Dezamagire, dezamagire si iar dezamagire

  •  
    • 23 mesaje
    18 Nov 2006, 12:53
    0 0
    Sunt o noua venita pe acest forum..si am fost placut surprinsa atat de povestile pe care le-am citit aici cat si de persoanele care au venit in ajutorul celor care ca si si mine….sufera. E bine incerci sa-ti descarci sufletul alaturi de persoane care te sustin sau incerca sa te ajute cu anumite sfaturi. De asemenea consider criticile bine venite deoarece poti sa primesti un feed-back care te ajuta sa vezi sau sa-ti intelegi mai bine defectele pe care, daca esti fata desteapta ulteriori incerci sa le corectezi.
  •  
    • 23 mesaje
    18 Nov 2006, 12:53
    0 0
    Povestea mea e putin cam complicata, si daca asi avea in spate un scenarist bun, poate ar iesi ceva ,ceva. O sa incerc sa fiu cat mai scurta...desi pentru a explica implicarea fiecarui personaj in toata povestea asta necesita mult timp...si cred ca si rabdare din partea voastra. Anyway, acum 4 ani l-am intalnit pe EL. Nu pot sa spun ca a fost dragoste la prima vedere, dar incetul cu incetul am inceput sa-l iubesc cu toata fiinta mea...Primi 2 ani au fost de vis...dar din pacate era prea frumos ca sa fie adevarat ...asa ca dupa 2 ani ne-am despartit...daca ma credeti nici acum nu stiu motivul despartiri...am stat 2 luni despartiti. In aceste 2 luni el a intalnit pe cineva...din anumite motive pe care nu le stiu relatia lor nu a mers si.... ne-am impacat. Parea ca nimic nu se schimbase intre noi..dar ..Doamne cat de mult m-am inselat!! Dupa alti 2 ani zic eu frumosi m-a lovit ADEVARUL in fata...de fapt cand se impacase cu mine el nu a rupt relatia cu ea. Am aflat ulterior ca el a incercat sa rupa relatie cu ea dar ea stiti ce a spus?????...”nu e nici o problema STAI CU PRIETENA TA...DAR FII SI CU MINE”. De ficare data cand ea incerca sa-l faca sa aleaga intre mine si ea (cu toate ca eu nu eram de fata) el intotdeauna ma alegea pe mine. Am stat de vorba si cu ea, si mi-a marturisit senina ca el niciodata nu a spus ca o iubeste...dar cu toate astea o cauta din cand in cand sa....stiti voi ...El a fost primul si singurul barbat din viata mea, prietenii lui erau si ai mei, tot universul meu l-am construit in jurul lui. Am invatat o lectie grea de la viata, nu vreau sa fiu pesimista dar...eu cred ca odata ce te-a inselat o data si l-ai iertat...o sa mai calce stramb inca o data si inca o data si......cu toate astea eu m-am complacut cu dezamagirea
  •  
    • 9835 mesaje
    18 Nov 2006, 13:29
    0 0
    ana-maria, dezamagirea nu este nimic altceva decat iesirea din starea de amagire (dez-amagire).

    odata ce realizezi ca omul de langa tine este cu totul altfel decat te-a lasat el sa crezi sau decat ti-ai imaginat tu singura ca ar trebui sa fie, nimic nu mai poate fi ca inainte.

    acum stii cum stau lucrurile si poti lua o decizie: fie te hotarasti sa ramai cu el asa cum este, fie rupi relatia.

    tu spui ca "te complaci" in situatia asta. asta nu inseamna decat ca ai luat decizia sa o accepti. este dreptul tau, este viata ta si faci din ea ceea ce doresti.
  •  
    • 1372 mesaje
    18 Nov 2006, 13:40
    0 0
    Si pe mine ma cheama Ana-Maria..si eu sunt nascuta in 1983... Asta asa k fapt divers
    Sa inteleg k tu acum te-ai despartit de el din moment ce constientizezi k dk te-a inselat o data,o va face si a doua oara?Sau sunt asa...niste ganduri fugare?Efemere constatari ale realitatii?
  •  
    • 603 mesaje
    18 Nov 2006, 13:49
    0 0
    Cred ca un barbat nu face ceva pentru ca asa vrea o femeie. Adica, nu mentine aceasta duplicitate pentru ca vrea ea ci pentru ca vrea el.

