Avort
-
0 0Sunt insarcinata si ar trb sa fac avort dar ma ingrozeste aceasta fapta.Ajutati-ma va rog! Cu un sfat, cu orice.Sunt disperata!!!!Am intrat pe www.afla.bro.ro si m-am ingrozit si mai rau..Mi-e frica
-
Draga mea,chiar nu exista o alta varianta,eu am trecut prin asa ceva si nu mi-a fost bine delos,as face orice sa pot da timpul inapoi,sunt suparata pe mine ca am fost lasa,si nu am am avut curajul sa in frunt realitatea,intamplarea aceea a dus la ruperea relatieai pentru o perioada,daca ai o relatie stabila eu zic sa te gandesti foarte bine inainte.
-
Daca ti-l doresti pastreaza-l,eu mi-am dorit copilul,dar avand doar 21 de ani,mi-a fost teama sa infrunt realitatea,mi-a fost teama ca o sa-mi dezamagesc parintii,acum regret nespus,cand vad un copil am lacrimi in ochi,din punctul meu de vedere este una din cele mai traumatizante situatii prin care poate trece o femeie,nu vreau sa te sperii,tu o sa iei hotararea care trebuie,dar daca acel 79 vine de la varsta ta gandeste-te foarte bine,este ingrozitor sa regreti dupa si sa nu mai poti face nimic.
-
ramona eu iti spun din start sunt impotriva avortului, fac parte din cei pt care avortul nu este o optiune, insa este o decizie f personala si faptul ca viitorul tata nu-l vrea pe copil nu ar trebui sa fie un fapt deciziv pt tine mai ales ca tu ti-l doresti; daca nu-si dorea copii cu tine trebuia sa se gandeasca inainte si la posibilitatea asta. o decizie ca asta se ia impreuna cu tatal copilului insa sunt circumstante in care acesta poate fi ignorat si se pare ca tu faci parte din aceasta categorie. personal cineva care ma trimite sa-i avortez copilul este insuportabil.
ce motive are sa nu-l doreasca pe copil? inteleg ca nu este o relatie stabila, are o familie deja si se gandeste ca-si pierde familia sau pur si simplu nu este pregatit pt un copil? sau e bolnav incurabil si se teme ca acest copil ar putea mosteni genetic cine stie ce boala sau e pe moarte?
nu e drept nici fata de copil, nici fata de tatal lui, nici fata de tine ceea ce se intampla si se va intampla.
nu e drept fata de tatal copilului ca tu sa iei decizia de a pastra copilul si parerea lui sa nu conteze, dar aici sunt foarte indulgenta. nu e drept fata de tine ca el sa te convinga sa avortezi impotriva vointei tale. nu e drept pt copil sa se nasca nefiind dorit.
este alegerea ta pt ca doar tu POTI fizic sa-l aduci pe lume sau nu.
Fii pregatita pt consecinte orice-ai alege.
curaj! -
nici eu nu sunt de partea avorturilor, decat atunci cand avorturile raman singura solutie
trebuie sa te gandesti bine la ce vrei. incearca sa ignori tatal copilului, nu conteaza asa de mult ce vrea el. daca u chiar iti doresti acel copil atunci il faci, daca crezi k este tutusi o responsabilitatea prea mare la momentul actual...... sti ce ai de facut
nu mai intra pe situri de genu asta k sunt mult prea deprimante.... si cateodata nici nu corespund cu realitatea pt k tehnica a mai avansat -
Lucrurile stau cam asa: noi suntem colegi de serviciu. Ne-am apropiat f mult si am inceput sa avem o relatie. El a avut o relatie lunga cu o tipa pe care a iubit-o iar ea l-a dezamagit. De cand s-au despartit(in urma cu 2 ani) nu a mai avut decat relatii pasagere, maxim 1-2 luni. Nu mai are incredere in femei dar totusi de mine s-a legat un pic.Mi-a marturisit ca tine la mine, ca mie mi-a spus lucruri pe care nu le stie nimeni dar ca nu e pregatit pt o relatie. Nici eu nu ma gandeam la o relatie, pur si simplu traiam prezentul. Si s-a intamplat sa raman insarcinata. Acum mi-e f greu, chiar daca si el ar fi vrut copilul mi-ar fi fost greu.Dar ce sa fac? Sunt disperata, am zis ca in viata mea nu as face un avort pt nimic in lume...Eu acum imi doresc bebele, mai ales ca e primul, 90% cred ca e fetita(asta pt ca in ziua in care am facut testul am gasit o caciulita roz in scara blocului)si eu intotdeauna am vrut fetita, am si o varsta si mai ales este o FIINTA si nu pot sa-i iau viata, dc Dumnezeu asa a vrut, EL da viata si doar EL poate sa o curme.Singurul lucru care ma face sa ma gandesc la avort este ca "taticul" nu este pregatit.
