Bautura, bat-o vina!
-
0 0Dupa ceva timp, mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa va scriu, poate imi dati vreun sfat. Sunt casatorita de 4 ani,dar, in loc sa mearga casnicia ca pe roate, asa, ca la inceput, merge din ce in ce mai rau.Nu ne mai intelegem deloc, in plus, mai si bea. Am incercat sa discut cu el, ne-am si certat, am vorbit si frumos cu el, dar de fiecare data raspunsul e acelasi, ca mi se pare, ca nu poate bea nimic ca mie mi se pare intotdeauna exagerat, etc, etc. M-am gandit si la ce a spus, dar nu mi se pare normal ca un om tanar, de nici 30 ani, sa bea in fiecare zi. Nu, nu bea ca sa faca scandal ori ca sa cada jos, dar am observat ca nu poate abtine deloc in fata bauturii, din contra, eu trebuie sa ii reamintesc sa nu mai bea. Imi e si rusine acum sa mai mergem undeva in vizita, ca el mereu se ameteste. Nu mai stiu ce sa fac. Va rog, dati-mi niste sfaturi, poate ati mai trecut prin asa ceva.
-
Sa nu crezi ca sunt o pocaita, normal ca mai servesc si eu cand mergem intr-o vizita sau chiar acasa. Dar daca as tine pasul alaturi de el, nu as mai fi lucida.Si nu mai rezist ca, mereu, cand imi propun si eu diverse lucruri sa le facem impreuna sa nu le mai duc la bun sfarsit, pt ca am "surpriza" ca el sa fie ametit. Chiar azi, a fost in vizita la ai sai, si a venit de acolo putin ametit. Nu mai stiu ce sa fac sau ce sa ii zic ca sa se linisteasca.
-
Din cate stiu eu bautura (ca si drogurile sau curvaritul sau orice alt mecanism foloseste omul ca sa-si medicheze psihicul tulburat) este un simptom al unei probleme mai grave, de natura psihologica, cu care omul nu are chef/nu poate/ nu stie cum sa o confrunte.
Ce poti face tu? Sa nu te mai concentrezi la simptom, ci sa incerci sa cauti cauzele. -
Chiar acum a venit de la serviciu si ca de multe ori cand a lucrat de noapte, a venit iar ametit. Eram sigura ca asa se va intampla. M-am saturat sa il tot astept si el sa vine mereu ametit. Am incercat sa ii aflu cauzele, am discutat cu el, dar mereu imi spune ca nu am dreptate. Sincer, nu mai am forta nici sa mai discut, ca stiu la ce raspuns ajungem mereu.
Copii nu avem, el isi doreste, dar eu nu pot sa ii aduc pe lume, stiind cum procedeaza el, cu toate ca imi doresc f mult. In plus nici nu avem casa, stam cu chirie, ne descurcam singuri, ne e foarte greu, chiar daca avem amandoi studii superioare, salariile sunt foarte mici,caci noi locuim in provincie si probabil stiti cum sunt salariile intr-un oras din Moldova. Va pup si o zi buna. -
In nici un caz "sa-i tii isonul", cum sugera mai sus cineva!...Caci daca incepi si tu sa bei, nu stii cand te trezesti ca devine obisnuinta, si poate fi prea tarziu sa mai realizezi.
Si tatal meu are aceasta meteahna, iar mama tot asa, a crezut ca-i mai bine pt toate lumea daca-i tine companie...pe draq! nimic nu-i mai penibil decat sa-ti vezi parintii "euforici" la ocazii speciale, de sarbatori, distruge orice sansa de a te bucura de niste momente ce ar trebui sa fie placute!
Parerea mea ca in asemenea cazuri vorba buna nu functioneaza, trebuie "scuturat" temeinic, eu, una, i-as spune verde-n fata ca "pasiunea" lui ma streseaza si ma face nefericita, asa ca va trebui sa aleaga!
Cat despre copii, bine faci ca nu te grabesti, ei ar suferi mai mult decat tine de pe urma acestui viciu. Te pup si iti doresc sa ai zile linistite! -
M_lena,nu te amagi.Eu m-am rugat 15 ani de sotul meu sa nu mai bea.A inteles doar in al 16-lea an,si nu pt. ca l-am rugat eu,motivele au fost altele.Oricum,crede-ma ca nu am nici macar o satisfactie tarzie...sunt mai linistita,dar atat.Tineretea mea a trecut deja.Nu lasa sa treaca si a ta.Viata poate fii si frumoasa,trebuie s-o afli pe pielea ta,nu doar din filme.Pa-pa!
-
.."din clipa asta vreau sa nu mai bei?" Monic nu cred ca va reactiona pozitiv la batutul din picior.
In general barbatii au un orgoliu cit casa, daca mai sunt si dependenti de alcool e si mai complicat.
Lena, tu fa o sinteza a ce se scrie pe aici si vezi ce ti se potriveste. Oricum sfaturile sint necenzurate, anonimatul ne confera posibilitatea de a fi sincere.
Exista barbati care s-au lasat de bautura ( si nu ma refer la cei care s-au imbolnavit, pe aia i-a lasat sanatatea) cu sau fara ajutorul psihologului. Eu cunosc cazuri. Incearca sa vorbesti calm (daca accepta, unii nu vor sa discute) si spune-i cit de mult ti-ai dori sa fii linga el pina la adinci batrineti, dar ca el este in masura sa-ti indeplineasca acest vis.
Promite-i ca mergeti impreuna la psiholog, sa inveti si tu sa-l ajuti.
Dar daca va continua sa bea, spune-i ca singura alternativa ramine divortul.
Nu are rost sa te amagesti sa faci un copil care sa-l schimbe, vei complica situatia de o mie de ori (unele femei cred asta, si e cea mai mare prostie).
Ce stiu sa dau sfaturi!!! -
Nu discutam de ce merita si ce nu merita tipul, e clar ca perspectivele sint sumbre linga el daca nu se indreapta. Dar oricum nu mai are nimic de pierdut daca incearca si un ton conciliant cu el. Daca ii spune " din clipa asta...." mai bine ii spune direct "hai sa divortam", reactia lui e previzibila in acest caz.
Si da , ai dureros de multa dreptate in ultima parte a postarii tale.