sa-i accept conditiile?
-
0 0Buna , am mai scris pe forum si mai demult. Atunci intrebam ce sa aleg: sa merg sa studiez in strainatate sau sa raman in Romania ( cum isi dorea prietenul meu)? S
Spre disperarea lui, am ales prima varinta. De cand am plecat, sufera foarte mult, imi spune ca de multe ori nu se poate concentra( el e la medicina), ca nu suporta sa vorbim numai pe mess etc. Eu i-am spus ca incerc sa vin in Romania cat pot de des, de ex, am fost si saptamana trecuta, ca sa il vad, plec iar de Craciun, de pasti, de ziua lui si de ziua noastra+vacanta de vara.
Totusi, pe el il deranjeaza ca aici am prieteni de sex masculin, ca cel mai bun prieten al meu de aici e un tip din Germania. I-am explicat ca are prietena si ca tot ce e intre noi e o simpla amicitie.S-a suparat foarte tare pe mine si mi-a zis ca vrea sa mai fim impreuna numai daca nu mai am nici o relatie apropiata cu nimeni de sex masculin, sa vorbesc cu ei numai daca e necesar. In rest, totul merge bine cand ne vedem , e foarte dulce insa ma gandesc ca prietniile sunt cva natural, nu pot sa-mi fac o prietena fata numai pt ca asa zice el. Ma mai gandesc ca anii de studentie ar trebui sa fie cei mai frumosi, cu distractii si fara atat de multe restrictii. Nu stiu daca o sa rezist sa fiu mult timp cum vrea el( sa nu vorbesc cu baietii, decat foarte putin si cand e " necesar"). Mi se pare absurd, dar il iubesc foarte mult. -
Intr-adevar, mi-a zis ca principalul motiv e ca el crede ca nu exista pritenie intre un barbat si o femeie. Si multi altii pe care i-am intrabat( barbati), mi-au confirmat. Dar ce imi place e ca ma pot baza mereu pe baiatul asta, il condider un prieten adevarat si e frustrant ca prietenul sa iti zica: " nu poti gasi prietene fete?". Prietenia cu cineva mi se pare o chestie naturala, pe care nu ti-o impui. Dar nici nu as vrea sa-mi mai supar prietenul, ca stiu ca sufera mult( cand am plecat ultima oara, avea efectiv lacrimi in ochi si mi-a spus ca orice s-ar intampla, nu l-ar afecta cat il afecteaza absenta mea). Ma simt cumva datoare
-
problema e ca il pierd( imi mai zice si ca e gelos pt ca altii ma pot vedea/atinge , oar el trebuie sa astepte o luna pt asta) daca mai am prieteni de sex masculin. Mi-a zis clar, ca macar atat pot sa fac pentru el, daca tot sunt departe si el sufera atat. Ca are nevoie de ceva. M-am gandit ca poate nu are destula incredere in el sau in mine, dar e asa de greu sa iti impui cu cine sa fii/ sa nu fii prietena.
-
motivatia asta cum ca nu ar exista prietenie intre o femeie si un barbat e o prostie...
si Freud zice ca fiecare baiat este atras sexual de mama sa, dar nimeni nu ti-ar impune sa nu-i oferi baiatului tau afectiune pentru ca il impingi la incest!!
esti om, esti adult, si amicul tau neamt la fel, sunteti maturi, rationali si integri.
prietenul tau are niste complexe, si nu e datoria ta sa i le calmezi. e datoria lui sa se dezvolte pe planul personal si sa capete mai multa incredere in sine. da, poti sa-l ajuti, dar nu ai voie sa te supui fricilor lui irationale. nu e sanatos pentru nici unul din voi.
daca lui i-ar fi frica ca din moment ce ai maini, o sa tii cu alt baiat de mana, ti-ai taia mainile sa-l faci pe el fericit? -
Daca tii la el si tu stii absolut sigur ca nu ai nimic cu respectivii baieti...nu-i mai povesti de ei! Nu-l minti ca ai incetat orice activitate cu respectivii, dar nu-i mai povesti de ei. Practic prietenul tau e gelos pentru ca in mintea lui, situatiile de care povestesti tu, sunt imaginate altfel... El nu-si poate imagina cum poate fi reala povestea ta in care tu mergi cu amicul tau la un suc (iti dau numai un exemplu) si in capul lui sa nu apara si cum voi doi sunteti mai apropiati decat ar fi firesc sa fiti.. Nu stiu daca intelegi la ce ma refer.. Cred ca daca iti excluzi amicii din povestiri, va fi mai linistit.. Ma pun si in situatia lui si il inteleg sa fie gelos... E greu si pentru el. Incearca varianta asta, inainte sa apelezi la ceva mai "drastic".
