred ca aceasta zicala nu se poate aplica in viata de cuplu...indiferent de ipostaza...
n-are cum...
n-ai cum sa te indragostesti pe parcursul unei relatii...daca nu simti nimic de la inceput...ceva..o sclipire cat de cat...
acum...daca tu ai alta ipoteza...eu abia astept sa vad exact la ce te-ai referit...
-
Nu simti iubire si nici atractie fizica prea mare fata de omul de langa tine dar se poarta foarte frumos cu tine,te respecta,te iubeste,te apreciaza si ajungi sa il indragesti pt. felul lui de a fi.Ar putea merge o astfel de relatie,avand in vedere faptul ca dragostea aceea nebuna de la inceputul oricarei relatii se mai pierde si ramane intelegerea,respectul si comunicarea?
-
Da Cassy, ajungi sa il indragesti si chiar sa il iubesti, poate nu cu pasiune dar tot dragoste se poate numi, mai trebuie sa iei in calcul ca felul frumos in care te trateaza acum se poate altera si ajungi la un moment dat sa iti spui: de ce dracu' nu mi-am vazut eu de drumul meu?! Daca varsta iti permite eu te sfatuiesc sa mai astepti dragostea cea mare...
-
A fost si dragostea cea mare si mai e in sufletul meu dar am vazut pe pielea mea ca nu e de ajuns.Totusi dragostea mare trece.Eu am invatat pe pielea mea ca numai cu dragostea cea mare nu ajungi foarte departe.Cel putin la mine asa a fost.Cineva imi spunea candva asa:barbatul trebuie sa te iubeasca mai mult decat o faci tu.probabil avea dreptate.
-
mai ales daca atractie nu e... asta chiar nu stiu de unde ar putea veni...
si de la inceput nu inseamna neaparat din prima secunda din care l-ai cunoscut... dar daca acel chemistry nu apare...
Probabil ca te poti sacrifica pe altarul bunelor intentii toata viata, sa ramai cu el din recunostinta, dar iubirea nebuna nu cred ca poate aparea dupa cativa ani, asa, pur si simplu din nimic.. -
Ratiunea ne face de regula sa cautam prezenta celui care ne iubeste, ne respecta, ne admira etc., dar sufletul ne impinge catre cel pe care il putem iubi, respecta, admira. Si de cele mai multe ori, castiga sufletul!
Ce vreau sa spun este ca vei ajunge la un moment dat in relatia asta domoala de "accept sa ma iubeasca" la situatia in care te vei simti atrasa si te vei indragosti nebuneste de un alt "el", urmand, evident, actiunea de a insela!
Desi vrem sa credem ca barbatul trebuie sa ne iubeasca mai mult ... asa de mult ne place sa iubim si noi!...
Ai grija! -
Pt mine daca definitia iubirii ar fi de genul "unul iubeste si celelalt se lasa " iubit....n-ar mai avea rost sa traiesc, as vegeta doar.
Eu respir iubire prin toti porii si logodnicul meu la fel. Suntem atrasi fantastic unul de calalalt si ne completam in orice. Toata viata am crezut intr-o astfel de iubire si am gasit-o. Si asta pt ca am intalnit oameni, nu multi este adevarat, care si la batranare se iubeau cu acceasi daruire si pasiune ca in prima zi. Asta mi-a intarit convingerea. -
Sunt un caz fericit pt ca in iubire nu am facut compromisuri. In alte domenii da, dar nu aici.
Cand am simtit ca nu este ceea ce simt eu ca ar trebui sa fie, m-am desprins fara sa ma uit inapoi. Stiam ca undeva exista persoana perfecta pt mine si am gasit-o.
Noi si lucram impreuna, sunhtem o echipa imbatabila. Si unul din secrete este ca nu lasam pe nimeni sa se apropie de intimitatea noastra. Suntem noi 2 si atat. Restul nu conteaza.