Cicatrici

  •  
    • 603 mesaje
    24 Nov 2006, 12:41
    0 0
    Exista momente cand am dori sa privim doar in viitor, sa uitam durerea, sa fie un vid in mintea noastra. Cel putin asta mi se intampla mie.
    Ce-ati facut in aceste momente? Ceva care sa va distraga, sa va oboseasca, sa nu mai aveti timp de ganduri si analize...Sunt sigura ca toate ati reusit sa treceti peste asta, mai devreme sau mai tarziu. Citisem undeva, cu cat mai mult a durat o relatie cu atat mai greu se sterg urmele.
  •  
    • 447 mesaje
    24 Nov 2006, 13:27
    0 0
    cred ca ajuta daca te implici in problemele altora, care de multe ori sunt mai grave decat ale tale. asa poti sa-ti dai seama ca exista si lucruri mai rele decat ce s-a ti s-a intamplat tie.
    sau alte solutii f banale dar care chiar functioneaza macar pe moment, iesi la shopping cu o prietena, discutati despre nimicuri, moda, cosmetice, citesti o carte, vezi un film
  •  
    • 1924 mesaje
    24 Nov 2006, 13:32
    0 0
    sau dedica-te intru totul carierei, ai de castigat mult mai mult, iti creste si respectul de sine, cat si - poate - valoarea 'de piata' - ma refer desigur la diverse posibilitati de a avansa, castiga mai multi bani, etc.
  •  
    • 3729 mesaje
    24 Nov 2006, 13:53
    0 0
    tu suferi din cauza unei relatii?eu cred ca daca ai incerca sa te gandesti mai mult la tine, la bucuriile pe care ti le poti face singura, la lucrurile BUNE din viata ta, ai incerca sa gasesti putin optimism, ai incerca sa iti autoimpui niste reguli in care sa crezi, ti-ai gasi forta sa mergi mai departe, si vreau sa-ti dau un citat din blogul meu, astfel incerc sa-ti dau un exemplu:

    "Simt nevoia sa vorbesc, sa respir, sa gandesc, sa nu gandesc, sa dorrrmmm...si cand ma trezesc lumea mea de acum sa-mi fie atat de straina incat sa ma minunez de fiecare clipa cu lumea mea de atunci...

    Poate ca sunt lipsita de logica, si sunt decisa sa-mi asum o logica pierduta, in aceasta seara banala la birou. M-am trezit totusi cu o intrebare: cand am incetat sa gandesc? am ajuns sa-mi amand propriile ganduri din teama ca nu le pot gandii complet. Ideile mele mi se par atat de banale, incat sunt gata sa ascult ideile altora, pe care oricum le uit, pentru ca pe masura ce-mi pierdeam notiunea de a gandii, a constientiza, mi-am pierdut si capacitatea de a memora!

    Trece timpul pe langa mine, uit sa-l memorez, si nici macar nu sunt in stare sa am idei pentru clipele viitoare care devin totusi undeva mult prea repede PREZENTE.

    Am ajuns sa visez la perfectiune, sa-mi fie lene sa-mi analizez visele, sa imi doresc sa iau o pauza de mine! Si daca mi-am abandonat imaginea, acum parca as vrea sa-mi parasesc pana si sufletul. Ajung fara sa-mi dau seama in prag de isterie si ma ascund de lume, pentru ca lumea nu ma intelege, pentru ca nu-mi mai plac oamenii, pentru ca stiu ca ei nu au cum sa fie ceea ce vreau eu sa fie.

    Acum, azi, in aceasta clipa, imi doresc sa pot eu sa ma inteleg, si abia apoi voi cere sa fiu inteleasa. Nu pot sa ma ascund la infinit de lume, nu pot la infinit sa fiu acl mic element nesemnificativ sub paravanul unui univers mult prea mare. Trebuie sa contez, macar pentru mine, ca sa am motivatia, si convingerea ca sunt capabila sa CONTEZ in adevaratul sens al cuvantului si pentru ceilalti.

    Sincer marturisesc ca m-am plictisit de ignoranta si de superficialitatea mea. Dar cine este oare capabil sa se lupte cu mine? Ma sperie ideea de a impartasii. Ma simt goala, goala de haine, goala de sentimente, goala de amintiri. Nu sunt romantica, nu pot sa iubesc, nu-mi pasa de semeni, nu sunt inteligenta, nu sunt modesta, nu sunt frumoasa, nu vreau sa fiu OM! Ma intreb daca sunt totusi normala, in afara de faptul ca 5 degete la fiecare mana, 2 ochi, si par des. Defineste-mi te rog normalitatea?

    N-are rost sa-mi stric entuziasmul...atat cat mi-a mai ramas...prefer sa mai cred pentru cateva clipe ca inca sunt in cautarea MEA, apoi a TA, orice sau oricine ai fi tu...
    "
  •  
    • 603 mesaje
    24 Nov 2006, 13:53
    0 0
    Qbelle, este o vorba, banii n-aduc fericirea, si o continuare...dar o intretin.
    Am vazut multe femei ajunse sus, in posturi cheie, desi etaleaza la petreceri rochii de milioane bune, le-am vazut incercanate, singure la teatru, singure ajungand seara acasa, singure de Sarbatori. Desi, aparent, in jurul lor misuna o multime de "prieteni". N-as vrea sa ajung asa!
    Ma implic la munca, dar in ultima perioada gandurile mele au fost in alta parte.
    Poate o schimbare de mediu, in alt loc mi-ar prinde bine, dar inca nu am atatea zile libere, sau week-end...cine stie!
  •  
    • 1924 mesaje
    24 Nov 2006, 13:56
    0 0
    cristaly, am avut si io perioadele mele nasoale in viata, si am facut asta, am lucrat zile in sir ca o disperata, am satisfactii materiale, m-am cocotzat pe scara sociala, si a venit si iubirea, am o casnicie frumoasa. nu zic sa exagerezi, ideea e sa stii unde sa te opresti

