Ratacita... :cry:
-
0 0E ciudat...atunci cand simti ca totul e pierdut si totusi mai primesti o lovitura,pare ca pierzi mai mult decat ai avut candva..sau simti ca te pierzi pe tine..
Sunt plina de intrebari de atata timp,parca dintotdeauna, si caut,caut,in mine,in altii,dar pare un drum fara sfarsit.Doar acea "luminita" care ma conduce,mai mult din obsesia de optimism,imi da un imbold,mai mult mecanic,sa merg in continuare.
Acum sunt plina de furie,de dezamagire,de regrete,dar m-am decis..VREAU sa lupt,vreau sa fiu fericita,vreau sa ma regasesc,vreau..sa ma iubesc in sfarsit..!
dar nu stiu cum.. -
Nu stiu daca te ajuta cu ceva dar sunt multi copii cu suflet batran...printre ei ma numar si eu!E trist!!Prea multe griji,prea multe probleme.In loc sa ne gandim la fluturasi si floricele ne facem griji pentru ziua de maine...Eu muncesc de la o varsta destul de frageda ptr a-mi ajuta familia.Si am imbatranit usor,usor in gandire,a trebuit sa ma maturizez.E si mai greu cand nu ai pe cineva drag langa tine(in afara de familie bineinteles)cu care sa impartasesti si bucurii si necazuri.E grea viata cand incepi sa o cunosti mai bine...
-
micutza_dulce, parca ar fi cuvintele mele.. si eu vreau sa invat sa ma iubesc si sa invat sa iubesc pe altii... ma simt atat de pierduta, credeam ca stiu ce vreau, credeam ca stiu ce am gresit, credeam ca stiu cu ce mi-a gresit.. dar azi descoper noi lucruri, azi ma vad pe mine pt prima oara, si ce vad nu-mi place deloc. As vrea sa ma schimb, dar nici eu nu stiu cum...
-
micuta, nu stiu dar sincer te inteleg f bine.Cred ca suntem un pic cam perfectioniste, ne-am invatat sa dam totul celor din jur, sa le facem pe plac tuturor dar atunci cand lasam garda jos si avem si noi nevoie de ajutor nimeni nu ne aude-ma refer la cei apropiati. Eu sincer, in perioada asta simt ca m-am pierdut ca nu m fac fata, ca nimic din tot ceea ce fac nu-mi iese.Si m rau imi vars si nervii pe cei nevinovati din jur.
Nu stiu ce se intampla cu mine, niciodata n-am fost asa.Simt ca nu ma m pot ridica sa merg m departe, nu am cu cine vb decat cu voi pt ca cei din jur daca ar afla cum ma simt ar zice ca-s nebuna.
Putem vb poate asa ne vom simti m bine si tu si eu. -
ca sa mergi "mai departe" trebuie sa ai un drum, sa ai ceva catre care te indrepti, un tel, un scop.
dupa ce l-ati gasit, e simplu.
pana atunci, astea batrane... LOL, de ce nu incercati sa va faceti o vacanta mica la ski? sau unde v-ar place, ceva care sa depinda NUMAI DE VOI nu de tine si de EL. daca nu exista altcineva, 2-3 fete d-astea batraioare la o cabana. fiecare cu boccelutza ei, dar stati toate la o masa.
cand apare EL in ecuatie intervine de multe ori, dezamagirea
think about it! -
Am inteles mai demult ca pentru a emana lumina,trebuie sa fii luminos..pentru a darui bucurii,tre sa te bucuri tu..pentru a face pe cineva fericit,tre sa fii fericit tu insuti..
Egoist esti atunci cand permiti ca ranile tale,sufetinta ta sa-i afecteze pe ceilalti..si nu atunci cand te iubesti pe tine insuti. -
ok, o sa imi zic si eu parerea. Viata nu e usoara, dar care ar mai fi fun-ul daca ar fi totul lapte si miere?
Eu cred ca cea mai mare problema e sa te cunosti pe tine insati. Cei mai multi pe care ii cunosc habar n-au cine sunt. Si mai cred ca, cu putin umor, fiecare palma primita este o lectie invatata si trebuie sa fim deschisi si la aplauze si la caderi.
In alta ordine de idei, cred ca la iesirea din adolescenta, dupa "rebeliune", marele pericol e blazarea sau conformismul.
Important cred eu nu e ceea ce "ni se intampla" ci ceea ce fiecare din noi face sa se intample, in fiecare zi.
Eu cred ca noi (romanii) traim cu o mare nefericire si temere in general.
Parea mea e ca viata ar trebui privita ca o aventura, delimitata in timp, ca este foarte cool ca nu stim ce o sa se intample si cred ca ar trebui sa privim cu curaj atat la problemele (inerente) ale viitorului cat si la marile surpriza, satisfactii care ne asteapta.