Din (prea multa) dragoste...

  •  
    • 291 mesaje
    15 Iul 2003, 19:11
    0 0
    Citesc ce scrieti voi,vad ce e in jurul meu si ma intreb si va intreb ce este in stare sa faca o femeie din dragoste,din nevoia de a fi iubita,din disperarea de a nu fi singura...si zau ca nu stiu.Poate ca ma insel dar cred ca iubirea e mereu acompaniata de suferinta,insa noi ne tinem tari si o cautam desii ne aduce atata durere in suflete.
  •  
    • 96 mesaje
    15 Iul 2003, 19:33
    0 0
    Draga mea, mult timp am crezut ca o femeie face multe din iubire. Acum cred ca, atunci cand se umileste in fata unui barbat, nu mai este vorba de iubire ci de obsesie sau ..chiar naivitate. Nu cred ca iubirea trebuie sa implice suferinta. trebuie sa fii putin geloasa sa ai unele indoieli sa te gandesti, dat totul trebuie sa se opreasca atunci cand simti ca incepi sa te distrugi ca om. S-ar putea sa fi divagat de la subiect si imi cer scuze.
  •  
    • 85 mesaje
    15 Iul 2003, 21:21
    0 0
    Minunatelor,
    In primul rand ma bucur sa vad ca mai sunt si femei categorice, ca tine draga Adi, eu sincera sa fiu, nu am fost intotdeauna atat de transanta si categorica, acum, facand un bilant retrospectiv pot spune ca nu-mi pare intru totul rau. Cred totusi, ca a lupta pentru o relatie in care ai investit tot ce poate fi mai frumos si mai bun, multi ani, nu poti sa te dai la o parte de frica umilintei. Cred ca este vorba de intelepciune, si de o anumita doza de suportabilitate. Cand spui dragoste, iubire, parca nu-ti vine sa crezi ca tocmai aceste sentimente minunate care ne justifica existenta pe pamant te pot face sa suferi, dar in dragoste unul intotdeauna este pierzant, de ce, nici eu nu stiu. Rar se intampla ca cei doi sa simta la fel, de multe ori unul da mai mult, iar celalalt doar primeste, dar minunat ar fi ca cel zgarcit, sa pretuiasca ceea ce i se ofera, insa nu-i cunoaste pretul si valoarea decat atunci cand il pierde.
    Si eu am fost candva adepta extremelor lui NU, ori DA, nu stiam cale de mijloc si m-am ars rau de tot, din cauza unui orgoliu haios inteles, am aflat pe pielea mea ce insemna sa fiu mandra si trufasa. Am invatat ca fara intelepciune si concesii nu poti castiga in viata. Vedeti voi, dragaostea nu se vinde la taraba si pui in taler ca sa echilibrezi balanta, iar daca nu-ti place pleci la alta, dragostea adevarata se cladeste, piatra cu piatra pe un concept de fericire, pe un ideal de OM, iar in numele acestei iubiri muti si muntii daca este nevoie, nonsalant fara a pretinde ceva la schimb. Nu sunt o dogmatica, dar inclin sa cred totusi ca iubirea, naste iubire.
    Acesta este punctul meu de vedere.
    Va pupici si va doresc sa nu va intalniti cu suferinta.
  •  
    • 46 mesaje
    15 Iul 2003, 23:53
    0 0
    lorelai, nota 10 din partea mea! Este f.corect ceea ce spui tu; fara concesii si intelepciune nimeni nu supravietuieste in nici-un colectiv, nici acasa in propriu-i camin, nici la serviciu, nici macar pe strada; daca lasi de la tine, asta arata ca esti puternic, nu slab cum se crede; de cat de mult lasi de la tine, cat dozaj pui in decizii, depinde de temperament, caracter, imprejurari, si de ce nu, de iubirea fata de celalalt, daca consideri ca merita si poti lasa de la tine!
