de ce? :(
-
0 0trebuie sa spun ca am o zi f proasta! si ca ma simt atat de rau... sunt f confuza... si deprimata...
care'i faza?
pai sora prietenei mele cele mai bune... cateva date: 31 ani, recasatorita de 1 an, cu un avocat, asistenta medicala...
de cate ori stateam la o cafea cu prietena mea, sau cand discutam cu mama referitor la planurile mele de viitor si la exemple in acest sens, de persoane care au reusit in timp relativ scurt sa obtina, sa aiba cam tot ce isi doresc (sot, masina, casa, serviciu stabil binisor platit,confort, niste socri buni, un ban pus de'o parte etc...)- ma referam la ea. la alina. am admirat'o pt ca a reusit la 27 de ani sa divorteze dupa o casnicie ratata de vreo 4 ani, si apoi sa o ia de la capat, si m'am bucurat cand si'a gasit omu asta bun...
in sfarsit.. o duceau bine ei doi... erau kiar fericiti... si... ieri, pe 13 dec el a murit.
a fost un stop cardiac (cred). au plecat amandoi de acasa de mana spre parcare, si lui dintr'o data i s'a facut rau, a ametit, a cazut, si'a pierdut cunostinta pt vreo 2 minute. si apoi si'a revenit. ea l'a dus inapoi acasa, unde el s'a spalat (in timpul pierderii cunostintei, ... intelegeti... ) si s'a intins pe pat. si, la cateva momente a inceput sa respire greu,sa se zbata, dupa care s'a dus... i'a murit in brate, ea incercand sa'i dea primul ajutor, sa'l resusciteze.... a fost in zadar.. si cand a venit salvarea normal, nu a mai avut ce sa'i faca...
urmeaza detaliile crude despre autopsie, declaaratii la politie, morga, capela, rudele anuntate...
ingrozitor... prietena mea a venit la mine azi si mi'a povestit... si eu ma simt oribil... cum e posibil ca un om sanatos, iubit, fericit, sa se duca asa? acum? la 34 de ani...
de ce Dumnezeu ii da omului atata fericire si multumire ca apoi sa'i ia totul? sa'l lase sa se kinuie si sa plateasca cu atata durere - bucuria ? pt ce? nu pot sa inteleg... poate nici o moarte nu e motivata, clara, cu un motiv sigur si usor de inteles... si zicem ca a asa a vrut Dumnezeu. dar totusi DE CE?
stiu ca e deprimant tot ce am spus... si... neplacut... dar.. simteam nevoia acuta sa ma descarc undeva, cuiva! kiar daca nu e o pierdere a mea directa, lucrul asta ma afecteaza, ma infurie, ma intristeaza... si nu pot face nimic. nimeni nu poate, in cazurile astea. poate doar timpul.
punct -
si eu am pierdut... pe fratele meu. dar eram mica atunci, aveam 9 ani... si totusi am trait cu durerea parintilor mei, si cu un gol in suflet, si cu... aceasta furie. DE CE? stiu ca nu sunt singura care isi pune intrebarea la un moment dat in viata. si ca, altora li s'a intamplat si mai rau.
eu una sunt credincioasa... cred... si... mi'a tot fost frica sa rostesc intrebarea DE CE ca sa nu'l manii pe Dumnezeu, El avand probabil motivele nestiute muritorilor, si... calea lui fiind cea dreapta.
trebuie sa imi(ne) innabusim furia, sa o acoperim, sa o infrangem si... resemnare.... alta posibilitate nu vad sa fie. si... desi suna a cliseu: TRAITI'VA VIATA! MOMENTUL! kiar poate fi ultimul...
trebuie sa apreciem la maximum ceea ce avem (putin sau mult), sa'i multumim Lui Dumnezeu pt ca suntem intregi (mai mult sau mai putin)... si... sa facem cat mai multe pt suflet... nu? -
Poate suna dur ce iti zic, dar noi suntem de vina. Pt ca muncim prea mult pt bani, pt ca nu mai stim sa ne odihnim, pt ca problemele de la serviciu le aducem acasa, pt ca ne stresam pt fiecare lucru marunt, pt ca ne lasam afectati de toate rautatile si lista ar putea continua mult si bine. Chiar aseara ma gandeam de una singura ca trebuie sa opresc programul si sa ma odihnesc ca nu se mai poate. Parca as fi in priza. De-aia de sarbatori o sa ma relaxez in trenning si tricou de casa cu Santa. Fara batai de cap, goana dupa cadouri.Ca n-am clona de rezerva. Condoleante prietenei tale si pt toate Evele aveti grija de voi. Va pupacesc. Anusca galusca!
