Intrebare

  •  
    • 5 mesaje
    7 Nov 2006, 12:42
    0 0
    Buna ziua!
    Of... nici nu stiu cu Doamne sa incep.
    Sunt o persoana orgolioasa in limite normale; de cele mai multe ori concluziile, hotararile ce au aparut obiectiv in viata mea, le-am luat singur. Si cred ca asa face marea majoritate a oamenilor si in plus, cred ca asa este firesc. Mda...
    M-am hotarat sa postez aici totusi, asumandu-mi prin aceasta, absolut toate reactiile celor de pe forum. Si sa le accept.
    Povestea mea incepe cu ceva ani in urma, cand prietena mea de atunci, a plecat la studii in Europa. Dupa primele cateva luni, a ajuns in Ro, ne-am bucurat unul de altul si mi-a spus ce era mai greu: va mai ramane trei ani. Am facut atunci prima greseala. Nu am intrebat-o daca vrea sa o astept ci I-AM SPUS EU BARBATUL, ca o voi astepta. Nu mi-a spus nimic. Mi-a suras trist, m-a imbratisat si a disparut dupa poarta de control din aeroport. De Craciun a revenit. M-a imbratisat si ne-am spus ca ne iubim. Am simtit-o calda langa mine, vibrand cu mine. Si totusi ceva nu era in regula... Am plecat dupa sarbatori, impreuna in Europa, la ea. Acolo, desigur eu incerc sa fiu cat mai rezumativ, nu stiu... acel sentiment "de neregula" era mai bine conturat. Am intrebat-o si EVIDENT nu mi-a spus nimic. De Valentine Day m-am urcat in avion si am reajns la ea pe nepusa masa. S-a bucurat sincer si i-am cerut mana. Asta doream sincer si in plus , credeam eu, ii ofeream o solutie eleganta de a-mi arata, daca era cazul, ca viata ei este putin mai complexa acolo si ca planurile ei au o cu totul alta structura decat ale mele. Un refuz din partea ei, m-ar fi facut sa inteleg ca trebuie sa ma retrag cu totul, sa lasam viata sa continue asa cum vrea ea, dura uneori, si sa ramanem buni camarazi peste ani. Dar... a acceptat. Nu vreti sa stiti cat m-a bucurat. Era visul meu de ani de zile. Inca 2 ani si ceva dupa aceasta zi, cam la 2 luni , ajungeam la ea; nu contau eforturile de orice fel. Prea tarziu, cu un an in urma, am aflat ce era de aflat, absolut intamplator. Avea o relatie acolo, in toata regula. Atunci, in momentul dezvaluirii, nu am avut puterea sa o parasesc. o iubeam si dealtfel o iubesc si acum. Neclintit. Acum suntem in Romania si tot accidental am aflat ca m-a mai mintit; chiar si atunci. Prietenia cu acel barbat a durat mai mult decat spusese ea si motivul invocat atunci - unul de genul financiar - nu se verifica. A recunoscut ca m-a mintit si acum refuza cu disperare sa-mi spuna motivul; cu aceeasi disperare ma agat sa il stiu si eu, pt ca altfel, daca nu inteleg ce s-a petrecut in acei ani, nu pot trece peste. Dar nu mi-l va spune, stiu aceasta. Ma iubeste si o simt; regreta si stiu ca spune adevarul; dar un ghem de revolta, un momran de demoni imi acapareaza mintea si sufletul, din cand in cand. Simt ca ma indrept spre un final neferict al relatiei. Nu ii reprosez nimic dar in interiorul meu este o adevarata furtuna. As vrea sa ma despart dar acum vad ca este pierduta numai cu gandul la aceasta posibilitate. Trebuia s-o fac atunci cand am aflat dar am fost slab. Acum e tarziu. Spuneti-mi: cum pot trece peste? cum imi pot anihila orgoliile, durerea, neintelegerea motivelor ei? CUM, CUM? La final vreau sa imi cer scuze pt ca am incercat sa condensez o prietenie de 5 ani, in cateva sute de cuvinte si poate ca sunt oarecum incoerent. In plus, desigur e greu sa o credeti si inteleg aceasta, voi raspunde la o intrebare pe care vi-o veti pune idubitabil; nu, nu am inselat-o. am preferat, desi suna vulgar rau, sa ma autosatisfac atunci cand simteam ca explodez si nu mai pot si totul se clatina in mine. Accept pentru ca oricum nu am ce face, am spus-o si la inceput, ironia acida si bascalia. Cine stie, poate tocmai acesta este medicamentul...
  •  
    • 1531 mesaje
    7 Nov 2006, 12:49
    0 0
    ma gandesc ca, asa cum tu ai compensat partea fizica din relatie, asa a compensat si ea partea emotionala si dorinta de a avea pe cineva langa tot timpul...
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 12:49
    0 0
    Parerea mea (de care nu trebuie absolut deloc sa tii cont): intrebarile fara raspuns sau cu raspuns ambiguu nu sunt deloc premisa necesara unei casnicii fericite.
  •  
    • 867 mesaje
    7 Nov 2006, 12:50
    0 0
    este greu si voi erati la inceputul relatiei atunci cand ea a plecat. cred ca cel mai bine este sa va despartiti, nu vei trece niciodata peste ceea ce s-a intamplat oricat ai iubi-o si oricat te-ar iubi
  •  
    • 1924 mesaje
    7 Nov 2006, 12:51
    0 0
    destul de trist e mesajul tau. daca o iubesti atat, fa-o sa inteleaga ca tu trebuie si vrei sa stii ce s-a intamplat. desi eu cred ca afland s-ar putea sa schimbi situatia in rau. imaginea cu ea si un alt barbat iti va tulbura si mai mult starea...

