Sufar de gelozie!
-
0 0Buna fetelor...Sunt nou venita si eu printre voi.Ajutati-ma cu sfaturi cum sa ma vindec de gelozie,cum sa imi stapanesc iesirile..Sunt pe cale sa pierd o relatie de 4 ani...Revin.pupici
-
Cred ca de cele mai multe ori lipsa de ocupatie incarca mintea omului cu tot felul de scenarii. Te sfatuiesc sa citesti mult, sa te implici in cat mai multe activitati care te atrag etc. De asemenea, gandeste ca orice ai face (fie ca te gandesti, fie ca nu...), cand va vrea sa te insele, o va face oricum! Pina atunci, profita de stabilitatea relatiei, acorda incredere partenerului si incearca sa gandesti pozitiv!
-
Pai ce sa zic?Imi ies din fire la orice:vorbe,priviri,sunt suspicioasa pana la Dumnezeu!Spune minciuni din orice si asta ma face sa nu-l cred.Are darul de a inflori si il vad ca pe unul care tace si..ti le coace.Traiesc mereu cu teama de a nu fi inselata.Am trait multe in famile si ma simt mereu in contraofensiva..Sa ma apar dar nici eu nu stiu de ce anume.Ma manifest prin vorbe jignitoare,tipete,amenintari.Traiesc mereu cu senzatia ca sunt pacalita.Ce mai!Cred ca am innebunit
-
suna ca un cerc vicios... el stie ca daca ti-ar spune adevarul ai intra la banuieli (desi poate nu e cazul), asa ca scorneste ceva care sa te linisteasca.. numai ca nu prea te linisteste

cel mai simplu e sa-i spui pur si simplu ca esti super geloasa si ca trebuie sa-ti spuna adevarul ca sa poti avea incredere in el si sa poti sa te linistesti. -
dupa cum descrii tu relatia voastra,nu stiu daca tu suferi de grelozie sau el chiar iti da serioase sa fii asa(oricum renunta la tipete si crize).Insa partea cu increderea in tine ramane valabila.Incearca cel putin sa nu mai exteriorizezi atit acest sentiment,pentru ca daca intr-adevar nu ai de gand sa renunti la iubitul tau,nu vei face decat sa inrautatesti situatia,stiu ce spun pt ca am fost si eu asa
...dar m-am lecuit
... -
poate ca este legat de faptul ca ai vazut asa ceva in familie. Stiu pe cineva care era obositor de geloasa, am aflat intamplator la niste ani dupa ce am cunoscut-o ca tatal ei era ingrozitor de fustar si ca mama ei a suferit mult, facand confidente copiilor despre suferinta ei. Altfel tipa in cauza nu povestea decat ce om minunat a fost tatal ei
-
DRAGA MEA, candva si eu simteam la fel...dar, totul s-a schimbat! timpul este cel care iti arata ce fel de barbat este, daca sa ai sau nu incredere in el! apoi, noi nu am avut probleme de genul ca el mintea...aici e buba! cum sa te minta??? pai, ce incredere sa mai ai in el, atunci?
nu o sa mearga astfel....daca era un om la locul lui, cu timpul te linisteai, ca iti dadeai seama ca nu ai motive de ingrijorare....dar, nu e cazul! -
Buna fetelor!Ideea nu e ca el minte,ci povara e la mine sa nu ma pot abtine.Un sfat pe care l-am primit de la o prietena,zicea:invata sa taci chiar si cand ti se pare ceva dubios,s-ar putea sa te inseli,realitate e in ceea ce vezi cu ochii tai si ceea e el te face sa simti(daca te neglijeaza)iar apoi cea mai dulce razbunare e sa pleci din viata lui fara nici o explicatie,sa-si roada unghiile gandindu-se....Asta dpdv a-l inselatului.Nu am simtit niciodata,dar totusi....barbatii sunt o apa si un pamant,intr-un final o comit.Nu-i pot cere omului sa fie perfect,mai zic si eu minciunele dar fidelitatea e fidelitate.Ma gandeam...chiar de l-as inlocui,crezand ca asta e intradevar problema,daca ma lovesc de aceeasi lipsa de incredere si in viitor,cu altcineva?Ma lovesc de acelasi lucru si in relatiile cu cei din jur...traiesc mereu impresia ca in spatele unui lucru sau discutie se urmareste alceva.Trebuie sa schimb ceva ..asta e sigur.Revin,pupici
-
trebuie sa stii ca nu toti oamenii sunt la fel,si de asta in nici un caz sa nu te astepti de la toti la aceleasi reactii.