-
nici macarel, timpul nu poate face nimik. si eu am avut o asemenea tragedie in familie. sotul verisoarei tatalui meu a murit de o infectie la gat, era procuror..ce dur..nici bogatu nu poate sa se fereasca din calea mortii...e adevarata vorba aia:"daca ai sanatate le ai pe toate"..trist foarte trist ce se intampla, ce se poate intampla..dar..deschizandu-ti sufletul parca te mai eliberezi, te descarci, te simti mai usor..ti se rupe sufletu cand i se intampla asta unui strain, dar cand face parte din familie sau anturaj, durerea e parca de mii de ori mai mare...
sa-i fie tarana usoara..si familia poate trece doar cu ajutorul prietenilor.. -
acum vreo 5 ani jum.mi-am pirdut sotul si taticul la 2 copii ( 4 si 5 ani ) pe atunci cind sa intimplat in accident auto. nu asi vrea sa va ginditi la ce a urmat dar vreau sa va spun ca a fost groaznic de dureros si am crezut ca viata mea va lua sfirsit la urmatoarea clipa ce urma.durerea din sufletul meu niciodata nu se va stinge. a ramas ceva nevindecat. intrebarile pe care mi le pun singura ,,de ce? de ce?'' nu cred ca o sa gasesc niciodata raspunsul.copii (baieti) ma-u motivat ft. mult si ma motiveaza in continuare au 9 ani jum. si 10 ani jum. sint ft iubitori si le iubesc atit de mult incit cred ca am sa inebunesc daca nu ajung mai repede acasa de la servici si sai inbratisez si numai ce neam despartit de vreo 2 ore . nu este niciodata usor sa treci prin o tragedie de genul asta .
-
multumesc din suflet pt solidaritate. desi, cum am zis, nu e o pierdere personala, din familie. dar asta nu inseamna ca nu e trist.
si inca ceva... tot asa, e cutremurator si f ingrijorator... mamele a 3 amici de'ai mei au murit de cancer la san! apoi, inca 2 cunostinte, o fosta profesoara la fel. si o alta doamna prietena de'a mamei il are de un an de zile. ESTE INFIORATOR!
-
ok! hello? Asta e viata! Sirul de cazuri socante poate continua si sunt convinsa ca cel putin fiecare din noi am pierdut pe cineva drag, am auzit de un astfel de incident, etc! Dati drumul la stiri si o sa vedeti cati oameni, copii, femei mor zilnic, in mod tragic si nemeritat! E adevarat ca e mult mai usor cand se imtapla altora si te loveste cand e foarte aproape sau ti se intampla tie! E destul de simplu: nu suntem nemuritori! Si viata e nedreapta! Toata ideea e ce faci cu viata ta, aia pe care o ai? Cunosc oameni care au trait in 10 ani cati altii in 50. Cunosc oameni care implinesc 90 de ani si nu au facut nimic o viata intreaga. In Africa mor copii zilnic. Va pasa de asta? Va indurereaza tragedia lor? Nu cred. Pentru ca nu cred ca vreuna din voi faceti ceva pentru ei sau pentru alte cazuri similare. Poate gresesc insa eu cred ca e o problema de atitudine. Noua romanilor ni "se intampla" tragedii. Si stam si ne minunam de ce? Ei bine asa e din totdeauna. Eu cred ca ceea ce trebuie sa ne reaminteasca fiecare astfel de intamplare nefericita este exact asta: MAI AI X ZILE DE TRAIT! Asta e adevarul. Cum poti sa fii fericita, implinita? Tu daca mori maine, poti spune ca ai trait? Eu cred ca asta e dilema nu ce povesti tragice am auzit, vazut, trait. Ci ceea ce am invatat din ele.
-
de ce?
pentru ca inevitabil dupa viata urmeaza moarte...
daca spui ca era prea devreme...hmm,ce inseamna devreme?pt noi timpul ar trebui sa fie relativ,sa traim in prezent,nici in trecut ,nici in viitor.daca esti in prezent vei observa mai bine de ce se intampla ceea ce se intampla!
durerea e mare,stiu!timpul ii estompeaza intensitatea,dar nu trece!
sa va zic si eu un caz dureros?sot si sotie,morti intr-un accident de masina, a supravietuit copilul de 1 an si 4 luni!asta era de 1 iunie(ziua copilului),a fost infiat de bunici,dupa un an ,copilul se imbolnaveste grav si moare ...... de ce? bunica isi raspundea singura:"pt ca sa am o parte din copiii mei,dar mami si tati l-au cerut inapoi....ei sunt parintii lui" ,peste cateva luni ii moare sotul!
daca am sti raspunsul,la intrebarea :"de ce?" tot nu ne-ar folosi la nimic,nu am aduce pe cei dragi inapoi....