    pune-ti intrebarea : chiar vrei sa stii?

    nu poti - daca o iubesti - sa o faci neconditionat si sa consideri ca o luati de la capat?

    mie ca femeie mi s-ar parea nedrept sa vii dupa nu stiu cate vreme sa-mi spui ca vrei sa te desparti, dupa ce odata ai spus ca ai iertat...
  •  
    • 1969 mesaje
    7 Nov 2006, 12:51
    0 0
    probabil s-a indragostit de ALA ..altfel, de ce te-ar fi inselat?
  •  
    • 322 mesaje
    7 Nov 2006, 12:56
    0 0
    Nu poti incepe o casatorie cu astfel de intrebari. Personal, ca femeie, nu pot sa-ti spun ce a fost in mintea ei atunci cand te-a inselat (eu n-as putea sa insel intr-o relatie). Dar nici nu as putea face un pas asa de important precum casnicia stiind ca partenerul m-a mintit si inselat.
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 13:03
    0 0
    Ti-a spus, cumva, ca a facut-o din motive..."financiare"? :o Sper ca n-am inteles eu bine!
    Relatia voastra a fost supusa unui test pe care ea NU l-a trecut.
    Viata in doi te supune, in timp, la multe alte astfel de teste. Esti convins ca pe acelea le va trece? Daca da, sterge totul cu buretele si ia-o de la zero. Daca nu, uit-o, Nu e chiar asa de greu pe cat pare (desi buna credinta inselata este, desigur, nespus de dureroasa).
  •  
    • 5 mesaje
    7 Nov 2006, 13:11
    0 0
    Da kale, cel mai probabil il iubea pe acela. da rossdale, m-a inlocuit in zona emotionala, da qbelle , este de-a dreptul stupid sa spun acum adio.
    Eu, cel putin asa simt acum, m-as putea ajuta sa ies din acest marasm sufletesc, daca as sti macar motivul pentru care m-a mintit cand deja aflasem. Putea sa spuna, "da! totul a durat atat!" nu inteleg nici sa ma pici de ce nu a facut-o. poate sunt nebun si ma leg de detalii. Si de ce oare Evelor si Adamilor, de ce nu m-a parasit pur si simplu cand era acolo?! Imi permit sa merg cu avionul la doua luni in strainatate dar asta nu inseamna ca sunt un om bogat, deci interesul material era exclus din start. Si apropos de motivul invocat de ea, "cel financiar" ca ma intreba cineva, era un bluf. tocmai aici e aici. care Dumnezeu era motivul?
  •  
    • 3198 mesaje
    7 Nov 2006, 13:11
    0 0
    Daca nu vrea sa-ti explice, e clar ca nu regreta. Si atunci?
    Da-ti-o jos din carca, omule! Pai, cine e in stare sa treaca peste multe, va primi multe!!! Cu siguranta!
  •  
    • 1883 mesaje
    7 Nov 2006, 13:18
    0 0
    Se pare ca iubirea pe care i-ai oferit-o,n-a fost suficienta pentru ea,asta ma determina sa cred ca nici de-acum incolo nu va fi altfel.Mi-e greu sa cred,de asemenea, ca poti sterge cu buretele tot ce s-a intamplat (negativ) in relatia voastra.Cred ca esti destul de motivat si ai resursele necesare sa treci povestea asta de dragoste la capitolul "amintiri" si sa-ti continui viata fara ea.
    Eu asa as face.
  •  
    • 1340 mesaje
    7 Nov 2006, 13:21
    0 0
    Wow! ce poveste!
    Eh, fetelor, ia sa va vad eu pe voi, cele care nu credeti in povesti si catalogati barbatii! Asta da lectie!

