singuratate in doi

  •  
    • 3 mesaje
    19 Nov 2006, 00:35
    0 0
    e prima data cand scriu pe un astfel de forum si motivul pt care m am hotarat sa o fac este simplu..ma simt foarte singura, desi am un prieten de 3 ani impliniti. l am cunoscut la facultate in grupa mea in anul 1(acum sunt in 4) si pana acum vreo cateva saptamani stiam ca e jumatatea mea. nu m-a inselat nu l am inselat, il iubesc si stiu ca ma iubeste, totusi parca nu merge..ne certam foarte des si foarte rau, suntem intr-adevar stresati amandoi, nu stam impreuna.poate o fi si asta un motiv. oricum in ultimul timp parca certurile noastre au luat o intorsatura cam grava, de fiecare data ne jignim ne injuram kiar, de fiecare data se lasa cu nopti planse si nedormite, cu vorbit ore intregi la mobil k am ajuns sa tin incarcatorul in telefon knd vb..mie mi a scazut foarte mult increderea in mine, si desi odata eram un om vesel plin de viata si sociabil, imi placea sa citesc sa ma trezesc, radeam des si mult, acum am ajuns sa ma ascund de lume, aleg sa stau singura, sa ma uit pe pereti, nu ma simt capabila sa fac nimic..cateodata simt nevoia sa imi fac rau, sa ma uratesc, sa fac ceva ca sa se termine si intr-o zi sa fie iar totul cum a fost cand puteam zambi. simt ca ma dispersez incet, nu am cu cine sa vb pt ca am renuntat la prietenii mei acum mult timp pt ca lui nu i placeau, pt ca era si e gelos, iar acum knd am nevoie disperata sa vb cu altcineva decat el (desi doar pe el il am), nu am la cine sa fug. am obosit sa caut solutii la nervii nostri, parca nu e suficient sa ne iubim asa cum stiam odata. am obosit sa ma jigneasca, am devenit ceva ce am detestat dintotdeauna, ma simt mediocra pentru prima data in viata mea pentru ca pana acum aproape tot ce mi am propus am realizat, insa acum parca nu mai am chef sa mi propun, nu mai am energie sa fie bine,nu pot sa stau nici fara el nici cu el, stiu ca nu as putea sa traiesc fara el, dar nici nu ma vad fericita langa el..chiar nu stiu ce sa fac..help
  •  
    • 83 mesaje
    19 Nov 2006, 00:42
    0 0
    Te-ai gandit sa pui capat acestei relatii? Din ce spui tu, iti face mai mult rau decat bine.
  •  
    • 3 mesaje
    19 Nov 2006, 01:02
    0 0
    ma tem ca e mai complicat de atat, e foarte greu pentru ca sunt indecisa, el poate fi un om minunat, a fost de multe ori si m-a facut sa fiu si eu la fel. el a fost primul meu iubit (si singurul) in toata regula, am crescut langa el, avem atatea amintiri frumoase impreuna, imposibil de ignorat atunci cand ar trebui sa iau o decizie. si in plus temerea mea cea mai mare este ca daca va fi sa nu fie el si sa fie altcineva, eu simt si stiu ca nu as mai putea da totul ca in relatia asta niciodata. chiar mi ar parea rau sa nu dau totul, dar n-as mai putea pentru ca nu as mai avea totul..nu stiu daca e coerent. ideea e ca mi-as fi dorit sa fie primul si singurul fara second thoughts, dar cavalerul meu s-a dovedit a fi un om la fel ca mine, care poate sa greseasca fara sa si ceara scuze, care poate sa ma faca sa plang, care poate sa loveasca acolo unde stie ca doare, sa ma umileasca si sa ma transforme partial in ceva ce nu vreau sa fiu. cred totusi ca problema mea e ca nu mai am control asupra mea, si ma smiorcai acum ca l vreau inapoi de parca ar putea sa mi l dea altcineva..
