femeia la 30 ani&femeia casatorita
-
0 0Am ajuns la minunata virsta de 30 de ani,si ma simt foarte bine la aceasta virsta.Ma simt linistita si sigura pe minedoar ca uneori sint dezamagita.Este o virsta la care sint foarte "cu picioarele pe pamint" sau cel putin asa cred...Am observat ca nu mai pot sa pun botul la toate minciunile barbatilor,le stiu minciunile si tacticile de a aburi pe cineva pe de rost,chiar nu mai ma impresioneaza cu nimic.Din fericire eu mi-am gasit jumatatea.Insa este un lucru pe care l-am observat la mine si la multe alte fete de virsta mea sau care se apropie de 30 ani:au un anumit dezgust fatza de barbati in general,pentru ca pina la virsta asta,asa cum ziceam,aproape orice femeie a fost pacalita cel putin de un barbat in viatza ei,se pare ca nu scapa nimeni de asta...Intrebarea mea este:e adevarat?pentru cele care aveti 30 ani sau pe-aproape,aveti aceasta atitudine de blazare,de plictiseala fata de barbati(nu te mai impresioneaza orice,esti mai pretentioasa,mai intoleranta,nu mai inghiti orice porcarie servita de vreunul).
O alta intrebare se refera la ceva ce am vazut la femeile casatorite din romania:multe dupa casatorie devin mai sterse,mai triste.Au un moment de inflorire in ziua nuntii,dupa care devin sterse,parca se uritesc,sau se ingrasa,si asta in special dupa ce au un copil.Multe dupa ce au un copil am observat ca parca uita ca sint si femei...Iarasi ma intreb si va intreb,e adevarat?Voi ce parere aveti,ce ati observat? -
mai, eu intrunesc ambele conditii, si as raspunde : da, este foarte adevarat ce spui tu acolo...daca nu te-ai casatorit cu cine trebuie.
da, nu pun botul la orice, da, mi-am 'furat-o' de la unii la viata mea. e adevarat ca la randul meu n-am ramas datoare
dar acum nu pot sa spun ca nu ma entuziasmeaza gesturile omului meu. ma simt mult mai 'proaspata' decat in ultimii mei ani de singuratate -
Sentimentul acesta de dezamagire in ceea ce priveste barbatii se instaleaza,uneori,chiar mai devreme de 30 de ani (30 de ani nu e varsta stas
).
In legatura cu casatoria...este si nu este adevarat.Cunosc femei casatorite care au intinerit de cand s-au casatorit(chiar daca au si copii),dar cunosc si femei care dupa un an de casatorie arata mai in varsta cu 5.Depinde de la caz la caz. -
eu ma apropii de 27, insa chiar nu am simtit niciodata starea asta de dezgust fata de barbati. sa fie poate si din cauza ca so far nu am fost dezamagita? sau poate ca am incredere in oameni? hmm nush exact sa explic insa nu mi-ar placea sa simt dezgust. e adevarat ca mi se intampla sa simt cand unul are
din alea de 2 lei, dar asta nu ma face sa generalizez. deloc. se pare ca mai am pana la perioada critica de 30
aaaa, si eu inca nu mi-am gasit jumatatea. poate si de-asta
-
Eu ma apropii de 30 de ani. Nu pot spune ca ma simt dezamagita de barbati, desi am suferit. Dar chiar daca a fost asa, m-am ferit mereu sa generalizez si sa vb urat despre toti barbatii doar pt ca am avut ghinionul de a da peste un idiot. Bun, el a fost X care s-a purtat asa. Dar va veni Y care va sti sa ma inteleaga, se va lasa inteles de mine si impreuna cu care voi reusi sa trec peste orice hop.
Depinde de fiecare ce atitudine adopta. Eu, de ex, m-am izolat de lume o perioada, dupa un esec sentimental. Cea mai mare greseala, dar asa am gandit atunci.
Am acumulat experienta, ce-i drept cu un anumit pret. Importanat este ca am invatat lectia.
Sa nu punem eticheta tuturor barbatilor si spun asta cu "riscul" de a-mi sari in cap anumite eve de pe aici.
Si nu uitati de "Femeia la 30 de ani" a lui Balzac. E un alt prag in viata unei femei.
-
Nu prea ma incadrez in categoria mentionata, am trecut de pragul 30 de ceva vreme, nici in Romania nu stau, doar ca sint casatorita, fara copii. Prin urmare, la 30 si... nu zic citi, impliniti azi, am o casnicie... sa zic OK, am un partener navalnic, coleric, lenes, mincinos, incapatinat, pisalog, de aventuri s-a mai lasat, deh, emigrarea.... ar fi o lista lunga. Are si parti bune, dar numai astea rele imi vin in cap. A, e prieten de nadejde, intre doua racnete. E din ala, racneste cit racneste, ma scoate din pepeni (mai rar in ultimul timp, ca nu il mai iau in serios)dupa care intreaba, da' ce, s-a intimplat ceva? De cind ma stiu, am vrut sa scap de el, in ultimii ani m-am lenevit. Alti barbati, mai arunc cu privitul, flirtul nu ma pasioneaza, cind eram in Romania, chiar imi parea prea agresiv modul de a flirta a barbatilor de acolo, chiar imi place aci, se multumesc astia cu uitatul doar, si nici asta prea insistent...