    Wolter, in mod cert nu te-a iubit la fel de mult cat o iubesti tu. Daca era asa, fii convins ca nu exista nici o bariera intre voi si putea sa comunice cu tine.

    Cat despre tradare, ca asta e after all, nu pot decat sa fiu subiectiva. De ce? Simplu. N-o accept si punct.

    In cazul vostru ... poti sa nu-mi iei in seama parerea ... nu stiu cate se mai pot repara.
    Atat pot sa-ti spun: inima nu te inseala. Asculta-ti inima.
  •  
    • 1883 mesaje
    7 Nov 2006, 13:25
    0 0
    "daca as sti macar motivul pentru care m-a mintit cand deja aflasem"

    Ce importanta mai are motivul!? In afara de faptul ca,din orgoliu ranit,vrei sa-l afli,nu e clar ca DACA NICI ATAT MACAR n-a avut curajul sa-ti clarifice...n-o sa te scoata din "ceata" asta niciodata!? Nu mi-as mai bate capul sa aflu motivatia ei,nu merita efortul!
  •  
    • 2239 mesaje
    7 Nov 2006, 13:26
    0 0
    buuun, nu stiu cat conteaza ca eu sunt femeie si tu barbat... eu m-am despartit de sotul meu pt ca avea o rel cu o alta femeie... eu zic ca am trecut peste... nu ma mai gandesc la el, nu-mi tremura genunchii cand il intalnesc intamplator... dar si acum dupa aproape 2 ani il visez noaptea, si intotdeauna inevitabil in vis el este de mana, sau in preajma lui, cu cea cu care ma insela, sau cu cea cu care este acum, (nu stiu cum arata ele, nici in realitate nici in vis, sunt doar prezente) si-mi spune ca ma iubeste (asta a sustinut intotdeauna si in realitate) si eu ma chinui in vis sa-i argumentez ca este imposibil sa ma iubeasca... ca este imposibil sa mai fim impreuna... si ma intreb daca asta visez acum, ce ar fi fost daca ramaneam cu el? eu am convingerea ca nu as fi putut uita
  •  
    • 1969 mesaje
    7 Nov 2006, 13:28
    0 0
    mai, ce inima sa-si asculte, ca omul o iubeste, asta e clar...stie adevarul, faptele si merge mai departe..o iarta..vrea doar sa stie motivele, ca asa e firea noastra, suntem fiinte cerebrale..o explicatie ii este indeajuns pentru a continua relatia

    acum, sincer, ce vrei sa-ti zica ea? da, l-am iubit (si ) pe ala, esti multumit acum? pai ii e frica sa zica asta, nu poate risca sa te piarda...

    tu ai nevoie de motiv ca o garantie ca asta nu se va repeta, dar nici pentru cei care nu au fost inselati vreodata nu exista o asemenea garantie