Pt roxy: 79 e anul nasterii, deci am 27 ani.
Multumesc celor care mi-au scris si astept in continuare orice sfat.
P.S.Cred ca dc voi face intreruperea n-o sa-mi mai revin niciodata chiar ma gandesc la sinucidere. -
Ma tem ca "tati" o sa te santajeze exact cu ce o sa te intreb eu acum: ce ai alege, copilul sau pe el?
O buna prietena a fost amenintata ca daca nu avorteaza, el o paraseste. Si cum el era totul, ea a facut avortul. Dupa aceea, a scos-o afara din casa. Acum e singura printre straini si nu mai are sanse sa aiba un copil. Si spune ca DD iti da niste chestii la timpul potrivit. Nu era din oras, platea chirie, nu era casatorita, nu avea ajutor. Dar acum zice sa sigur ar fi fost mai bine cu bebe, cu care ar fi reusit sa se descurce intr-un fel.
Nu stiu ce sa zic... ai si tu o varsta... Si-apoi poate ii vine si lui mintea la cap, asa, fortat. -
La 27 de ani te descurci mai usor sa cresti un copil chiar daca asta va fi de una singura. gabdeste-te ca nu esti la 18 ani cand nu stii cum sa le spui parintilor, sau nu stii ce sa faci. Tu ai spus ca iti doresti copilul asta, at pastreaza-l. Multe femei isi cresc singure copilul, nu o sa fi singura. Sigur parintii sau prietenele te vor sustine atunci cand il vei avea.
Parerea mea este sa-l pastrezi! Un copil e o bucurie si daca esti o invingatoare il poti creste singura. Ai incredere in tine. -
Nu e vorba ca ar trb sa aleg intre el si bebe, oricum as alege bebele.Pe el nu-l iubesc, doar tin la el si ma simt bine cu el. De sprijinit cred ca ma va sprijini(cel putin ar fi obligat) dar mi-e ciuda ca ar fi un copil pe care tatal nu si-l doreste dar nici pot sa-i iau viata. Sunt pregatita sa-l cresc singura, sunt o femeie puternica care mi-am asumat consecintele faptelor, il inteleg si pe el ca nu este pregatit dar ce sa fac daca nu pot? Scuzati-ma ca poate am fost incoerenta dar nu mai pot de plans....
-
Ramona...e o situatie f complicata, nasterea si cresterea unui copil nu e deloc usoara. Pana la urma decizia iti apartine. De tine depinde daca vrei ca acest copil pe care Dumnezeu l-a ales Dumnezeu pt tine sa traiasca. Daca material iti vei permite, daca ai unde sa il cresti si ce sa ii oferi, daca crezi ca poti fii si mama si tata pt el, daca nu te intereseaza gura lumii, atunci bucura-te de clipele in care esti insarcinata, cred ca e un sentiment minunat.
Uneori cred ca nimic nu e intamplator. Daca esti credincioasa, mergi la un preot si discuta cu el problemele astea. Poate te vei simti mai bine....
Iti doresc multa sanatate si putere! -
intreaba-te inainte de toate ce inseamna acest copil pentru tine,nu pentru el...sunt o gramada de copii care in momentul nasterii,au un tata in acte,ca apoi sa-l piarda,din variate motive!in copilul pe care il nastem,cautam o farima din noi,o farima din el,pregatite sau nu,ptr.multe din noi,copilul e o perpetuare a dragostei.Tu spui ca nu prea il iubesti pe acest barbat.Sincer,cred ca nu esti pregatita inca sa devii mama,dar te mustra constiinta pentru acest suflet nenascut.
in momentul in care am ramas insarcinata,depindeam de altii din multe puncte de vedere,dar am stiut din prima clipa ca pentru acest copil m-as razboi cu toata lumea,pentru a-l aduce pe lume,chiar si cu EL,dar nu a fost cazul.Acum sunt o mamica dragutza a unui adolescent frumushel cu un cap mai mare decat mine si mi se umezesc ochii cand vorbesc despre el,chiar daca uneori e mai obraznic si ma ia peste picior,ca cica n-as fi buna de Megastar!adica , as canta fals!EU?????????????