Fara iubire

  •  
    • 603 mesaje
    18 Nov 2006, 11:14
    0 0
    Pentru toate evele care trec prin asta...cum e viata voastra, cum treceti prin astfel de momente? Pentru ca eu nu mai pot fi EU!
  •  
    • 399 mesaje
    18 Nov 2006, 11:18
    0 0
    pai spune-ne mai multe? Ca nu prea inteleg1 Esti singura sau ai un taliban care nu te iubeste?
  •  
    • 603 mesaje
    18 Nov 2006, 11:23
    0 0
    Sunt foarte singura, eu una simt ca se prabuseste totul in jurul meu, casa, job, eu. Nu reusesc sa ma desprind de aceasta stare.
  •  
    • 1670 mesaje
    18 Nov 2006, 11:34
    0 0
    Si eu am trecut prin stari de genul asta. Insa nu pot sa-ti dau un sfat. Eu am indurat totul si am sperat ca va veni si vremea in care voi iubi si voi fi iubita. Am lasat sa treaca timpul, chiar daca erau zile cand nu aveam chef de nimic si oriunde ma uitam vedeam indragostiti tinandu-se de mana, sarutandu-se. Poate ca in altfel de conditii nici nu i-as fi luat in seama.

    E numai o pasa trecatoare. Ai incredere in tine si in capacitatea ta de a darui iubire. Iubirea daruita se va intoarce la tine. Curaj! Si nu lasa "demonii" acestei stari sa puna stapanire pe tine. Tu esti mai puternica. POTI!!!!
  •  
    • 2576 mesaje
    18 Nov 2006, 11:35
    0 0
    inteleg ca nu ai nici un tip acum, dar nu ai niste prieteni? Din aia reali nu virtuali.
    Daca nu, iesi din casa: un muzeu, un parc, un loc unde vezi si oameni singuri.
  •  
    • 4017 mesaje
    18 Nov 2006, 11:43
    0 0
    Cristaly, treci printr-o depresie declansata de prabusirea brusca, in fata realitatii DEODATA imposibil de negat, a sistemului de valori si credinte false care a reprezantat carja ta pina mai ieri. In fond, tu nu ai avut iubire in viata ta nici in precedentii 5 ani - deci nu asta e problema. Falsul sentiment de siguranta si speranta care venea din negarea realitatii - asta-i MAREA PIERDERE pe care o resimti si pe care o plangi acuma.

    E ok, plange-o linistita. Dupa ce treci prin toate fazele depresiei: soc, negare, manie, negociere, testare...o sa ajungi si la acceptare. De-abia atunci putem sta de vorba despre faptul ca n-ai pierdut nimic valoros, ci ti-ai recastigat capacitatea pentru iubire si realism.
  •  
    • 2576 mesaje
    18 Nov 2006, 11:47
    0 0
    Ce ma recunosc in chestia asta Classy, am trecut prin ea iarna trecuta.

    Cristaly eu am iesit din ea prin introspectie, terapie prin munca si gradinarit (aici ideea este sa faci ceva ce iti "iese" si iti poate da satisfactie). In nici un caz sa nu te izolezi face foarte rau.
  •  
    • 789 mesaje
    18 Nov 2006, 14:56
    0 0
    eu as lua asta ca pe o pauza binemeritata...mi-as vedea de viata mea ...
  •  
    • 447 mesaje
    18 Nov 2006, 19:30
    0 0
    cristaly, ai citit articolul dr-ului Ganciu dedicat topicului deschis de tine?
    http://www.eva.ro/dragoste/articol558.html

    mi s-ar parea interesat daca ar scrie un articol si pe marginea topicului "Hmmm...."

    cat despre cum putem trai fara iubire, se poate, mai greu, dar se poate, incearca sa traiesti pt tine
  •  
    • 479 mesaje
    18 Nov 2006, 19:38
    0 0
    Cristaly , cat de bine te inteleg..atat de mult mi-as dori sa pot iubi iar ( m-am despartit de logodnicul meu dupa 7 ani ..cu 6 saptamani inainte de nunta..si-a gasit pe alta)...si cand vad pe strada indragostiti ..tinandu-se de mana , sarutandu-se..atat de mult imi doresc si eu!! ma simt atat de singura si goala pe dinauntru...incat nu mai stiu ce sa fac..ma simt neimplinita...e groaznic...vreau sa iubesc iar!!!!! dar imi e teama sa nu fiu iar inselata!!
  •  
    • 101 mesaje
    18 Nov 2006, 20:42
    0 0
    problema cu sentimentele astea e ca trec in timp. pentru prezent nu prea ai alta solutie in afara de lacrimi.

    oricum cautarea unui partener acum e cea mai proasta solutie indiferent cat de mult ti-ai dori sa ai pe cineva alaturi.suferinta si nevoia unei persoane langa tine te-ar putea face sa treci cu vederea unele lucruri care, mai tarziu, te vor aduce la o noua relatie ratata.

    credinta (nu neaparat in Dumnezeu, in ce 'simti' tu) te poate ajuta foarte mult. la fel te ajuta sa vorbesti cu cineva care sa te asculte. indiferent ca e un parinte (biologic sau religios), un terapeut, un prieten sau chiar un necunoscut. sau chiar un jurnal. ideea e sa incerci sa exprimi ceea ce simti.
    pe mine de exemplu m-a ajutat sa trec peste despartire sa scriu despre ceea ce simteam ca si cum i-as fi scris ei. initial chiar era un 'dialog' cu ea. stiu ca nu le va citi niciodata dar nu sunt pentru ea, sunt pentru mine. de obicei cand intelegi de ce suferi nu te mai afeceaza atat de mult, e acea diferenta dintre disperare si melancolie care conteaza foarte mult la suprevietuirea ta spirituala.


    si sa nu uit pentru jade: niciodata sa nu iti pierzi increderea intr-o persoana pentru ca alta te-a ranit.
  •  
    • 479 mesaje
    18 Nov 2006, 21:44
    0 0
    mersi liquidlight pentru raspuns..am sa incerc sa fac ce mi-ai scris..desi acum imi e aproape imposibil sa gandesc altfel..
    nu ma mai cunosc eu pe mine..ma simt atat de slaba..mi-e teama sa fiu cu altcineva..

    te pup si inca o data..mersi mult