    a, si a zis cineva ca daca nu-ti explica e clar ca nu regreta..eu cred ca regreta si de aia nu-ti explica, motivul, asa cum il vad eu, e cat se poate de dureros
  •  
    • 1014 mesaje
    7 Nov 2006, 13:44
    0 0
    Wolter, mi-e tare greu sa-ti spun, dar tu vrei sa intelegi "de ce" nu pentru ca te-ar interesa motivul, ci pentru ca ai nevoie, imperios, sa stii ca exista o explicatie logica. sa stii, chiar daca accepti sau nu ca motivatie, ca exista o explicatie. aceasta ar da un soi de legitimitate faptelor.
    ei bine, se poate foarte bine sa nu existe nici o explicatie ! se poate ca ea sa fie altceva si altcineva decat cea pe care ai inaltat-o pe soclu.
    cat despre invingerea propriilor resentimente, nu stiu ce-ai sa faci tu, dar stiu despre mine ca nu as fi in stare sa uit tradarea. as ierta, dar acesta ar fi cadoul de adio.
    oricat de dureros, as pleca mai departe singur. catre ce ? catre mine, sau catre nicaieri, dar fara balastul neincrederii.
    imi pare sincer si din suflet rau pentru tine.
    aceasta este vestea proasta.
    vestea buna este ca oricand este posibil ca un om in stare sa simta si sa actioneze ca tine, are sansa de a-si gasi sufletul pereche.
    vei trece peste aceasta suferinta, lasand-o in afara si in urma ta.
  •  
    • 5 mesaje
    7 Nov 2006, 13:49
    0 0
    DA , O IUBESC! O IUBESC DE MOR! O iubesc cum nu am mai iubit in viata. Ii iubesc privirea, respiratia, mirosul, miscarile. Ii iubesc umbra, ii iubesc vocea. Ii iubesc prietenia si sfaturile, ii iubesc energia cu care acum incearca sa refaca totul impreuna cu mine.
    Iubesc diminetile impreuna cu ea; si serile in care ne iubim.
    Nu vreau sa par melodramatic; este o postura stupida. Dar asta simt. Si ca un colac peste pupaza, planeaza nenorocita asta de explicatie de care eu ma impiedic ca un neputincios si ea se incapataneaza sa nu o dezvaluie.
    Dar cel mai probabil Kale are dreptate. L-a iubit. Ma infoi in orgolii impertinente de barbat si ma gandesc ca a iubit doi in acelasi timp. Lumea e mare si diversa. S-o' putea si asta...
    Garantia ca nu se va repeta nu o am. Garantia mea, A MEA!, ca voi fi trecut peste, iata ca nu am avut-o si acum ma impedic imoral de ceva ce ar fi trebuit sa dispara demult din mintea mea.

    Probabil ca va trebui sa ies singur si sa imi inving bufeurile de revolta interioara. Nu am facut un pas cand era firesc sa-l fac, nu il pot face acum cand sincer, ea incearca sa refaca totul. Cred in a doua sansa. Viata mi-a oferit-o si mie, ce-i drept nu in iubire ci in alte chestiuni...
    Merita a doua sansa. Toti o meritam. De fapt, pana la urma, eu am venit aici sa ma tangui, aratandu-mi inca odata slabiciunea; dar de fapt toate mi-ati spus-o intr-un fel sau altul: acum tine totul de mine.
    Dar ce greu e sa rezovi o asemenea responsabilitate...
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 13:52
    0 0
    N-as vrea sa te descurajez, dar exista si responsabilitati mult mai grele.
  •  
    • 1450 mesaje
    7 Nov 2006, 13:53
    0 0
    wolter,cred ca oricine are dreptul la o a doua sansa,mai ales daca este vorba despre un om pe care il iubesti atat de patimash,cum se desprinde din cuvintele tale.
    motivul de care tu te agatzi nu cred ca are atita importanta,date fiind si imprejurarile.Era intr-o tara straina,expusa si material si emotional...unii oameni sunt mai puternici,altii sunt mai slabi!
    personal,sunt destul de vehementa cand e vorba de tradarea partenerului,dar ...in cazul tau,cred ca ar fi bine sa stergi tot cu buretele si sa va refaceti relatia,fara a mai despica firul in patru!incearca sa uiti si sa fi fericit!
    cat de spre autosatisfacerea personala,nu e,mey,nimic vulgar in asta,scapa de complexe!erai singur,ce puteai sa faci???
  •  
    • 5148 mesaje
    7 Nov 2006, 13:54
    0 0
    mda! la asta ma gandeam si eu in timp ce citeam "paiul de care sa se agate"-o explicatie logica care sa-i permita ori sa o inteleaga ori sa mearga mai departe...
    si faptul ca n-o primeste il tine incremenit. in durere.