  •  
    • 295 mesaje
    19 Nov 2006, 01:20
    0 0
    exact asa m-am simtit si eu deseori cu prietenul meu. Numai ca acum avem o relatie la distanta( defapt, nu mai stiu ce a mai ramas din ea). Te inteleg perfect, si pt mien a fost singurul prieten, il iubesc enorm , amintirile alea, complicitatea aiai pe acre o simt cand sunt cu el, limbajul nostru de cuplu(ne adresam cateodata cuvinte foarte dulci)- toate imi plac foarte mult. Si nu cred ca mai pot da vreodata cat am dat acum. Dar gandeste-te ca ceva trebuie sa se schimbe. Poate relatia ta e ca a mea( dureaza de 2 ani), cu suisuri si coborasuri. Dar cand ele nu se mai sfarsesc , e trist. Eu inca nu pot sa ma desprind de relatia mea care imi face rau( si el e gelos) si bine.
  •  
    • 242 mesaje
    19 Nov 2006, 01:26
    0 0
    Din cate am inteles ti-ai pierdut increderea in tine din cauza lui. Cred ca face chestia asta ca sa te simti inferioara din cauza geloziei. Te-a transformat in asa fel incat sa nu mai iesi din casa tocmai pt ca sa nu cunosti alti baietii. Nu te lasa doborata de jignirile lui, cauta sa nu te mai certi, incearca sa rezolvati problemele, stii f bine ca nu iti face bine sa te izolezi singura ai realizat ca te-ai schimbat incet in ceea ce esti acum, ia incearca tot asa sa redevii cum ai fost inainte.
  •  
    • 463 mesaje
    19 Nov 2006, 21:59
    0 0
    Rocsyt,parca ar fii povestea mea!Pe 5 nov.am implinit 3 ani...cu aceleasi faze..Insa deosebirea este ca eu,recunosc,de cele mai multe ori atunci cand ne certam ii trantesc cuvinte jignitoare.Pur si simplu nu pot sa ma abtin.El a avut numeroase probleme,a avut mult dar a pierdut tot.Din vina sa,din prea multa bunatate,iar eu nu de putine ori ii reprosez "prostia" pe care a facut-o.In fine,la mine treburile sunt putin mai complicate;la anul in iunie avem nunta...iar eu sincer,am cam inceput sa stau pe ganduri!Si inafara de mama,la fel nu am cu cine sa vb.Prieteni nu mai am,cel putin amici cu care sa iesim,nimic,avem program de pensionari..Iar certurile se intetesc pe zi ce trece.Nu stiu ce sa fac,el a facut mult pt.mine,si parca ar fii prea crud din partea mea sa-l las...e o situatie destul de complicata
  •  
    • 2825 mesaje
    19 Nov 2006, 22:08
    0 0
    Cred ca va trebuie o pauza.
    Voi n-ati simtit viata de studenti, din anul 1, ati fost impreuna, ar fi cazul sa cunoasteti si pe altcineva, mai ales el ,care e barbat, daca n-o face acum, o va face mai tarziu.
  •  
    • 737 mesaje
    19 Nov 2006, 22:11
    0 0
    nu te gandi k primul trebuie sa fie si singurul. daca nu mai merge, asta e.... o sa treaca. dar nu poti sa iti faci rau prin aceasta relatie
  •  
    • 30 mesaje
    20 Nov 2006, 11:17
    0 0
    Lasati idee "primul si ultimul", NU DUCE LA NIMIC BUN, dimpotriva veti avea regrete.Stiu un caz concret, ea traieste mereu cu curiozitatea celui de-al doilea e valabil si ptr barbati. Cat mai multe relatii cu atat mai multe OPTIUNI.E destul de scurta viata ASA CA LUAT TOT CE PUTETI MAI BUN
  •  
    • 451 mesaje
    20 Nov 2006, 12:17
    0 0
    o relatie de genul asta e condamnata sa se termine in cele din urma, chiar nu poti sa continui asa si-ti vei da seama de lucrul asta curand daca nu ai facut-o deja.
    Off topic
    doremy... cum adica o va face mai tarziu? lucrurile nu sunt intotdeauna asa, din fericire.