Asa ca la, la 30 si ceva de ani, cu toate neajunsurile, sint multumita, sanatoasa, viata e faina, n-am copii, dar supravietuiesc, ca se uita barbatii dupa mine, ma simt bine (bine ca nu comenteaza ca in R
, ca altele-s blazate ori grase, e treaba lor.
Sfatul meu: viata nu e perfecta, dar poti gasi o multime de cai sa fii multumita cu tine cu cei dragi. Nu-s ce am scris aci, ca am fost intrerupta de o mie de ori, uf serviciul asta...
A, si am citit si 'Femeia la 30 de ani', exact cind am facut 30 de ani, n-a fost Balzac niciodata pe gustul meu. -
Si cine va pune sa va uitati la telenovele? Iesiti afara, la joaca, pofta de viatza vine cu anturajul, cu partenerul, nu vine singura!
rar sa te duci singura in parc, sa te plimbi sa vizitezi ceva..etc.!
majoritatea vin de la munca, fac treaba pe acasa si adio ziua respectiva! Daca mai frig si 2-3 telenovele pe seara + stiri s-a dus ziua..si au mai ramas..cate zile pana la final?
deci luati-va sotul, iubitul si eventual copii si iesiti la joaca! Si nu o sa mai fiti nici uratite dupa casatorie, nici grase, ci o sa fiti cu pofta de viatza!
Si daca miselul (copyright miki) nu iese cu voi, cautati-va altii cu care sa iesiti si care sa nu vrea sa aiba o femeie sufocata si moarta langa ei (a.k.a. "gospodina")!
Sincer,sa mor io daca inteleg pe ce pierdeti vremea de va sufocati singure asa..daca spalati,calcati, faceti mancare..etc in timpul,saptamanii si aveti o scuza dpdv al timpului ce scuza aveti mah in week-end??? (ca sa nu mai zic ca si miselul ar trebui sa va ajute) Traiti toate in palate..de nu mai apucati sa faceti curat ia a 100 camera ca s-a murdarit deja in prima???
deci sincer, prima data cand puneti mana pe telecomanda aia de la televizor, aduceti-va aminte de ce am scris io ca prostu' aici, aruncati-o, faceti un dus, imbracati ceva frumos, parfumati-va si fuga la joaca, afara din casa! cu cine puteti, amice, amici...si nu o sa mai fiti grase si urate..cum spunea postul initial
si cu privire la vrajeala barbatilor, normal, ar fi ingrijorator ca la 30 de ani sa mai puneti botul ca la 18 la o freza data cu gel si o mana pe cur! -
Sunt mult trecuta de 30 de ani, am avut si eu aceasta varsta...dar ptr. ca cei care ma cunosc spun ca arat cam de 30-33, hai sa spunem ca ma incadrez in categoria mentionata de autoarea topicului !!!
Referitor la subiectul abordat, as putea spune ca nu am fost niciodata dezamagita de un barbat !!! Dar as putea spune ca am fost dezamagita de mine insami, de felul in care am procedat in anumite momente, de unele hotarari luate in anumite momente ale vietii! Si daca am gresit candva, pot spune ca am gresit NUMAI atunci cand m-am lasat influentata de parerea altora, a celor de langa mine (parinti, rude, prieteni...). In viata conteaza sa stii ce vrei si sa stii sa fi putin egoist! De cele mai multe ori femeile casatorite uita de ele, au copii, soti, casa, ele nu mai exista, sunt pe ultimul plan ptr. ca ele se situeaza acolo. Am fost EDUCATE sa fim bune mame si gospodine nicidecum sa fim FEMEI! Acest lucru trebuie sa-l descoperim singure, unele mai devreme, altele mai tarziu! -
oficial....imi merge bine!in realitate,la 40 de ani,am un suflet de 20!mi-e suficient ca excelez [oare?]in ,,meseria'' de mama a fiului si partenera a sotului meu.Am fost educata,sa fiu si gospodina perfecta, de catre mama,dar din pacate,n-am luat examenul asta cu nota maxima! sunt fericita ca sunt sanatoasa,ca vad ,ca merg pe propriile-mi picioare,ca ma pot bucura de iubirea pe care mi-o ofera familia si dragii mei prieteni.Am avut si am in continuare probleme ca toata lumea,dar ele sunt facute pentru a fi rezolvate,de mine sau de la sine,nu???si nu mi-ar fi folosit la nimic sa abordez o figura mohorata.
Iubesc viata si ma consider o mica norocoasa fiindca cei din jurul meu sunt bine!va tzuc si va doresc mult optimism!
binenteles,ca ma mai ingras si eu,mai ales in preajma sarbatorilor!asta e!pentru asta au fost inventate atitea diete!