Barbatul altei femei
-
0 0Din nou, mentionez acest subiect e posibil sa mai fi fost abordat. Mi-a atras atentia o alta discutie, in care lucrurile aveau un pic alta directie dar...revenind: e un subiect foarte interesat de dezbatut. Ceea ce va propun este atractia, constienta sau nu, pentru barbatii casatoriti.
Nu vorbesc aici de cele care afla la un moment dat, pe parcursul unei relatii ca el este insurat. Vorbesc de decizia constienta de a incepe o relatie cu un barbat casatorit.
M-am gandit de mai multe ori la acest subiect. Am avut prietene in aceasta situatie si reactia mea a fost cea normala cred, unanim acceptata: ca este gresit, ca faci rau, ca iti faci rau, etc. Nu am trecut printr-o astfel de situatie dar am fost atrasa la un moment dat de un el, insurat, extrem de chipes si sarmant. Consider ca a fost simt de conservare ca nu am escaladat situatia...insa ma intreb care sunt cauzele?
E vorba de inaccesibilitate? De masculul de succes (prin faptul ca are deja o relatie) si care nu e disponibil?
E vorba de competitia idioata dintre femei? (eu sunt mai frumoasa decat cealalta)?
E vorba oare de nevoia de "tragism" in care ne complacem de multe ori?
E vorba de incredere in propriile forte si propria persoana? -
Corect..asta imi scapase. Si asa ajungem la alt subiect. De ce sute de ani de frustrari, de pozitie "inferioara" de incapacitatea de a fi pe propriile picioare nu ne-au fost de ajuns? De ce atatea lupte pentru feminism, pentru dreptul la vot si egalitate in drepturi le aruncam la gunoi pentru o geanta Versace?
Mi se pare foarte trist alegerea multor femei de a-si trai viata complet anost, fara a face absolut nimic cu viata lor si de a trai ca simple anexe ale unui barbat. Nu sunt o feminista declarata si cred ca la nivel de individ (el sau ea) nu ne dorim foarte multe de la noi.
Barbatii prin pozitia traditionala si structura hormonala simt nevoia sa demonstreze ceva, sa se lupte. De ce cand poti sa faci atat de mult ca femeie, sa alegi sa fii o meduza? -
Invatzatura, munca, stresul, competitia profesionala etc etc cer o enorma investitie de efort si timp, precum si amanarea pe muuuuuuuuuulta vreme a anumitor feels good - cum ar fi geanta aia Versace. Chestiile respective te uratzesc si te imbatranesc prematur, fara sa te faca mai dezirabila ca femeie. Anexele la barbati despre care vorbesti tu sunt adesea fiinte foarte rationale, care aleg sa nu amane pe maine ceea ce ar putea obtine chiar de azi prin free-riding.
-
E o discutie de etica. Exista femei care se declara intr-un fel sau altul ca asa e la moda. Nu asta inseamna sa fii parvenit? Mai exista si ipocrizia, parsivitatea si de ce nu, ignoranta. Cu toate insa cred ca avem un bagaj educational. Mie si acum imi spune mama ca ar trebui sa ma marit, sa fac copii ca nu sunt realizata. Oricat de mult as pretinde sau as crede ca nu ma influenteaza adevarul este ca nu pot ignora cultura si valorile celor dinaintea noastra. Noi ca romani nu prea avem coloana vertebrala, nu ma mira sa intalnesti/cunosti o gramada de cazuri pe acest model.
-
Classy tu ai perfecta dreptate. E usor sa intinzi mana si sa iei, daca poti. Dar pana la urma ceea ce ma opreste sa fur o geanta Versace din magazin nu este inaltul meu nivel moral ci faptul ca restul, "turma" ne judeca. Intrebarea e cat de permisivi suntem cu primitul unei genti Versace de la iubitul insurat. Am auzit femei spunand "nu fii proasta, tu profita ca esti tanara si frumoasa". Cat de lipsita de demnitate trebuie sa fii ca femeie sa accepti? Problema este ca e "acceptabil". Am un amic care fiind insurat (la nunta lui am fost acum un an) care s-a afisat de curand cu amanta la o bere intre prieteni. Am fost singura din grupul de prieteni care am reactionat. Direct, lui si ei. M-am simtit jignita ca om sa ma faca partasa la ipocrizia lui. Curios a fost ca toti m-au criticat pe mine "ce te bagi?". Problema este ca o relatie extraconjugala este acceptabila la nivel social.
-
Da, treaba a devenit acceptabila social si chiar un simbol de status: imi pot permite si nevasta si amanta, amandoua la dispozitia mea.
