Ancorarea in trecut
-
0 0Problema mea este pe cat de uzuala, pe atat de complicata...Sunt cu prietenul meu de 10 luni. Problema e ca atunci cand ne-am cunoscut, el avea o relatie de aproape 2 ani...stiu, o sa ziceti ca e vina mea ca m-am bagat, dar daca la inceput nu aveam nici un gand, incet-incet m-am indragostit de el...si am tot asteptat sa se desparta de ea...si uite asa au trecut 9 luni de asteptari, de minciuni si de iluzii...si chiar cand incetasem sa mai sper, iata ca minunea s-a intamplat...doar ca a durat cateva secunde, pentru ca a devenit tot mai apatic si depresiv, se simte vinovat fata de ea ca a facut-o sa sufere, ca el nu poate sa-si construiasca fericirea pe nefericirea altuia...si iata-ma de unde am plecat. Problema lui mai e si ca crede ca a renuntat la o relatie sigura pentru una care nu se stie cat o sa dureze (nu are incredere in mine si in ce simt pt el, desi nu i-am dat nici un motiv si pt mine nici nu mai exista altcineva pe lume inafara de el)...acum stau eu si ma intreb...de ce prefera barbatii o femeie carpa, cu care fac ce vor si pe care o trateaza ca pe un caine, cand ar putea avea o femeie cu personalitate dar cu care daca i-ar da o sansa, poate chiar ar fi fericiti? Cu atat mai mult cu cat, dupa cate i-am iertat si inghitit, personalitatea mea a devenit cam invizibila...
-
Scumpete, eu am visat cativa ani ca o va rupe definitiv cu "fosta". Am suferit ca un caine si m-am comportat ca o naiva fara creier pentru ca ii permiteam sa o mai caute pentru ca ea, Doamne fereste, sa nu dfaca cine stie ce prostie din cauza despartirii. Imi spunea ca face asta din mila, pana cand ne-am ciocnit la o petrecere, ei doi mai indragostiti ca niciodata, iubindu-se in vazul tuturor si eu prostuta, singura si ridicola, scuzandu-ma prietenilor comuni ca el e in delegatie...fara sa stiu ca danseaza alaturi!! Si stii ce? Tot el mi-a ras in nas ca nu am fost capabila sa imi gasesc un barbat numai al meu!! Rupe pisica in doua, fata draga, lasa-l balta si daca ii va fi de tine, isi face el ordine in viata! Si stii ceva? Ce ti-e sortit tie, va veni cu siguranta cand nici nu te astepti!!
-
Nici prin gand sa nu iti treaca sa ramai cu el. Eu am fost mult timp intr-o situatie similara (insa la mine era ipocrizie curata, reciproca. El ma mintea dupa o luna ca s-a despartit. Eu amageam alt barbat care s-a indragostit de mine. Ne juram fidelitate si dragoste vesnica, suntem cu adevarat indragostiti unul de altul dar ne inselam la greu fiecare de frica sa nu fie luat de prost. Eu il inselam ca poate el ma inseala si el la fel). Am invnsns-o pe fosta dupa 4 luni (am inlaturat-o de langa el nu si din mintea lui) iar acum, dupa un an si patru luni suntem mai indragostiti unul de altul ca niciodata, ne pazim unul pe altul de alti posibili precum cainii turbati (ni se spune ca suntem carismatici, atragatori etc). Insa ranile au ramas adanci si stiu ca orice am face, nu le vom uita niciodata. Si sa vezi cum arata ora reprosurilor. Sunt constienta ca indiferent de cat de mult ne iubim (cica) relatia se va destrama ca e bazata pe minciuni pe care nu le vom recunoaste niciodata.
Asa ca, draga eva, fugi cat mai poti!!! Nu ajunge ca mina. Ma simt ca in inchisoare. -
Fetelor, merci mult pentru incurajari, mi-au mai ridicat un pic moralul...de altfel, am reusit si eu singura sa mi-l ridic in ultima vreme, cand mi-am dat seama ca imi pierd timpul degeaba si ca daca unele lucruri nu sunt facute sa fie, nu vor fi oricat de mult le fortez eu...mi-e intradevar foarte greu sa admit ca am fost haioasa si m-am lasat dusa de nas atata timp, dar pana la urma trebuie sa ma obisnuies ca m-am indragostit de o imagine creata de mine, care nu corespunde cu realitatea...cat despre reprosuri, am avut deja parte de ele, si sunt convinsa ca daca as continua, ar exista tot timpul acolo, si el ar trai tot timpul cu gandul ca din cauza mea s-a despartit de ea si din cauza mea sufera ea...dar acum ar mai fi o problema...cum o sa mai am incredere vreodata intr-un barbat???
-
Si cu toate ca doare nu poti sa negi ca ai fost fericita langa el... stiu... e ciudat si e extrem de dureros... mai ales atunci cand te vede doar atunci cand are evoie de tine...cand se simte rau, cand are nevoie de ajutor.. cam pentru asta sunt bune femeile cu personalitate... dupa informatiile mele...
-
da , este vina ta ca te-ai bagat in relatia lor. vrei sa stii de ce regreta? pentru ca pe ea ,probabil o iubea iar tu reprezentai "noutatea" care sa-l faca sa constientizeze ce avea de pierdut.
si apropo... de unde stii tu ca "cealalta" era o carpa, spre deosebire de tine, o femeie cu personalitate?
sper ca nu am fost prea caustica, dar ar fi mai bine sa iti indrepti atentia spre un tip singur care nu a avut deceptii si care o sa te iubeasca pe tine fara a trai in trecut. cam atat. -
informatiile tale sunt incomplete, dragule...o femeie cu personalitate are si alte functii....cum ar fi sa inventeze scuze pentru absente LUI, sa tina "fatza" unei relatii cand incepe sa scartaie...sa isi ia hamul si prastia si sa inceapa viata de la inceput..
oricum nu vad prea bine ce are interventia ta cu prefectura...ca fata vorbea de altceva...esti un domn sau o doamna? sa stim pe ce picior dansam... -
Nu ai fost caustica Adypress, stiu ce spun pentru ca pana sa fiu cu el, ieseam cu prietenii nostri comuni (prin care l-am si cunoscut) si la un moment dat iesea si cu ea...si am vazut-o cum se comporta. Ciudat e ca desi ieseam in fiecare seara toti, pe ea am vazut-o prima data dupa vreo trei luni dupa ce l-am cunoscut pe el...lucru care mi s-a parut ciudat, pentru ca daca el era toata ziua cu noi, nu intelegeam cand mai iesea cu ea. Si intr-adevar, nu prea mai iesea...si cu toate astea, se pare ca le-am subestimat relatia...sau ce-o fi aia in care te vezi cu prietenul/prietena o data la cateva saptamani...
-
Parerea mea in acest moment este ca barbatii se cramponeaza de trecut din imposibilitatea de a face fata realitatii,cand se simt coplesiti sau dominati de prezent hop dincolo in lumea trecuta pe care o idealizeaza,o regreta.Si uite asa ne creaza complexa ne arunca intr-o competitie cu o naluca,ne privesc cum ne sfasiem sufletul pentru ei.Sint jalnici,demni de mila,dar ce tarziu constientizam noi asta!Ati observat ca dupa un timp fosta care la inceput a fost mama scorpiilor devine zana cea buna?Si noi ne dam peste cap sa-i consolam,sa-i convingem ca sint cei mai buni,cei mai cei....mi-e sila...