  •  
    • 3 mesaje
    20 Nov 2006, 13:49
    0 0
    intr-adevar pare o relatie finita, si eu simt asta destul de intens lately si parca tot ce fac este sa ma impotrivesc si sa mi gasesc singura argumente pentru care sa existe. eu sunt adepta comunicarii directe fara ocolisuri dar cu el parca nu mai pot sa o fac pentru ca stiu ca daca ma duc si ii spun cum ma simt si ce as vrea sa se schimbe el o va lua ca pe un mare repros si cu siguranta vom ajunge iar la certuri interminabile. in principiu m am hotarat sa astept pana n o sa mai vreau deloc sa continui ca sa nu am regrete, am nevoie sa fiu convinsa ca asta e cea mai buna solutie
  •  
    • 2576 mesaje
    20 Nov 2006, 14:25
    0 0
    citeste mataluta si topicul "timpul"
  •  
    • 1628 mesaje
    21 Nov 2006, 17:16
    0 0
    brrrrrrr..........cunosc sentimenteul
  •  
    • 1372 mesaje
    21 Nov 2006, 22:45
    0 0
    Si eu ma simt la fel cateodata...Te inteleg atat de bine...
    Si noi ne certam cateodata ff urat...
    Si eu sunt tot de 3 ani cu el si ma gandesc k poate ar fi timpul sa merg inainte...Sa imi traiesc viata altfel...simt nevoia de libertate...Ma ingrozeste gandul k asa va fi viata mea de acum incolo...
    Cred k inca il iubesc...sau poate sunt doar f obisnuita cu el si cu sentimentul de siguranta pe care mi-l da...
    Cateodata nu-l mai suport...altadata mi-e atat de drag de el k l-as manca...
    Nu stiu ce sfat sa-ti dau pt k si eu simt la fel...
  •  
    • 120 mesaje
    22 Nov 2006, 14:09
    0 0
    rocsyt am recunoscut si relatia mea in cuvintele tale, de fapt fosta relatie si viitoarea fosta casnicie. Si in cazul meu totul a fost superb la inceput, de basm, dar dupa ce ne-am casatorit (la un an si 4 luni de cand eram impreuna) totul a luat-o razna: ne certam tot timpul, ne spuneam cuvinte grele, era din ce in ce mai putin afectuos si dragastos cu mine. Si increderea mea in sine a avut mult de suferit, ma simteam ca un nimic, aveam tendinte de autodistrugere, ma raneam fizic... mi-a fost f greu sa-mi revin la ceea ce am fost odata, adica vesela, increzatoare in fortele proprii. Si in cazul meu el a fost primul cu care am avut o relatie adevarata, si tot in facultate ne-am cunoscut, fiind colegi de grupa, numai ca povestea noastra s-a infiripat doar in anul 3. Si eu simteam ca nu pot sa traiesc fara el, si ca in ciuda faptului ca imi facea rau sa fiu cu el tot nu puteam sa renunt. Pana la urma insa nu am mai suportat sa fiu nefericita, si nu am mai suportat aceasta singuratate in doi, iar acum vom divorta. Mi-a fost f greu sa iau aceasta decizie, si de multe ori m-am razgandit, insa odata ce m-am obisnuit cu ideea si mi-am dat seama ca o astfel de viata ma va distruge psihic mi-a fost mult mai bine. Am reusit sa trec peste tendintele autodistructive, am apelat chiar si la un psiholog, insa m-a ajutat mult mai mult propria mea determinare; mi-am recapatat increderea in mine si nu mai sunt deprimata tot timpul. E drept ca e greu sa fi singura, insa pot doar sa sper ca intr-o zi voi gasi persoana potrivita pt mine. Nu ramane in aceast relatie daca iti provoaca astfel de stari depresive, crede-ma ca nu merita, nici un barbat nu merita sa te simti ca un nimic si daca el asta te face sa te simti atunci e clar ca nu e persoana alaturi de care tb sa-ti traiesti viata. O sa fii bine, vei vedea.
  •  
    • 5364 mesaje
    22 Nov 2006, 14:17
    0 0
    Sincer imi pare rau de situatia in care te aflii. Cand un om te conduce sa nu mai ai incredere in propriile tale puteri....parerea mea este ca trebuie sa te debarasezi de acel om. Nu te ridica pe tine ca om,ci te coboara...rau! Sper sa faci alegerea cea mai buna pentru tine.

    Noroc mult si putere sa treci peste aceasta situatie. Te pup.