n-am mai rezistat...
-
0 0in postarile anterioare v-am spus k nu mai rezist,o perioada se terminasera certurile dintre mine si parintii mei dar acum,parca totul e mai greu...aseara am plecat de acasa,m-am mutat la prietenul meu dar parca acum am remuscari,ma gandesc la parintii mei,am sunat la matusa mea si am anuntat k sunt bine,pe ei insa nu indraznesc sa-i sun...nu stiu ce sa fac??oare am procedat corect??va rog ajutati-ma k simt k inebunesc,sunt singura k prietenul meu vine deseara la 8..dar nu stiu dc o sa ma mai gaseasca aici...nu stiu ce sa fac...cum e mai bine???
-
Sunt noua pe aici... asa ca indraznesc sa te intreb in primul rand ... cati ani ai? apoi... care-s divergentele dintre tine si ai tai?... etc etc... Ideea este ca... daca mi-ai expune in cateva cuvinte ceea ce se intampla... mi-as permite sa-mi spun parerea in cazul tau, sa te ajut intr-un fel,macar cu o vb buna... daca altfel nu-s capabila.
-
am 19 ani..problemele mele cu ei??am un tata foarte exigent,care vrea sa-mi conduca viata asa cum vrea el,el a lucrat in armata si e obisnuit sa dea ordine si restul sa execute,iar zilele trecute am dat examen la politie ( k asa a vrut el) si am facut tot posibilul sa pic,chiar nu-mi doream asta,iar aseara ne-am certat f rau si mi-a tras o palma,am simtit k nu mai pot,am asteptat sa adoarma ai mei,mi-am luat cateva haine si am plecat!aseara credeam k e bine dar acum am unele indoieli.cu mama nu ma inteleg,ptr ea sunt buna doar ca sa fac curatenie si mancare,ea nu face nimic in casa!am vrut sa am mai multa libertate,dar ...nu au fost de acord,eu sunt la facultate si dc vroiam s aplec undeva trebuia sa cer voie si k sa merg la o vecina,cand plecam il sunam si ii ziceam,cand ieseam la fel,dc nu il sunam odata o luam in freza...
-
Solutia de a sta la prietenul tau (in conditiile date
isperarea, supararea,cearta,constiinta incarcata fata de gestul tau,incertitudine etc etc) nu-i tocmai buna.
Problema:evident(cum spune si Qbelle)trebuie sa ai un venit propriu,ca sa faci un gest radical ca acesta, in conditiile in care esti la facultate si trebuie sa te intretii, sa-ti continui studiile, sa fii pe picioarele tale.
Parintii, buni/rai(din fericire/pacate nu-i alegem)cu siguranta iti vor binele,dar de cele mai multe ori nu stiu sa ne ofere un gram de libertate,incredere,intelegere, comunicare etc etc, ei ne vad tot "aia/ala micu". -
Daca tatal tau a lucrat in armata si este obisnuit cu "ordinea si disciplina", ce te asteptai acum, sa te pupe si sa-ti spuna ca apreciaza gestul tau!?
Lasa timpul sa treaca si incearca sa vb cu mama ta, sa-i explici motivele gestului tau.Poate ea(cu sufletul de mama) te va intelege mai bine decat tatal tau,o sa-i explice si lui cum stau lucrurile in realitate. -
Sweet, lasa sa treaca putin timp. Acum i-ai intors rau de tot pe dos, mutandu-te, si nu oriunde!-ci tocmai la prietenul tau...le-ai aplicat o lovitura de k.o. si singura reactie de care sunt capabili este...amenintarea. S-ar putea sa nu fie singura amenintare pe care o sa o auzi zilele astea. Ai rabdare o perioada de timp. (toate astea ti le spun plecand de la premiza ca iti poti asuma responsabilitatea comportamentului tau-plecarea de acasa)
Apoi, incerci sa restabilesti usor usor dialogul. Poti incepe cu mesaje pe mobilul parintelui mai ...intelegator, gen :" am luat nota maxima la nu stiu ce examen si mi-as dori din tot sufletul sa va bucurati alaturi de mine" (chestii d-astea...sweet). -
Intr-un final... se vor rezolva toate...important este...cum!?
Ai grija de tine si nu uita... asuma-ti responsabilitatea gestului facut!Daca paharul tau chiar a fost plin si a data pe afara,te inteleg, dar daca ai facut gestul intr-un exces de furie ori din teribilismul adolescentei... trebuie sa "cauti" greseala doar la tine!
Iti spun din propria experienta ca viata departe de parinti, pe propriile picioare, este mult mai grea(mai ales pt o fata crescuta sub protectia parintilor si fara experienta de viata) decat cea alaturi de ei.
Ma repet:buni/rai, ei te vor sprijini neconditionat (chiar daca ti se par prea mari si de nesuportat "conditiile"lor)
Numai bine! -
credeti-ma ca nu e chiar asa!nu toti parintii ajuta!buni sau rai....nu!
in schimb nu stiu toata situatia ta,nu stiu cata dreptate ai,dar am cunoscut oameni de genul tatalui tau si stiu ca viata langa ei e un chin.
sunt unii care nu deosebesc viata sociala,familiara de jobul lor,si nu ati vrea sa fiti sub autoritatea unui astfel de om.
draga mea,indoielile le ai pt ca ii iubesti totusi,dar trebuie sa te gandesti bine ce vrei ,si asta cat mai repede.
daca prietenul tau te sustine ,veti reusi,mai greu ,dar...se poate! -
Draga mea,incerc sa te inteleg si sa-ti dau cel mai bun sfat.Ma chinui de peste un an sa ma desprind de ai din mai toate punctele de vedere si stiu ce inseamna sa stai pe picioarele tale. E greu tare, dar satisfactiile unui salariu, fie el minimul pe economie, sunt extrem de mari. Ideea e ca 19 ani nu e tocmai varsta potrivita sa faci pasul asta. Trebuie sa le spui clar alor tai ca tu-i iubesti foarte mult dar ca nu mai poti suporta toate interdictiile lor si ca vrei sa traiesti pe picioarele tale. Nu ei sunt motivul pt care ai plecat de acasa, ci faptul ca nu sunteti compatibili. Reactia tatalui tau este una de moment, adevarul este ca orice parinte isi iubeste copilul si-si doreste ce e mai bine pt el. Prietenul tau nu te va intelege niciodat mai bine decat mama ta chiar daca acum iti lasa aceasta impresie.
-
Poate chiar nu ti-ar strica sa experimentezi traiul pe cont propriu. Asta te va ajuta sa apreciezi mai corect anumite lucruri.
Sper sa ai intelepciunea de a evita sa te intorci acasa smiorcaindu-te, cu coada intre picioare si, eventual, (si) cu vreun plod "fara tata" in brate. Cu asta, i-ai da gata de tot.
Inteleg ca doresti din rasputeri sa scapi de "povara" parintilor. Poate vei fi surprisa, dar sa stii ca e posibil ca si ei sa-si doreasca sa te vada "la casa ta", "pe picioarele tale", ca sa poata sa-si mai vada si de ale lor. Parintii mei nu si-au permis multe lucruri, chiar elementare, cata vreme eu si fratele meu am fost "la casa parinteasca". Abia dupa ce noi ne-am luat viata in propriile maini si-au permis si ei un tratament mai sofisticat, o excursie in strainatate s.a.