    Daca tii la el si crezi ca are un fond bun, discutati si spune-i clar punctul tau de vedere. Daca nu va fi cum iti doresti mergi mai departe.
  •  
    • 23 mesaje
    18 Nov 2006, 14:21
    0 0
    Babygirl83 dupa cum spuneam povestea e ffffff lunga. Eu am aflat dupa 2 ani ca el inca se mai vedea cu tipa aia (cand s-au cunoscut tipa avea doar 16 ani!!! dar fizic parea mai matura decat mine ). Nasol e ca dupa cum spuneam eu aveam fffff multa incredere in el. Mi-am neglijat prietenii mei in favoarea prietenilor lui (ieseam tot timpul impreuna cu inca un cuplu – prietenul lui cel mai bun si prietena acestuia) si culmea dezamagirii tipa cu care ma insela era sora mai mica a prietene cu care ieseam tot timpul in oras. E cam intortocheata explicatia asta...sper ca ai inteles. Mi-am dat seama ulterior ca toata povesetea asta suna ca un complot (cand eu nu aveam chef sa ies sau eram cu treburi se trezea pustoaica sa iasa...na daca era impreuna cu sora ei) si culmea ca nu am intrat la banuieli deoarece nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa fiu mintita intr-un mod atat de murdar. Dupa ce am aflat toata povestea cand ma uitam in oglinda mai ca-mi apareau doua urechi de magar.....ma simteam asa de dezamagita.....e nasol sa aflii ca ai fost luata de proasta...ei 4 stiau toata povestea si mie “imi ploua in gura” la cat de fraiera si credula eram. Am suferit mult pt ca el dupa ce mi-a spus tot a preferat sa fuga (si spun bine asta) in alta oras cu ea unde prietenul lui avea un apartament si s-a instalat cu ea acolo (tipa si-a facut si transferul la un liceu de acol...anyway dupa 2 luni m-a cautat si mi-a cerut sa ne impacam...si eu stupida stupidelor am acceptat. Si uite asa am mai stat inca un an impreuna. Cred ca am inclinatii masochiste de vreme ce eu singura mi-am prelungit suferinta deoarece tipa s-a intors odata cu el din nou acasa ...si cu toate ca noi eram din nou impreuna tot s-a tinut sa fie cu el....din cand in cand pt cateva ore pe zi chiar reusea....
  •  
    • 18346 mesaje
    18 Nov 2006, 14:28
    0 0
    si acum? sunteti sau nu impreuna si daca da,de ce?si daca nu...de cat timp?
  •  
    • 13 mesaje
    18 Nov 2006, 14:45
    0 0
    Oh my god... si eu am patit ceva asemanator si inca mai sunt cu el. Cu foarte mult greu vei trece peste si asta daca o va lasa, insa nu e o chestie la care sa te incumeti. E riscant situ esti singura care stie daca merita sau nu insa din punctul meu de vedere nu desi eu am facut acelasi lucru nu nu s-ar mai repeta. Momentul in care afli este groaznic si sentimentul amar o sa ramana inauntrul tau mult timp. Cateodata e mai bine sa nu stii.
  •  
    • 451 mesaje
    18 Nov 2006, 14:54
    0 0
    poate sunt eu mai principial dar chiar cred ca nu e cinstit sa continui o relatie cu el, sa zicem ca poti iubi doua femei in acelasi timp dar imi vine foarte greu sa cred ca iubind o femeie/barbat o supui unei asemenea dezamagiri. Pur si simplu nu e cinstit... astea sunt lucruri care se fac in adolescenta... nici atunci nu ai o scuza, dar varsta aia presupune instabilitate emotionala.. la maturitate sa faci o chestie de genu asta e pur si simplu unfair... let your self go, uita si gaseste pe cineva care stie ce inseamna o relatie, ce inseamna respect, care stie ca dragostea implica fidelitate.
  •  
    • 23 mesaje
    18 Nov 2006, 15:01
    0 0
