Demnitatea in dragoste

  •  
    • 275 mesaje
    4 Dec 2006, 23:19
    0 0
    Intr-o zi am intalnit o persoana speciala, asa a fost si va ramane pentru mine. Au trecut cativa ani de-atunci. Am fost prieteni, am fost mai mult decat prieteni. Ceea ce face deosebita aceasta legatura este faptul ca nu ne-am certat niciodata, poate e singurul om cu care n-am discutat in contradictoriu. Dar cand depasesti pragul prieteniei iti doresti mai mult. Si eu simt ca atat ne e dat, ca niciodata nu va fi mai mult. Vreau sa pastram ce-a fost frumos, sa nu ajungem la explicatii. Oare este posibil lucrul acesta? Poate peste ani si ani, voi regasi in el un prieten pe care sa nu-l ocolesc. Acum, tin enorm la el dar nu vreau sa-i marturisesc ce simt de teama ca m-as injosi, ca i-as pretinde ceva. Chiar daca pierd macar sa fie cu demnitate.
  •  
    • 380 mesaje
    4 Dec 2006, 23:25
    0 0
    ?? ai fost cu el sau nu??
    cit priveste ocolitul, daca acum esti topita...inchipuie-ti golul ramas peste ani...si spera sa nu dai cu ochii de el atunci!

    In ce exact consta demnitatea? in a nu spune ce simti?!?
  •  
    • 275 mesaje
    4 Dec 2006, 23:31
    0 0
    Pseudomil, raspuns afirmativ la ambele intrebari.
  •  
    • 431 mesaje
    4 Dec 2006, 23:52
    0 0
    A nu spune ce simti inseamna orgoliu, nu demnitate ! iar orgoliul intr-o relatie de prietenie/dragoste, nu prea are ce cauta, doar asa...pe ici...pe colo...!
  •  
    • 382 mesaje
    5 Dec 2006, 00:02
    0 0
    pai are ce cauta sau nu are ?
  •  
    • 380 mesaje
    5 Dec 2006, 00:23
    0 0
    vis, ramii vis si dupa 20 de ani...chiar nu ti-ar parea rau?!
    ia-ti inima de vis in dinti si spune ce ai de spus ca nu ramii fara demnitate! in lumea de azi lucrurile se pot lamuri rapid si eficient! E mai important sa fii 'true to yourself' decit sa te sperie X si Y cu un eventual refuz. Fii barbata! (sfatul se anuleaza in cazul in care el e casatorit cu doi copii)
  •  
    • 25 mesaje
    5 Dec 2006, 02:50
    0 0
    ia in calcul si varianta ca il idealizezi tocmai pt ca nu v-ati exprimat fatis sentimentele si nu ati consumat relatia.
    dar pt sufletul tau nu strica sa ai si o amintire placuta despre un tip cumsecade.
    sa ramana el prietenul perfect.
    am trecut printr-o situatie similara si dupa vreo 5-6 ani ne-am impartasit sentimentele, iar relatia a fost slaba de tot. ca prietenie a fost super, dar ca dragoste......neh
  •  
    • 728 mesaje
    5 Dec 2006, 09:22
    0 0
    Iti raspund pt ca am un prieten foarte bun de vreo 10 ani. Eu casatorita , el nu, ne-am cunoscut cand eram prin liceu, iar faptul ca eram foarte departe a determinat o legatura exclusiv prin corespondenta. Dar sa revin la tine. Faptul ca tu simti mai mult cred ca e normal si sunt gata sa pun pariu ca orice astefel de prietenie are un moment de incercare. Si noi l-am avut pe al nostru si l-am depasit, acum cand ma uit in urma chiar ma amuza. Daca amandoi sunteti singuri, sfatul meu e sa ii spui ce simti, ca mai tarziu sa nu ajungi la eternul "ce-ar fi fost daca". Daca e un bun prieten, chiar daca nu simte la fel te va trata cu delicatete si va depinde tot numai de tine daca vei dori sa continui relatia in forma de prietenie si atat. Nu toti au puterea sa o faca. Cat despre demnitate, hai sa fim seriosi. Demnitaea e sa nu accepti sa fi calcat in picioare,umilit, batjocorit, intr-o relatie de genul stapan-sclav. Iti tin pumnii. Sunt multe povesti frumoase nascute dintr-o prietenie. Anusca
  •  
    • 5941 mesaje
    5 Dec 2006, 09:24
    0 0
    toti tzacanitzii pe forumurile astea!
  •  
    • 2239 mesaje
    5 Dec 2006, 09:36
    0 0
    si o honda neagra deschide alaiul
  •  
    • 5941 mesaje
    5 Dec 2006, 09:42
    0 0
    marutza..poate ai treaba..si eu te retzin...