Mi-e dor...
-
0 0Sarbatorile astea care se apropie imi starnesc nostalgii.
N-am trait niciodata ceea ce traiesc acum si nici n-am crezut ca mi se va intampla. Mi-e dor de ex-sotul meu! Suntem fiecare pe drumul lui de foarte multi ani si mi-e dor sa-l vad, sa fiu cu el si sa traiesc macar o zi ceea ce n-am stiut sa pretuiesc candva. -
Am scris pentru ca nu stiu, nu-mi explic de ce se inatmpla asta. Ce sa se mai poata face?!!! Nimic! Nu mai suntem impreuna de zece ani si acum suntem la zece mii de km distanta.
Nu e dorinta de a fi iar impreuna, ci doar starea asta ca ti-e dor de un om, un om cu care am impartit cativa ani si ne leaga un copil. -
Bai firar, credeam ca-s singura cu chestii din'astea! Ma trezesc cateodata cu niste doruri bizare, de ma gandesc cate o saptamana de pe unde mi se trag si tot nu reusesc sa aflu... Am auzit pe un psiholog vorbind de chetia asta si zicea ca e vorba de imposibilitatea de a ne desprinde de trecut. Ca simtim ca au ramas lucruri nespuse sau nerezolvate si din cauza asta, nu putem da uitarii. Dar nu stiu daca sa fie asa... In fine. Da-i un telefon si ureaza-i sarbatori fericite. De picat prost, sigur nu-i va pica. Va simti ca cineva se gandeste la el!
-
De ce sa ti se para deplasat...sau mai mult ridicol??
Sigur nu vei fi ridicola daca ii trimiti un mesaj de "sarbatori fericite". Vei fi ridicola daca bagi in mesajul ala ceva apropouri...dar altfel... Chair nu vad cum ai putea fi ridicola. Sunt sigura ca daca ii trimiti un mesaj prietenesc, se va bucura de el! -
nu de ideea de sotz, ci de el, probabil ca are niste aminitiri cu el, ca sa nu mai vorbim de copil

dar Moniq momentele alea nu le mai poti repeta cu el, daca ai fi acum cu el, nu ar mai fi cum a fost. Momentele alea s-au dus, in schimb poti avea alte bucurii cu altcineva si impreuna cu copilul tau. -
Classy, bine-ai venit pe topicul deschis de mine

Mi-e dor de el si nu de ideea de sotz. La vremea aceea eram prea tineri, totul a parut o gluma, un joc, aveam impresia ca viata e atat de simpla si ca sunt atatea lucruri posibile. A fost si o nepotrivire intre noi, doua firi opuse. Dar acum, realizez ca impreuna cu el viata noastra ar fi putut fi altfel, am fi putut realiza ceva frumos. Cu o singura conditie: sa fi avut atunci mintea de acum. E tardiv! In seara asta, in timp ce vorbeam cu voi i-am trimis cateva poze cu strazile pe care altadata le colindam, in prag de sarbatoare, o explozie de lumina! Doar atat...si i-am scris ca m-am inatlnit cu doi din colegii lui de grupa, de la facultate pe care nu i-am vazut de cand am terminat. Insa n-am pomenit nimic, nimic de dorul ce ma macina.