-
Fetelor, multumesc pt mesaje. Da, are si el ceva fete cu care se intelege bine, dar prietenii lui cei mai buni sunt tot baietii si el are grija sa-mi mentioneze asta de fiecare data. O sa incerc sa nu ii povestesc nimic, dar daca ma intreaba , ar trebui sa-l mint. Si nu vreau. Apoi, s-ar supara daca de rev, as da un telefon uni prieten de-al meu dintr-o alta tara,sa-i urez la multi ani. Ma ganedesc ca o sa trebuiasca sa-i ascund mult timp totul( vrea sa ne casatorim peste cativa ani)...si mi-a zis ca daca il mint nu o sa mai aiba incredere in mine( l-am mintit o data cu altceva, ca sa se poata concentra la invatat). Dar mi se pare atat de aiurea sa-mi impuna el prietenii, nu ma simt deloc libera.
-
Eu cred ca intr-o relatie trebuie sa te simti bine...sa fii pe aceeasi lungime de unda cu partenerul...sa nu existe restrictii din astea.
Sufera...de ce? Ca nu are incerdere in tine...pai daca nu are incredere si tu nu faci nimic ca sa isi recapete incrderea in tine se va agrava situatia.
Ok, inteleg sa iti spuna ca il deranjeaza daca i se pare ceva exagerat...dar tu nu poti sa traiesti singura acolo sau numai cu fete ca asa vrea el. Ai nevoie de prieteni...baieti sau fete si nu mi se pare corect sa iti impuna el cu cine sa te imprietenesti.
Lucrurile sunt naturale..asa cum ai spus si tu ....
Eu cred ca distanta agraveaza gelozia asta ..insa mie asta imi arata ca el nu are incredere nici in el. Ar trebui sa fie constient ca tu pe el il vrei ..ca altfel nu ai veni asa des in tara. -
Dardacastii ca il deranjeaza de ce trebuie sa ii spui ca ai prieteni de sex masculin???Nu ii mai spune.pana la urma.....ce nu stie nu-l omoara, iar daca tu te stii fara nici o vina ce rost are sa il lasi sa isi faca cine stie ce impresii despre relatiile tale cu colegii.
Fa-ti un bine si nu iimai povesti.
Oricum, nici eu nu cred intr-o relatie de amicitie intre o fata si un baiat..........asa ca fii un pic si cu ochii in 4 la amicul tau -
daca te iubeste cu adevarat, si are incredere in tine, astfel de probleme (stupide de altfel) nu ar trebui sa existe. probabil ca el este foarte afectat de plecarea ta, si incearca intr-un fel inconstient sa iti impuna ce sa faci acolo, pentru a-si linisti oarecum orgoliul zdrucinat de absenta ta...e o chestie psihologica...daca nu te-a putut convinge sa ramai, macar sa te controleze ca si comportament...
este totusi prea posesiv, si ar trebui sa discutati...trebuie sa isi gaseasca linistea si increderea in tine, pentru ca, daca tu acum ii respecti dorinta in curand va dori sa te controleze si mai mult, si sa-ti limiteze toate posibilitatile de comunicare...
exemplu personal: eu NU as permite asa ceva niciodata, indiferent la ce riscuri ma supun.ai increde in mine...OK, nu ai, sa traiesti...bine!cand cineva imi spune ce sa fac, ma sufoc instantaneu... -
Cand eram studenta, la Brasov, am cunoscut o familie de varsta parintilor mei: dl. si d-na M.
Atat domnul, cat si doamna, erau la a 2-a casatorie.
Intr-un moment de sinceritate, doamna ne-a povestit, mie si unei colege de-a mea care le era ruda - si prin care ii cunoscusem - ca despartirea de primul ei sot (cu care fusese prietena timp de 6 ani) a survenit in primul an de casatorie. De ce? Pentru ca, odata casatoriti, omul devenise de o gelozie patologica, absolut feroce.
Doamna M. a fost dintotdeauna o fire vesela si expansiva. Daca se intampla sa participe la un eveniment oarecare, o nunta, de exemplu, si un tip din anturaj facea o gluma iar ea reactiona (cu un zambet, ca un hohot de ras era exclus), sotul o lovea cu piciorul pe sub masa si-i suiera printre dinti "te omorrrrr".
Dupa cateva episoade in care omul i-a dovedit ca nu numai spune, dar ar fi in stare sa si faca ce spune, a trebuit sa se decida sa-l paraseasca; pur si simplu, l-a parasit de frica. -
sa ma fereasca!cate suspiciuni.
va zic eu ca nu sunt urata si mi se zice ca il am sex aloo
dar am amici si nu ma indoiesc de prietenia lor,ma refer la barbati,clar.
cum ma,cand il vad pe unu ca se zbate sa se impace cu iubita si imi cere sfaturi,cum sa privesc ca si cum ar avea ceva cu mine?
oi fi eu choiara?dar viata asta m-a invatat multe si stiu ca nu tot ce e in carti e si in viata.studiile nu cuprind tot!