intr-adevar problema ta este de ordin psihologic si destul de adanca...
nu stiu cum te pot ajuta ,dar stiu cine ar putea sa o faca:sunt carti de specialitate pe tema:cum pot sa imi vindec gelozia,sau chiar un doctor psiholog ,pt ca asta nu e asa usor de privit,ca va trece,te rog sa ma crezi,e nevoie de ajutor sa scoti o masea care are radacina adanca,nu e la fel ca un dinte.
scuze comparatia,dar cred ca ai si inteles.
si primul pas e deja facut:ai recunoscut gelozia ca fiind o boala!
numa sa ai grija pana atunci,nici prea mult sa il stresezi si pe el,si nici sa te faci ca nu vezi! -
mai si eu sunt geloasa...dar crede-ma ca nu e indicat sa-i arati si lui ca esti geloasa, pt ca daca el este fidel si o sa te suporte prea mult...asa ca incearca ca nu faci din gelozia asta a ta si problema altora, pt ca in realitate e doar problema ta...poate el chiar te iubeste, dar ii ceri tu prea mult, mai lasa si tu de la tine...
-
dragele mele femei geloase, din pacate gelozia nu se vindeca ci se asuma, si se ajunge la concluzia ca este o boala. partenerul nu poate face nimic ca sa nu mai fiti voi geloase, pt ca totul se coace in mintea voastra. cartile de psihologie spun asa:gelozia vine din complexe de inferioritate, asa ca partenerul nu are cum sa te ajute.Complexele vin din copilarie, familie, situatiile cu partenerii de joaca..etc. Chiar daca partenerul e corect si nu inseala si minte, se pare ca o femeie geloasa il suspecteaza si pt atitudinea lui calma.Noi, femeile, avem tendinta de a cauta fericirea in partenerul nostru, ceea ce aduce la nefericire, pt ca nu el, ci noi trebuie sa avem grija de noi si sa fim fericite. Un citat celebru spune asa:"frica de singuratate e mai puternica decat frica de inrobire, de aceea ne casatorim".Si imi pare rau sa va spun, nu am intalnit in viata mea o casnicie unde partenerii sa nu insele..se pare ca nu putem fi monogami. Cel mai bun exemplu pt o femeie care e mai putin geloasa e amanta, zic eu, pt ca stie sa-si imparat barbatul iubit, desi sunt constienta ca nu e o solutie.
-
eu nu sunt geloasa, dar am avut parte de un partener foarte gelos, si credeti-ma desi nu am facut nimic si nu-i dadeam motive el era gelos...Asa ca am renuntat la aceasta relatie cat am putut de repede. Chiar ca aceasta atitudine te face sa renunti si la o relatie frumoasa, pt ca ajunge sa fie o relatie bolnava, si nimeni nu ar suporta sa fie acuzat pe nedrept. in cazul in care exista dovezi, il pui fata in fata, si chiar daca plange si urla ca a gresit eu zic sa renunti..(daca ai 20-30 de ani), pt ca poti avea cu altcineva o relatie adevarata.In cazul in care ai 40 de ani...deja poti sa ramai in relatie, pt ca primeaza copii, te poti plimba, poti avea grija de tine..etc(asta daca nu cumva infidelitatea lui iti aduce tie violenta fizica si verbala). Mentionez, ca la varsta de 35-40 de ani barbatii trec printr-o criza de masculinitate, de aceea inseala, dar am intalnit si barbati care semneaza condica la inselat incepand de la 20 de ani.Acum dragele mele voi decideti pe cine vreti langa voi si in final pe cine alegeti. Eu ca femeie recomand sa va puneti pe primul loc intotdeauna, sa va ingrijiti, sa studiati, sa va iubiti pe voi si copii, ca sa alerge ei dupa voi si nu invers.Mult succes! va pup, geloaselor!
-
si eu sunt geloasa, si ..........nu va povestesc ce discutii avem uneori !!! mai e putin si ia casa foc ! si, binenteles ca dupa cearta fac un bot cat Bucurestiul de mare, asa ca, mereu incearca sa ma impace. uneori reuseste, alteori nu...mai mereu incearca sa-mi explice ca nu exista alta femeie in viata lui, ca ma iubeste, ca nu are nevoie de alta. in fine, inteleg ( pe moment, pt. cateva zile ). asta pana cand mi se pune iar pata ca asa si pe dincolo.
la modul serios vorbind, sunt constienta ca sunt insuportabila, mai incerc sa ma abtin, mai fierb in mine. dar, partea mai proasta e ca, nu prea reusesc sa ma abtin. puna nu-i zic cateva, nu ma simt bine.