  •  
    • 120 mesaje
    16 Iul 2003, 01:14
    0 0
    Dragele mele
    E o provocare la care vreau sa va raspund printr-o povestire,de fapt chiar momente din relatia mea,care,cred eu ,ca sunt semnificative atunci cand vine vorba de mandrie,de greseli,de acceptarea greselii.Timp de 1 an si jumatate am fost nevoita sa stau la 100 de km de Bucuresti,iubitul meu venea zilnic,nu exagerez fetelor,de la munca direct la mine,de la mine direct la munca si uite asa au trecut lunile,apoi am reusit sa fim impreuna in casuta noastra.Iata ca dupa aproape 3 ani apare ceva ,am scris povestea urata care a fost in urma cu 5 luni la subiectul " o noapte de primavara ploioasa " .Atunci am urlat de durere,l-am implorat sa-si revina pt ca simteam ca se intampla ceva si...asa a fost din pacate.Dupa acel urat episod el este din ce in ce mai aproape de ceea ce a fost atunci cand ne-am cunoscut,ma mangaie cand dorm (eu ma fac ca dorm ,ma priveste cald si cu acea stralucire a iubirii in ochi.Am fost plecati in vacanta,a fost superb.Da, in sufletul meu inca exista durerea femeii inselate,dar crede cineva ca el nu sufera pt.ceea ce a facut??Uite eu nu am putut sa merg din cauza muncii cu el 3 zile la parintii lui,dimineata m-am trezit mangaiata,sarutata,iubita ca in prima zi,a plecat cu lacrimi in ochi,de parca pleca pt.3 ani nu 3 zile.L-am simtit indragostit si grijuliu m-a sunat si mi-a spus: " mi-e dor de tine mami " si vocea lui era gatuita,plangea,da,plangea....ei fetelor fiecare trage de aici o invatatura zic eu!Am suferit ,sufar si poate ca ma v-a durea o mie de ani de acum incolo,m-am asezat la picioarele iubirii in genunchi ,dar nu mi-e rusine,pentru ca am simtit ca era IUBIRE acolo ,dar si o clipa de nebunie la care am contribuit si eu in acele momente.Eu cred ca trebuie sa lupti pt. iubirea ta si..uneori trebuie sa luptam si pentru cel de langa noi pt.ca poate nu este tot atat de puternic,sau are o clipa de slabiciune si ...cine stie cand si cum se poate intoarce roata in viata!?Da am stat in genunchi in fata iubirii,dar acum cand a plecat pt.3 zile eu n-am plans eu am doar sentimentul iubirii si nevinovatei,pe cand el...al iubirii al rusinii,parerii de rau si sentimentul vinovatiei!Lorelai scumpa mea ..ce frumos ai scris ..parca mi-ai citit din suflet .! Va pup si ..desi vorbim de femei ingenuncheate ,va doresc sa nu stiti ce-i tradarea niciodata! Angi
  •  
    • 85 mesaje
    16 Iul 2003, 14:25
    0 0
    Multumesc iubitelor,
    Te salut Angi, ma bucur mult ca te-am reintalnit, ne stim povestile triste si asemanatoare amandoua, imi pare rau ca nu am fost atunci cand ai lansat-o, m-as fi bucurat sa te pot incuraja asa cum ai facut-o si tu cu mine, sper din tot sufletul sa nu mai fie nevoie, nimeni sa nu mai guste din paharul amar al tradarii, sa nu mai fie dezamagite, noi sa fi platit pentru toate Evele...dar stiu ca este o utopie...
    Sunt constienta ca viata te pune in situatii limita, cand te astepti mai putin si noi putem fi o Maria Magdalena chiar daca refuzam sa credem, si noi putem avea clipe de ratacire si slabiciune pentru ca suntem oameni supusi greselilor, totul este sa nu recidivam, sa realizam la un moment dat greseala si sa nu-i facem sa sufere pe cei ce cred in noi, sa acordam circumstante, sa stim sa iertam si sa iubim totodata.
    Va doresc sa fiti iubite si adorate.
  •  
    • 420 mesaje
    16 Iul 2003, 14:28
    0 0
    VAD CA SUFERINTA IN DRAGOSTE SE REZUMA TOT...LA FEMEIA INSELATA!
    fetelor, chiar daca nu uitam, trebuie sa iertam!
    de ce nu va ganditi sa suferiti din prea multa dragoste cand el e bolnav, sau are un accident, doamne fereste!
    daca ne-a inselat avem 2 variante:ori il lasam, ori il iertam!
    odata iertat si fara ca el sa mai recidiveze, trebuie sa nu mai deschidem subiectul, sa nu devina o obsesie! imi imaginez ca doare, dar noi suntem tari, in ciuda "sexului slab"!
  •  
    • 96 mesaje
    16 Iul 2003, 15:52
    0 0
    fetelor, sunt de acord cu voi=SA LUPTATI PENTRU IUBIRE. dar cand omul de langa tine nu iti impartaseste sentimentele...atunci dragele mele intervine suferinta si ceea ce numeam eu umilire. As vrea sa ma numesc categorica, dar nu sunt. m-am unilit pana la ultima treapta. i-am pus lumea la picioare, si care a fost rezultatul? indiferenta. asta m-a ucis. ca eu iubeam si la numai 21 de ani mie- frica sa mai incerc sa iubesc. simt ca doar el va ramane in inima mea. cu asta nu sunt eu de acord. cu ce fac eu. si le apreciez pe femeile care nu renunta pana nu epuizeaza toate resursele, insa totul trebuie sa aiba o limita. pentru ca sfarsitul iubirii sa nu echivaleze cu "sugrumarea" ta ca persoana.