decizie dificila
-
0 0Buna fetelor, sunt Alexandra, am 30 de ani si am de luat o decizie importanta in viata mea. V-as ruga sa va dati si voi cu parerea. Sunt casatorita de 4 ani cu un barbat pe care la inceput l-am iubit foarte mult dar faptul ca bea aproape zilnic si ca ma neglijeaza sexual m-a indepartat incetul cu incetul fata de el. La inceput eram doar frustrata si nefericita, am incercat sa vorbesc cu el si nici o schimbare, nu mai stiam ca sa fac pina cind intr-o zi m-am hotarit sa-i povestesc unui coleg despre problemele mele. De la problemele mele am ajuns la problemele lui si apoi am ajuns sa avem o relatie care dureaza de cam un an jumate cu multe urcusuri si coborisuri. Eu m-am indragostit de el si cred ca nici eu nu ii sunt indiferenta. El nu a fost casatorit niciodata, a suferit mult din cauza unei fete care s-a sinucis si nu stiu exact ce simte pentru mine. La inceput cred ca a fost mai mult nevoia de sex dar incetul cu incetul s-a schimbat situatia. Eu doresc sa dau o sansa acestei relatii dar nu stiu daca voi reusi sa fac pasul decisiv, nu stiu daca am puterea sa imi parasesc sotul. Va rog spuneti-mi ce credeti. multumesc
-
Sincer nici eu nu stiu de ce nu am curajul, poate mentalitatea in care am crescut, faptul ca in familia mea nu au existat divorturi sau poate ca ma las influentata de cei din familie care imi spun ca nu e asa grav, ca o femeie trebuie sa suporte toanele barbatilor. El nu e violent cu mine ci doar beat aproape zilnic (bea dupa servici cu colegi) si nu vroia sa se culce cu mine doar cind avea chef cam o data la 3 luni. Acum de cind eu nu mai vreau acest lucru ..........s-a intors roata, acum vrea el.
-
Nu inteleg,daca spui ca te neglijeaza-un lucru foarte grav,sa nu mai vorbim si de faptul ca bea,ce te mai tine linga el?Ce mai astepti?Ce sa se mai intimple?
De ce nu incerci sa fii fericita?
Ai 30 de ani,timpul va trece,iar mai tirziu poate nu vei mai avea nici aceasta iubire de care spuneai.Gindeste-te la tine,la viata ta.E scurta si nu merita irosita. -
nu, nu am copii, nu sunt conservatoare sunt doar o femeie care a cautat dragoste si intelegere. Sotul meu m-a neglijat incetul cu incetul a uitat ca are o sotie si ca are de indeplinit anumite indatoriri pentru ca a preferat sa stea la o bauta cu colegi. Nu am cautat pe altcineva, s-a intimplat pur si simplu, si din acel moment am refuzat sa ma mai culc cu sotul meu si am incercat sa am o relatie sincera cu acest coleg.
-
hellooooo! mai da-o dupa usa de mentalitate idioata! ce naiba, daca in familia ta femeile au fost crescute sa sufere linga astfel de barbati...a trecut vremea lor!
esti tinara, chiar daca relatia cu acel coleg se va termina la un moment dat, tot merita sa-ti traiesti viata. Poate altul va fi cel sortit tie.
Nu crezi ca meriti o viata mai frumoasa? fara duhneli de alcool zilnice?
doremy -chiar daca te superi iti spun- replicile tale nu isi au rostul , locul mereu, oriunde! -
ai discutat cu "colegul" ipoteza divortului tau? cum a reactionat?
nu rezulta nicaieri in ce-ai scris tu pana acum ca si el isi doreste o sansa reala pt aceasta relatie. Asa ca sa nu fii f surprinsa daca in cazul divortului nu va urma o relatie cu el.
In rest, dupa cum ai descris situatia, cred ca ar trebui oricum sa iei serios in calcul divortul. Dar nu cu gandul la coleg.Mai ales daca el nu ti-a cerut-o. -
Am discutat si cu colegul (Alin se numeste) de situatia mea si el mi-a spus ca niciodata nu imi va cere sa divortez pentru ca nu isi doreste ca in cazul in care relatia noastra va esua sa-i reprosez ca mai bine ramineam la sot, ca decizia imi apartine doar mie. Anul trecut in vara am vrut sa-l parasesc pe sot si era cit pe ce sa reusesc dar din motive finaciare nu am mai primit locuinta si am avut un soc psihic, de aceea am mai asteptat atita timp sa-mi revin dar doresc sa schimb cit mai repede situatia.
-
sunt hotarita sa divortez dar nu am curaj, daca acum un an jumate puteam sa spun ca am incercat totul sa-mi salvez casnicia si sotul meu nu m-a bagat in seama acum nu mai pot sa spun acest lucru. Aum eu sunt cea care nu mai doresc sa continui si el se straduie sa refaca ceva care din pacate e ireparabil. Ma invinovatesc ca daca nu aparea Alin poate imi salvam casnicia si in acelasi timp ma bucur ca de cind il cunosc pe el am devenit o persoana mult mai glumeata cu chef de viata si cit de cit fericita (cind sunt cu el). DAR si revin nu stiu de ce nu am curaj sa fac pasul decisiv, cred ca imi este frica de necunoscut.