    Me-eva, acu nu mai suntem impreuna (din fericire pentru sufletelul meu si din pacate …tot pt el). Ne-am despartit aproximativ acum o luna. Si despartirea asta are in spate o intamplare. Eu tocmai am terminat facultatea si increzatoare in viitorul alaturi de El (imi promisese marea cu sarea ca sa ma intorc in orasul natal sa fiu cu el) m-am intors. Fiind un oras fff mic nu se prea gasesc (ca sa spun ca sunt aproape inexistente) job-uri in domeniul marketing-ului (ca asta am terminat). Asa ca m-am multumit intitial cu un post de secretara (si mi-am promis ca oricum o sa avansez) si asa a si fost dar din pacate salariu era mic si ore multe de munca (dar asta nu era o problema pt mine). Dragul meu iubit era suparat tare ca vezi Doamne ne vedem doar 2-3 ore pe zi si a insistat ca eu sa nu mai lucrez.....si inca o data eu l-am ascultat (cred ca o sa mi se ridice statuie pentru prostie). Si numai bine am renuntat eu la job ca sa stam mai mult timp impreuna...ca vreo 2 zile a uitat de mine si nu l-am vazut la ochisori...pt ca a avut “treaba”. Booon, si atunci mi-am zis GATA trebuie o termin odata pt totdeauna...l-am sunat si i-am zis ca nu mai vreau sa ne vedem...din partea lui...ok...din partea mea...ok...numai ca....acum 2 zile m-a sunat o prietena sa ma felicite ca ne-am impacat (ea crede ca suntem sortiti unul altuia)....culmea ca ea vazuse ca era o tipa cu parul lung in masina cu El (are geamurile inchise la culoare si nu se vede asa bine) si a presupus ca eram eu.....culmea...nu eram ...era pustoaica (sau cel putin asa cred) am crezut ca mor de nervi...Stiu ca sunt egoista sa gandesc asa, dar pur si simplu nu suport sa il stiu cu ea sau cu altcineva...nu am mai plans de mult, dar atunci cand am aflat am, crezut ca mor nu alta. Credeam ca mi-a trecut, ca am scapat de suferinta, dar tocmai atunci cand simt ca e asa.. suferinta iar mi se cuibareste in suflet...cred ca inca il mai iubes...sau nu? Ce fac acum, nu tu job, nu tu iubit
  •  
    • 700 mesaje
    18 Nov 2006, 15:09
    0 0
    Acum trebuie sa depasesti momentul,nu trebuie sa-ti para rau dupa un barbat care nu te-a respectat,pe viitor sa ai grija sa nu mai faci aceleasi greseli,sunt convinsa ca din tot ce s-a intamplat ai invatat ceva.Bafta,si stai linistita ca o sa apara si acel om care sa te merite,pana atunci incerca sa-ti gasesti un job,asta te va face sa te simti mai bine,iar daca o sa ai nevoie desfaturi te asteptam la "Despartirea" un topic cu fete extraordinare.Te pupic!!!
  •  
    • 451 mesaje
    18 Nov 2006, 15:10
    0 0
    claaaarrr.. esti intr-un oras mic, suferi de criza post facultate, nu ai job si l-ai mai pierdut si pe mupettsul ala de "lover boy" ca altcumva nu stiu cum sa-i numesc pe astia.... gaseste-ti un job, poate reusesti la ultimul sa repari cva si mergi inainte cu viata ta, a ta! stii cum se spune, cand esti pe fundul gropii nu ai incotro sa mergi decat UP!
  •  
    • 13 mesaje
    18 Nov 2006, 15:21
    0 0
    DA corect nu sta deloc, jobul o sa-ti omoare o parte din zi, plimba-te, aranjeaza-te,citeste o carte, ideii sunt destul, fa orice in asa fel incat sa nu cazi in depresie si sa nu te mai gandesti la el. Nu este o situatie incerta in cazul tau, sincer nu ai de ce sa te mai uiti inapoi. Si daca vrei sa te consolezi ai cu ce, femeia cu care este el acum nu valoreaza nimic, el nu a castigat nimic. Unde locuiesti tu acum? Prieteni ai?
  •  
    • 431 mesaje
    18 Nov 2006, 15:22
    0 0