Nu ma mai enervez de mult pe tema asta, stiu ca individul plateste la greu, material si prin istericalele ce le indura de la fiecare dintre femei, pentru marele status de hunk. Pe de alta parte, nu ma socializez cu ei si cu amantele, fiindca am facut pact cu sotul ca pentru noi doi treaba nu e acceptabila social. Deci, noi plecam de la masa, fara sa il mai certam pe ala sau pe ea. -
Va felicit si sincera sa fiu ma bucur ca voi reactionati asa. Acum 3 sau 4 ani una din prietenele mele (bune la acel moment) a inceput o relatie cu un barbat insurat. Motivele intr-adevar strict materiale. Stiind pozitia mea pe aceasta tema, indulcea de fiecare data istorisirile despre situatia lor. "Ei de fapt nu aveau o relatie, de fapt ea era atrasa de intelectul si discutiile purtate, etc". Pana la un moment dat cand am aflat mai multe si am decis sa pun punct acestei prietenii. Am procedat ca si cu iubit, i-am spus tot ce aveam de spus si am rugat-o sa nu ma mai sune. M-a surprins sa vad ca a reactionat ca un "amant" parasit. A incercat in mai multe randuri sa ma "recucereasca" si cred eu a inteles ca nu este ok ceea ce facea cu viata ei. Nu am mai vorbit cu ea, insa am aflat prin prietene comune ca am fost singura care a luat o pozitie. Ca restul de "amice" au incurajat-o chiar: "El e de vina, nu tu". Ei bine cred ca in egala masura este vina ei, ca femeie, sa permita o astfel de situatie.
Nu am nimic impotriva sexului liber, de a avea 10 iubiti si 20 de iubite. Insa cred cu strasnicie in sinceritate. Mi se pare ciudat ca exista cupluri necasatorite in care partenerii inseala. Daca vrei altceva, sau mai mult, ok, dar trebuie sa-ti asum decizia si nevoile. -
nu trebuia sa intervii la adunarea sateasca de la bere. nu era treaba ta.
pentru faptul ca ai rupt o prietenie pe acelasi motiv, e alegerea ta sa nu ai incredere in persoane care nu se comporta etic in opinia ta.
trebuie sa lasi oamenii sa traiasca dupa cum vor. intervenind nu faci decat sa pierzi. -
Ma bucur ca ai reactionat asa. Atitudinea "nu te baga" e cea pe care de fapt eu o critic. Nu ma intereseaza ce fac prietenii mei in dormitor, cum si cu cine isi petrec timpul insa atunci cand se expun unui "public" eu cred ca cineva trebuie sa spuna: "NU E OK". Nu am sunat-o pe sotia lui sa-i dau raportul. Consider ca relatia lor intr-adevar nu e treaba mea. Insa, consider ca e un gest de sinceritate sa-i spun lui, amicului meu si ei, amantei lui ca eu nu cred ca e ok. Casatoria nu inseamna o hartie la primarie ci asumarea unor responsabilitati si respectul celorlalti pentru aceasta legatura.
-
corect gonzales.
mi se pare injositor ceea ce-i face sotiei lui. la un an de la casatorie. si chiar daca ar fi zeci de ani.
pe el il vede societatea ca pe un macho?? banuiesc ca da. in special barbatii. intotdeauna am urat cercurile de prieteni de felul asta.
vezi tu este o situatie delicata aici. sotiei lui i-ar face bine sa afle ce fel de sot are, dar pe de alta parte, daca e slaba si ii accepta greselile, tu vei fi cea privita urat. -
Eu cred ca atat femeile cat si barbatii accepta ca normal relatiile extraconjugale la barbati. Daca o femeie insa insala, atat ei cat si ele o vor declara: usoara, neserioasa, asta ca sa nu folosesc termeni mai duri.
Femeile au tendinta sa fie mai critice cu alte femei si mai permisive cu barbatii. Barbatii sunt mai permisivi punct. Poate pentru ca poligamia e un termen inventat de barbati.
Ceea ce ma doare pe mine e ca nu reactionam, "nu e interesul nostru".
In astfel de subiecte si alte o mie de cazuri. Suntem parca amortiti, lipsiti de verticalitate. Cati dintre noi sanctionam in vreun fel un nesimtit care arunca pe geam din masina o sticla de cola?
Noi nu, nu reactionam ca nu e treaba noastra si ne-ar putea pune sa ne asumam o pozitie. Si aici cred ca e marea problema, noi nu vrem sa ne asumam nimic. Noi vrem sa nu intervenim, sa nu ne bagam. E mai bine, e mai "safe". Pot sa inteleg instinctul de conservare, dar asta nu presupune lipsa spiritului civic, moral. -
daca nu esti de acord cu relatiile extraconjugale ale prietenilor, vecinilor si suedezilor, mergi pana la capat. in cazul prezentat de tine, te duci direct la sotia lui, si-i spui ca e inselata. mai mult, povestesti cu lux de amanunte si fanteziile sexuale dintre cei doi, fantezi doar banuite de tine. apoi mergi si la divortz ca martor. daca sotia nu e de acord, mergi la parintii ei si spune-le. eu zic sa nu te opresti doar la scandalul de la berarie. termina treaba complet. eh? cum suna asta? cine-ti da dreptul asta? cat de etic este ceea ce faci si unde se termina "interventia" ta?
faptele acum:
nu poti fi sigura daca vezi un prieten cu altcineva sunt neaparat amanti. daca intr-adevar ti-ar fi prieten, in nici un caz nu faci "spectacol". de nota proasta crestere. il suni sau vorbesti cu el. daca afli ca-s amanti, poti rupe prietenia. NU FACI TU EDUCATIE. caci pe tine nu te deranjeaza cu nimic. nu stii tu toate dedesubturile problemei.
