Schimbare
-
0 0Nu ma simt pretuita asa cu merit. Am renuntat la dorintele mele, am fost buna, intelegatoare si am primit in schimb si clipe frumoase dar si amare.
E pacat sa las dintr-o data tot ceea ce am construit dar nici nu mai vreau sa continui. Cum sa-i arat ca intr-o buna zi ma poate pierde cu acest comportament? Ceva care sa-l puna pe ganduri, caci vorbele nu duc la nici un rezultat. -
lady_blue, si eu simt ca tine! Si nu de azi sau de ieri. La inceput am dramatizat, am suferit mult si credeam ca mi-am ratat viata! Cu timpul, am invatat sa iau lucrurile asa cum sunt, caci am realizat ca -fie ca sunt sau nu apreciata - asta sunt eu si nu pot schimba nimic in felul meu de-a fi,imi place sa ajut, sa daruiesc, sa ma implic!
Primul impuls de moment la mine e sa il parasesc, sa vada cum e fara mine, sa realizeze cate fac eu si el nu sesizeaza...
Orgoliul!
Dar am ales sa lucrez eu la orgoliul meu, am pus in balanta si alte aspecte ale vietii de cuplu, cel mai mult a contat faptul ca aveam copilul, desigur, dar nu pot zice ca DOAR copilul...
Nu stiu in ce stadiu e relatia voastra, dar daca nu e casnicie si nu sunt copii, il poti trezi la realitate propunandu-i o PAUZA...pentru a putea realiza fiecare ce si cum. Pupici! -
E important si pentru tine sa te gandesti de ce ai renuntat la dorintele tale pentru ca acum iti pare rau. Poate ai dat de la tine prea mult si mai devreme sau mai tarziu ai ajuns sa regreti, sa nu te simti pretuita.
Pe de alta parte, cum vrei sa fii pretuita? Ce iti doresti si nu ai? Sunt lucruri concrete sau...? -
Cunosc, e spiritul de sacrificiu al femeii, in general, pe care nu i-l cere nimeni, dar ea nu poate altfel! Vine o zi insa cand vrei recunostinta si...degeaba! Atunci derulezi toata viata pe care ai trait-o si incepi sa regreti! Un sfat: Nu regreta, ca ceea ce ai oferit se va intoarce, dar intr-o alta forma, candva! Acum incearca sa traiesti si pentru tine, fara sa mai privesti in urma!
-
Din pacate oamenii nu stiu sa aprecieze ceea ce au avut, decat dupa ce au pierdut. Va invata sa te aprecieze cu adevarat decat atunci cand il vei parasi, cand va simti pe pielea lui ca tot ceea ce i-ai spus (si a ignorat, sau nu a acordat suficienta importanta)a ajuns sa se implineasca. Nu fa pasul asta pana nu esti sigura ca asta este cea mai buna solutie. Poti incerca varianta unui ultimatum, s-ar putea sa prinda. Eu nu sunt genul cu amenintari si ultimatumuri, dar poti incerca, ca sa fi linistita ca tu ai incercat toate variantele posibile, ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta...
-
mda... cel mai bine e sa ii dai tu un mic flit si sa il lasi sa planga la usa ta cu buchetul de flori. dar sa il tii pe jar vreo 2 luni ca sa ii intre bine in capsorul ala al lui ca nu mai merge ca inainte. aaaaaaaaaa si in lunile astea 2 fii a dracu, dar vezi sa ii lasi si lui o mica portita in asa fel incat sa nu renunte de tot. bafta!
-
Este o persoana sensibila dar cam egoista. Sunt importante problemele lui, mai putin ale mele sau ce imi doresc eu. Asta vreau:sa-l fac sa inteleaga, daca se poate ca am si eu nevoi, daca el are nevoie de ceva, gata! in schimb reciproc nu prea functioneaza. Nu e asa doar cu mine, asa e in general. Probabil daca as disparea din viata lui ar realiza ca lipseste ceva. Dar eu vreau sa trag doar un semnal de alarma. De teama de a nu-l pierde nu l-am refuzat pana acum.
-
Teama asta de a nu-l pierde, numai la rau ne duce... Din pacate e cat se poate de fireasca, mai ales atunci cand tii la omul de langa tine.
De ce spui ca nevoile lui sunt litera de lege iar reciproca nu e valabila? Ce face? Ce spune atunci cand ii impartasesti una din nevoile tale? Ma gandesc ca nu se scarpina la ceafa si iti zice "asta-i viata...". Ceva trebuie sa faca sau macar sa spuna...