    Draga Ana Maria, TE ROG sa plangi pana nu mai poti ! Tipa, striga, fa ce vrei dar rupe orice legatura cu acest om care se pare iti face doar rau! Nu pare a fi iubire intre voi, cel putin el nu pare sa simta nici pe departe asa ceva ptr. tine, nu asa procedezi cand iubesti! In viata trebuie sa inveti SA PIERZI! Accepta ideea ca de data aceasta ai pierdut si impuneti sa inveti din greseli, sa fi mai puternica si mai cu capul pe umeri la urmatoarea alegere! Sufera cat poti si cat vrei, descarca-te si apoi ridica fruntea! Ai o viata inainte, nu te crampona de cineva care nu este pentru tine ! Si nu uita ca nu merita sa renunti la TINE ptr. absolut NIMENI ! NU MAI RENUNTA NICIODATA LA TINE ! VEI AVEA DE SUFERIT !
  •  
    • 23 mesaje
    18 Nov 2006, 15:23
    0 0
    bogdan_h..... intradevar e bine sa merg mai departe…dar cu ce?..Timp de 4 ani am plecat in alt oras la facultate…si m-am intors apoi in orasul natal unde ...chiar nu mai am aproape nici un prieten (pt ca dupa cum am spus prietenii lui erau si ai mei...si au rams ai lui), de job-uri disponibile nici nu mai vorbesc, si sa o iau de la capat in alt oras mai mare si cu mai multe perspective...nu-mi permite situatia materiala...asa ca ...am inceput incet incet sa ma inchid in mine si in casa (in ultimile saptamani nu prea am mai iesit din casa...doar la cumparaturi si atat)....am ramas sa-mi plang greselile si sa realizez ca singura am dat cu piciorul la toate sansele pe care le-am avut.....Inainte eram o persoana foarte optimista si eu eram aceea care sustinea moralul celorlalti...dar acu..am ajuns o epava, nu mai zambesc, nu ma mai bucura aproape nimic....Asta e!...sper ca cineva care citeste toate mesajele pe care le-am postat sa invete ceva din experienta mea trista (ca sa nu zic prostia mea)....
  •  
    • 2576 mesaje
    18 Nov 2006, 15:30
    0 0
    Uite acum ma enervezi pe mine! Pe mine care cred ca am vreo 6 urechi de magar la caciulita . Nu pricep de ce zici ca nu poti sa pornesti intr-un oras mai mare ca nu ai posibilitati materiale cand ai o meserie in mana. Fa bine si intereseaza-te de job-uri sau de burse daca vrei sa-ti continui studiile. Trimite aplicatii. Fa rost de un job care te aranjeaza. Apoi te muti unde este job-ul. Gasesti colege dragute de apartament samd. Sunt multe site-uri pe internet unde se discuta despre cum/unde sa gasesti job si colegi de apartament. Haide da-ti doua palme, pune-l pe "musiu" in cosul de gunoi unde merita si la lupta!!!
  •  
    • 23 mesaje
    18 Nov 2006, 15:44
    0 0
    Va multumesc pentru incurajari… Chiar mi-au prins foarte bine ma bucur ca exista acest forum si mai ales oameni ca voi. Adresa mea de email si messenger e aname1607@yahoo.com, Va pupic dulce si daca vreti sa vorbiti online cu mine nu ezitati sa-mi dai un “buzz”
  •  
    • 1372 mesaje
    18 Nov 2006, 15:46
    0 0
    Nu stiu de ce... poate pt k avem acelasi nume sau aceeasi varsta...dar ma simt f apropiata de tine...
    Chiar inteleg cat de greu iti poate fi intr-un orasel mic de provincie,fara job si fara Fat-Frumos pe cal alb(fi-i-ar calul al...).
    Cred k singura ta optiune acum e sa pleci din oraselul ala,sa te intorci in Buc(unde presupun k ai terminat facultatea) si sa-ti cladesti incet-incet o viata...Sa-ti cauti un job,o colega de apartament...sa incepi de undeva...Si cu timpul o sa intalnesti alti Harapi-Albi...Iti promit!
    Doar n-o sa ramai in oraselul tau unde cel mai bun lucru care ti se poate intampla e sa gaesti un alt job de secretara si sa nu dai nas in nas in fiecare zi cu fostul si pustoaica lui...
    Asta e singura ta optiune...parerea mea...
    BTW...din ce oras esti?
  •  
    • 5 mesaje
    18 Nov 2006, 15:52
    0 0