a judeca ca cei doi vin de la sau vor pleca la sex in timp ce nevasta lui face fasolea acasa, e simplist si periculos. pentru tine ar fi foarte simplu, nu-ti face placere, renunti. si gata.
nu acelasi lucru se intampla cu sticla de cola aruncata pe geam. aia te priveste inzecit mai mult decat relatiile sintimentale sau de afaceri ale "prietenilor". cel care arunca iresponsabil, te poate lovi pe tine sau membrii ai familiei tale
mai comentez si alte parti ale textului tau:
e gresit sa afirmi ca relatia extraconjugala e acceptata de societate. poti spune ca e acceptata de cele (cei) care stiu ceea ce face sotul (sotia) si continua sa traiasca impreuna nu de societate. pe mine nu ma deranjeaza. de ce te-ar deranja pe tine, sau mai corect, cu ce anume te-ar deranja?
din punctul meu de vedere, nu este etic sa te bagi acolo unde nu-ti fierbe oala -
exista o limita bineinteles la 'bagat'; nu spus la nevasta, dar ce au facut fetele la acele iesiri este foarte bine; daca stam toti sa ne vedem de treaba nu o sa se schimbe nimic niciodata; nu trebuie sa avem numai siguranta pe strada (0 sticle in cap), ci si simt etic in societate; nu e de ajuns sa ii spui respectivului asa la ureche intre 2 guri de bere, 'rusinica',si apoi continuat glumele si distractia'; trebuie sa vada intr-adevar ca tu nu esti de acord cu ce face si ca te deranjeaza;nu dand bani cersetorilor facem un bine, ci aratand cuiva unde gresesc si ajutandu-i sa nu mai repete greseala; asa pic cu pic o sa avem o lume mai buna; si educatia asta, pentru ca da, se numeste educatie, si indiferent de varsta toti avem de invatat inca intr-o privinta sau alta, se face cel mai bine nu prin simple vorbe goale ci prin exemple si prin situatii din care se invata
-
Nu ma mandresc cu asta, dar si eu am inceput o relatie cu un barbat insurat, dupa ce m-am despartit de iubitul meu cu care fusesem 7 ani. Suferisem asa de tare, incat am considerat-o ca pe o pauza. Eram cu cineva, care, din start, nu putea sa-mi faca rau pentru ca nu asteptam nimic altceva de la el decat prezentul. Stiam ca nu exista viitor, nu existau promisiuni, vise, sperante. Am ramas buni prieteni dupa aceea. E mai periculos cand nu constientizezi ca esti o aventura extraconjugala si incepi cu planurile de viitor, suferinte si lacrimi.
-
maiya, asta suna a spectacol, mahalagism
ti-am mai spus, daca vrei sa schimbi ceva in societatea asta, termina treaba. mergi si la nevasta. de ce te-ai oprii la a tipa la ei pe strada?
simt etic. ma faci sa rad!!!
nu trebuie sa-i spui la ureche si apoi sa stai sa bei cu el. nu-ti convine, ai plecat. e prieten, ii ceri socoteala. rezultatul cred ca e acelasi. adica, chiar s-o insele pe nevasta-sa (dar asta n-ai de unde stii tu), o sa continue s-o faca, de pupat la berea lui si-asa n-o sa mai pupi, in plus cine te cunoaste isi face o parere despre tine.....
in plus N-AI DE UNDE SA STII relatia dintre cei doi decat daca ei spun, fapt foarte putin probabil. voi PRESUPUNETI ca stiti adevarul. grow up girls! -
ufff... si eu am o prietena buna care are de un an o relatie cu un tip insurat. si mai mare ca ea. ea 20, el 28.... el e asa, un om simplu, nu se poate zice ca are bani si ca ei sunt scopul rezistentei relatiei. totusi, un an...
apoi, el nu i'a promis ei niciodata ca o sa divorteze si sa ramana cu ea.
ei au facut un soi de "deal": el sa'i zica ei daca isi gaseste pe altcineva si ea la fel. sa nu se insele. iar ea e mandra ca "puiul" ei o iubeste si nu face dragoste cu sotia lui, care e o floricica care tot pleaca in japonia, italia, spania... si ca el "saracu" sta cu ea pana mai aduna aia bani ca apoi sa iasa mai bine la partaj...
ea stie de relatia lui cu prietna mea, ba kiar ele doua au vb si la tel de cateva ori, inca nu s'au intalnit.
iar prietena mea vine pe la mine, mai iesim in oras, si imi tot zice cat de fericita e cu "puiu", ca o respecta, ca o iubeste, ca e multumita...
si a scapat deja cateva oportunitati... pt a ramane cu el... pana cand acesta s'o plictisi de ea si o sa'i dea un sut in fund... un sut "sincer", dupa cum ei au stabilit...
iar eu, ce pot sa'i zic... am incercat sa o fac sa'si intre n minti, ca e tanara, e pacat de anii astia frumosi... da'... lemn tanase...
...