La capatul puterilor
-
0 0Nu mai pot zambi, nu mai pot fi eu. De ce trebuie sa sufar atat?
-
offf dragele mele eve..imi pare rau sa vad ca suferiti atat din cauza unor barbati care nu va merita...si credeti-ma vb din proprie experienta si inca una foarte recenta...dupa 4 ani de relatie ajunsesem sa nu mai fiu eu...am iertat infidelitati..violenta chiar...si totul pt ca am crezut ca el este singurul barbat din viata mea..si pt ca pur si simplul nu puteam sa renunt la el la ideea de a nu mai fi impreuna...insa cu ajutorul lui Dumnezeu(vb f serios) am reusit sa am puterea sa ii spun "la revedere"(eu cea care nu concepeam asha ceva) si stiti ce? e foarte bine acum..mai sunt momente cand imi aduc aminte de el...e greu dar faptul ca acum sunt libera sa zambesc e un sentiment super!
va doresc mult curaj si multa dragoste! -
Suferinta, din cauza indiferentei partenerului, nu inseamna ca nu ne iubim, noi, insine. Sau ca nu ne apreciem. Inseamna intrebari. Tocmai pentru ca meritam si consideram firesc sa fim iubite.
Si nu consider suficient ca eu sa ma iubesc pe mine. Si sa fiu fericita. Daca am fi singuri in lume, poate ca da. -
Astazi am citit mesajele voastre. Calculatorul mi-a fost virusat. Am mai scris candva aici, chiar intitulasem topicul "roata de rezerva". De-atunci lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai repet aici povestea pentru ca am scris recent si la familie - "dupa o viata impreuna". Daca vreti mai discutam acolo. O duminica frumoasa!