:((
-
0 0Stiu k n-are nici o legatura cu dragostea...sau poate nu cu dragostea despre care suntem obisnuite sa discutam pe topicul asta dar...nu imi pasa...
Azi dimineata pe la 7 fara ceva m-am trezit in tipetele disperate ale unei femei.Striga,de fapt era un plans amestecat cu urlet,k i-a murit copilul...Era o femeie din bloc,nu stiu cine k nu prea imi cunosc vecinii...Nu va inchipuiti ce inseamna sa auzi o mama disperata cerand ajutor k i-a murit copilul....De fapt...nu ne puteam inchipui ce inseamna durerea asta si ma rog lui Dumnezeu sa nu aflam niciodata...
Era disperata....plangea...cerea ajutor...Am inlemnit in pat...si acum mai tremur de frica...sau nu stiu cum sa descriu sentimentul asta...de mila...
As fi vrut mult de tot sa aflu ce se intampla cu copilul ala dar cred k numai eu n-aveam ce cauta acolo...
Pe la 8 a venit Salvarea-Pulsul!Deci dupa aproape 1 ora si jumatate!!!!Incredibil!Jur k stateam la geam si imi venea sa ies sa le strig celor din Salvare k sunt inumani..k ar trebui sa moara ei...desi stiu k poate nu a fost vina lor k au ajuns asa tarziu...Dar intr-o ora jumatate...copilul ala poate ar fi putut fi salvat dk mai era in viata...
Au iesit in 10 minute si au plecat..ma asteptam sa-l scoata pe targa dar poate nu mai era nimic de facut...Ma trec fiorii si imi dau lacrimile iar cand scriu asta...
As vrea sa stiu ce se intampla cu copilul ala...cine e ..ce se intampla cu femeie aia disperata...as vrea sa pot sa ajut cu ceva...dar stiu k n-am ce sa fac...
Doamne..e ingrozitor sentimentul asta de neputinta in fata mortii...te face sa simti cat de insemnificativ esti...te face sa te gandesti de doua ori inainte sa te plangi k te-a parasit iubitul..k te-ai ingrasat cu 2 kg sau toate tampeniile astea...
Sunt singura acasa...aud plansetele femeii si zarva mare in bloc...mi-e foarte frica...nu stiud e ce dar mi-e frica...I-am sunat pe ai mei sa vad daca sunt bine...S-au si speriat saracii k i-am sunat la ora asta...
Imi pare rau k v-am intristat de la ora asta dar...ganditi-va bine...fiti fericite k sunteti sanatoase si k ii aveti pe cei dragi langa voi... -
Acum parca imi pare rau ca am citit acest topic, ziua de azi va fi mai trista! De-aia nu ma uit la stirile de la 5 pe pro, nu ma marcheaza ca se mai injunghie prostii si betivii, dar nu pot trece peste pierderea unui copil... nu pot sa nu ma gandesc la ce este in sufletul unei mame care isi piede copilul! Si in astfel de moment multumesc lui Dumnezeu pt copilul meu, ca e bine si sanatos!
Baby, poate afli de la vecini ce s-a intamplat, sa ne spui si noua. -
Eu ma gandesc deseori cat de subtire poate fi firul vietii....dar cand e vorba de copii, e cumplit.
Nici eu n-as fi vrut sa citesc acest topic, dar uneori faptul ca ne amintim ca viata nu e vesnica, ne mai aduna din goana zilnica dupa succes si bani si ne mai aseaza langa ai nostri.
Acum chiar nu-mi mai pasa ca am cizme cu bot ascutit si se poarta cu bot rotund....
Ma uit la baietelul meu cum doarme, ma gandesc la fetita mea ca are primul ei prieten si nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi. -
Eu cand am fost la o inmormantare la capela erau 2 morti bunica prietenei mele si un copil de cateva luni, va spun sincer ca am inlemnit cand l-am vazut. A murit din cauza inimi asta am aflat ulterior pt ca nu am putut sa nu intreb.
Pana atunci nu am vazut un copil mic in sicriu, va spun ca pur si simplu mi-au dat lacrimile, chiar nu pot descrie in cuvinte. Era asa de nevinovat parca dormea.
Eu zic ca sanatatea ta si a celor pe care ii iubeste si faptul ca sunt alaturi de tine e cel mai important lucru din lume. -
Doamne,este ingrozitor pentru o mama sa-i moara copilul,imi aduc aminte de o intamplare din copilarie,cand fratele meu a fost la un pas de moarte,sunt cumplitele momentele acelea,din fericire vecinii au venit la noi cand au auzit-o pe mama tipand si am ajuns la spital inainte sa vina ambulanta.Dumneze sa-l odihneasca i pace pe micut!
-
fetelor eu abia uitasem ce s-a intamplat acu cateva zile si acu iar mi-am amintai...de sf.nicolae m-a sunat sotzul meu, cu glasul tremurand sa imi spuna ca a vazut cu ochii lui (putzin dupa orele pranzului) cum o pushtoaica a fost omorata , pe una din strazile bucurestiului, de o masina care venea cu viteza....a luat-o drept in fatza si a aruncat-o in sus, s-a rasucit si a cazut zobita. El nu-si putea revenii si imi spunea intr-una sa am grija de copii , sa le spun pe unde traverseaza, ca mai ales pe ceatza, e groaznic, in + noi locuim intr-o zona cu circulatzie intensa....si seara astept sa vina fata acasa si inainte sa ii spun sa fie atenta pe unde traverseaza, imi spune ca e speriata tare ca era sa intre in ea o masina....vaide noi, ar tb sa fim f atentzi ca moartea e necrutzatoare si mai ales acu, nu vedetzi ca toate au scapat de sub control,si parca din zi in zi sunt mai multe nenorociri si calamitatzi, .....parca e sfarsitul !
-
ce greu e sa fii parinte! Mi-am amintit cat de tristi erau parintii mei asta vara cand eram distrusa din cauza raposatului,ii vad si acum ca sunt racita si sunt ingrijorati,cand plec in wk la arad sa fac promotii si nu dorm pana nu-mi aud tocurile prin curte............pt un parinte nu conteaza cati ani are copilul,poate sa aibe si 40 de ani ca tot micutzul lui copil e.