    dar, desigur, vei face cum crezi tu ca e mai bine pentru tine...
  •  
    • 42 mesaje
    24 Nov 2006, 14:07
    0 1
    buna!
    pot doar sa-ti dau un sfat din propria mea experienta...pentru mine functioneaza sa ies din starea asta sau macar sa uit pentru cateva ore intalnindu-ma cu prietenii, povestind ce ma framanta, analizand cu ei situatia in care ma aflu ...sau daca nu pot vorbi cu ei despre asta le ascult lor povestile si framantarile
    merge sa iesi din rutina...sa te intalnesti cu oameni pe care nu i-ai mai vazut de mult...sa stati de vorba la o cafea
  •  
    • 2831 mesaje
    24 Nov 2006, 14:26
    0 0
    Din pacate nu exista un manual de instructiuni "ce sa faci cand..."

    Iti dau totusi o veste buna: trece!
  •  
    • 447 mesaje
    24 Nov 2006, 15:04
    0 0
    pe mine nu ma ajuta sa vorbesc despre problemele mele, dimpotriva, cand o fac mi se par si mai ingrozitoare
    cristaly intreaba ce faci ca sa nu te mai gandesti la ce te doare, sa vorbesti despre asta nu-i tocmai o solutie
    munca ajuta intr-adevar, cat te tii de ea uiti, da-i si mai naspa cand opresti motoarele seara si mai ales in weekend si te prabusesti si mai tare
  •  
    • 603 mesaje
    24 Nov 2006, 15:20
    0 0
    Angelheart, m-ai facut sa zambesc! Nu mai stiam ce-i ala un zambet.
    Lucruri marunte am facut: am discutat - multumesc fetelor de pe eva care au vorbit cu mine pe mess, in week-endul trecut am facut "praf" o parte din buget, incerc sa ies seara pe undeva si totusi dimineata cand ma trezesc primul gand imi zboara acolo, cand termin programul la fel. Ce complicati sunt oamenii!
  •  
    • 939 mesaje
    24 Nov 2006, 15:30
    0 0
    Cristaly,
    tu suferi in urma unei despartiri?
    cat timp a trecut? daca nu te deranjeaza intrebarea?
  •  
    • 603 mesaje
    24 Nov 2006, 19:37
    0 1
    Da, asta e motivul. Nici nu stiu daca ne-am despartit. Pentru ca a ramas doar tacere. Complicat sau poate nu? Cert este ca nu mai suntem impreuna
  •  
    • 939 mesaje
    27 Nov 2006, 10:42
    0 0
    Cristaly,
    Daca s-a intamplat recent, e dureros, dar va trece in mod sigur, cu timpul!

    Parerea mea este ca si faptul ca nu stii sigur cum stau lucrurile te face sa suferi mai mult.
    Nu stiu situatia, dar daca ai avea posibilitatea sa vb cu el si sa clarificati... ar fi mult mai bine. chiar daca ajungeti la concluzia ca s-a terminat, macar stii sigur si mergi mai departe. Tocmai faptul ca stai in incertitudine nu te lasa sa faci asta si suferi mai mult.

    Gandeste-te f bine ce vrei si mergi in directia respectiva!
  •  
    • 100 mesaje
    2 Dec 2006, 13:19
    0 0
    uitarea nu este intotdeauna o rezolvare. ia si tu partile bune ale relatiei si vorbeste despre asta! vorbeste ca de o amintire placuta da sa nu-ti plangi de mila! orice rau e spre bine, fii optimista si ocupa-te cat mai mult de tine:cursuri, sala, plimbari lungi si asa vei trece cu bine peste asta si-ti vei gasi pe altcineva care sa te merite!
  •  
    • 78 mesaje
    2 Dec 2006, 13:30
    0 0
    de cand esti in situatia asta?
  •  
    • 479 mesaje
    2 Dec 2006, 18:32
    0 0
    Cristaly si eu sunt in situatia ta de vreo 3 luni de zile...si parca pe zi ce trece imi e tot mai greu...ma incurajez zilnic...dar parca tot degeaba..cateodata atat as vrea sa treaca timpul mai repede si sa pot uita prin ce am trecut ..dar nu cred ca e posibil pentru ca in sufeltul meu vor ramane ...asa cum ai intitulat tu topicul...CICATRICI...si ele vor purta numele lui.

    se spune ca timpul le rezolve pe toate..dar important e si modul cum le rezolva..eu asa cred.

    ce sa faci intr-o situatie ca asta?? nu stiu ce sa zic..eu am incercat multe lucruri sa fac...dar nu am reusit inca sa trec peste asta...poate tu o sa reusesti...te pup
  •  
    • 78 mesaje
    3 Dec 2006, 11:18
    0 0
    Jade si cris sunt aprox. in aceeasi situatie ca si voi,daca ati citit din intamplare topicul meu(nu-i mai inteleg pe barbati).Primele semne ale despartirii tot asa au aparut...tacere...apoi reality-swoul urmat bineinteles cu despartire.
    Ma bucur foarte mult ca am gasit aici un sprijin,un sfat,o vorba buna,deci pe cineva care sa ma "asculte".
    In tumultul acesta de sentimente contradictorii gasesc de multe ori solutii viabile care sa ma faca sa depasesc esecul dar STIU ca oricat de cerebrala incerc sa fiu tot MA DOARE.
    Conteaza foarte mult in aceste momente in special,ceea ce iti doresti TU de la viata.
    Va doresc sa fiti puternice si sa depasiti cat mai repede momentele triste....CAPUL SUS.
    Sunt alaturi de voi!