    wow, ana-maria, povestea ta e atat de asemanatoare cu ce mi s-a intamplat si mie, asa incat m-am hotarat sa-ti scriu si eu,pentru ca poate ca vazand din exterior o sa-ti dai seama cat de ridicola e chestia cu "te iubesc pe tine dar..." ok so here goes: l-am cunoscut in strainatate, in anglia mai precis, timp de vreo jumatate de an am fost cei mai buni prieteni, dar nimic mai mult pt ca eu nu am vrut, dupa ceva timp am inceput sa iesim impreuna, si incet incet am ajuns si la rel de cuplu.....buuun pana aici toate bune si frumoase ne facusem chiar planuri ca eu sa ma duc cu el in tara lui(nici el nu era englez)eu deja invatasem limba, vorbeam cu parintii lui prin telefon, in fine tot tacamul de cuplu in toata regula....anyway long story short dupa cam 1 an jumatate de relatie chiar pe ultima suta de metri, cand toate erau deja aranjate sa merg acolo...BOMBA... ma suna o prietena mea cea mai buna simi zice ca vrea sa stam de vorba...si ce-mi zice: pai ca dragutul meu mai are pe alta in tara lui si ca ea il asteapta sa se intoarca la ea, ca au fost impreuna 5 ani inainte de plecarea lui,ca stau de vb pe mess mereu, ii trimite bani "pentru casa lor" samd....
    sa cada cerul pe mine nu alta...cum? nuuuuu!!!! nu se poate!!! am trecut si eu prin toate etapele, negarea, urechile de magarus cand ma uitam in oglinda(am aflat ulterior ca majoritatea prietenilor lui stiau)...am vrut chiar sa'l las sa aleaga.
    dar asta pana a venit si faza cu ANGER!!! adica stai putin eu as merge si pana la capatul lumii pt el si el nici nu ma respecta deajuns sa fie onest cu mine? adica tot ce-am cladit a fost pe o minciuna...un castel de carti.. si el plangea si se jura ca ma iubeste dar e..confuz..nu stie ce vrea..
    acum daca ma uit in urma cred ca intradevar ma iubea, in felul lui..dar felul asta nu o sa fie niciodata de ajuns pt mine, am fost 100% pt el, si merit si eu acelasi lucru, nu jumatati de masura, iar daca el e prea slab sa poata face asta....punct si de la capat...stiu ca e greu sa faci asta cand inca mai simti ceva pentru el dar respectate pe tine si fa-o tu pt ca el daca nu a facut-o in acest timp(2-3 ani?) nu a va face....
    in fine in cazul meu e o lectie de viata,intradevar ce nu te omoara te face mai puternic...el acum e in tara lui, probabil impreuna cu ea pt ca l-a primit inapoi, si sincer ma consider norocoasa ca am putut spune nu cand as fi vrut sa spun da, dar m-a ajutat un lucru:el niciodata nu a fost doar al meu, si ce nu am avut eu a avut cealalta si invers...
    si viata e prea scurta sa o traiesti cu jumatati de masura....
  •  
    • 18346 mesaje
    18 Nov 2006, 16:02
    0 0
    pai,cu cv.ul in mana,frumos ,din firma in firma......in oras la tine,sau ai putea chiar sa te intorci in orasul in care ai facut faculta,si iti cauti job.
    pt ca asa vei fi ocupata,si mai putine ganduri spre printz.

    stiu cum e cu orasele mici,dar cu ceva transpiratie gasesti tu ceva,salar mic intr-adevar,dar decat nimic???
    prieteni se gasesc,eu am inviat intr-o tara noua,o singura prietena aici,o posibilitate de lucru,si dupa ceva timp....pot sa ma laud ca am realizat ceva.
    am 9-10 luni de cand sunt aici,am reusit sa imi fac ceva cunostinte,am un job f bun,am apart(cu chirie),masina,etc.....si nu fost usor!

    am plecat din tara tot din cauza unui "fost",si de atunci nu am reusit sa pun bazele unei relatii serioase ,dar nici nu am de ce sa ma plang.

    si tu,cu posiblitatea de a te angaja in tara,cu facultatea acreditata....iti trebuie doar un imbold si nitel curaj!

    la treaba cu tine!