cum ati trecut peste divort?

  •  
    • 120 mesaje
    6 Nov 2006, 09:29
    0 0
    este o intrebare pe care o pun pt ca am inceput procedurile sa divortez de sotul meu.. si in ciuda faptului ca a fost decizia mea imi este incredibil de greu, pt ca inca il mai iubesc... durerea este atat de mare incat simt ca-mi pierd mintile cateodata, iar teama de singuratate ma copleseste. Cum ati reusit sa depasiti aceste momente? cum a fost viata voastra apoi?
  •  
    • 469 mesaje
    6 Nov 2006, 09:31
    0 0
    daca il iubesti nu divorta
  •  
    • 1095 mesaje
    6 Nov 2006, 09:39
    0 0
    Daca si el te iubeste,nu divorta.
  •  
    • 120 mesaje
    6 Nov 2006, 09:43
    0 0
    nu am incotro, pt ca nu cred ca ma mai iubeste.. nu s-a opus deloc la divort, nu a incercat sa faca nimic ca sa ma opreasca, cand cineva iubeste face tot posibilul sa nu-l piarda pe celalalt.. cel putin asa cred eu.. si eu am incercat, dar dragoste cu sila nu se poate
  •  
    • 2239 mesaje
    6 Nov 2006, 09:50
    0 0
    eu am trecut foarte usor... reteta? nu o cunosc... poate e pielea mai adrakului pe mine si cand imi bag picioarele nu ma mai uit in urma... nush ce sfat sa-tzi dau ca eu nu am avut problemele astea, dar itzi urez sa-tzi gasesti linistea
  •  
    • 322 mesaje
    6 Nov 2006, 09:57
    0 0
    Ce s-a intamplat intre voi 2? De ai ajuns la acest pas?
  •  
    • 469 mesaje
    6 Nov 2006, 09:57
    0 0
    off

    aveti copilasi?
  •  
    • 120 mesaje
    6 Nov 2006, 10:38
    0 0
    nu, din fericire copii nu avem. E greu sa povestesc ce s-a intamplat, imi este si mie greu sa inteleg cum s-au putut schimba lucrurile atat de mult. Inainte sa ne casatorim totul a fost ca rupt din basme, ne iubeam cu atata pasiune si daruire incat nu-mi venea sa cred ca mie mi se intampla asa ceva. Apoi dupa ce ne-am casatorit totul a inceput sa se deterioreze.. poate ca ne-am grabit, eram impreuna numai de 1 an si 4 luni, dar nu imi puteam imagina viata fara el si am facut acest pas cu toata increderea. Poate ca nu ne cunosteam suficient de bine, desi locuiam impreuna de 8 luni, si nu aveam neintelegeri cauzate de traiul impreuna. Pur si simplu parca nu am mai reusit sa ne acceptam unul pe altul. El e si genul de barbat care are nevoie de multe femei in viata lui, de atentie din partea lor.. nu m-a inselat niciodata fizic, dar emotional m-a tradat de multe ori. Si pana la urma asta nu am mai suportat si acesta a si fost motivul pt care am vrut mai initial sa ne separam pt 2 saptamani, ca sa imi limpezesc mintea si pt ca speram ca asta o sa-l faca sa-mi demonstreze ca ma iubeste. Stiu ca e f incurcat tot ce va scriu si ca poate nu are nici un sens, dar prea multe ganduri si intamplari mi se invalmasesc in minte. O sa va povestesc doar intamplarea care m-a determinat sa vreau sa ne separam. Inainte de mine el a avut o relatie de 6 ani, si a ramas prieten bun cu fosta. E adevarat ca imi era cam greu sa inghit asta, si i-am mai facut cateodata scene de gelozie, dar luasem hotararea sa ma schimb, pt ca efectiv nu-mi placea de mine asa rautacioasa si poate nedreapta. Si testul pt mine a si venit la doar catva zile, am mers in alta localitate la nunta unui bun prieten al sotului meu, la care a luat parte si fosta. Cu o zi inainte de nunta ne-am intalnit mai multi prieteni, inclusiv ea, si ne-am plimbat prin oras, totul a fost bine, eram mandra de mine ca suport atat de usor prezenta ei si chiar ma gandeam ca am fost absurda in toata perioada asta crezand ca e ceva intre ei. La nunta ea a stat chiar in fata lui la masa, din nou totul a decurs normal, i-am lasat sa povesteaca linistiti atunci cand au vrut, i-am spus sotului meu ca poate chiar sa o invite la dans daca vrea. A invitat-o, au dansat, dar nu i-am urmarit cu privirea pt ca povesteam cu altcineva si nu mi s-a parut politicos. Bomba insa a cazut in momentul in care l-am surprins, in timp ce eram la masa, holbandu-se la decolteul ei. Eu nu sunt atat de absurda sa nu inteleg ca barbatii se uita la femei, si inteleg sa-ti fuga ochii, dar chiar sa te holbezi efectiv pt multe secunde mi s-a parut o lipsa totala de respect. Nu aveti idee cat de mult m-a ranit asta. La inceput a negat, dar apoi a recunoscut: ca da, s-a uitat si i-a placut ce a vazut. Cuvintele astea mi-au strapuns inima, pt ca nu mi se pare normal ca un sot sa spune asa ceva sotiei sale, sau un barbat partenerei in general. Mi s-a parut o lipsa totala de respect fata de mine, mai ales dupa ce am incercat sa fac tot posibilul sa ne simtim toti bine. Ce semnal i-ar fi transmis ei, daca l-ar fi vazut? In concluzie, pt spune doar ca desi poate pt unele din voi va parea ceva minor si neimportant, pe mine m-a ranit incredibil de tare si pur si simplu m-a bantuit imaginea lui in acele momente.
  •  
    • 1095 mesaje
    6 Nov 2006, 10:43
    0 0
    Pentru mine divortul a fost cumplit.Si eu imi iubeam sotul ca o nebuna,ma fascina,ii sorbeam cuvintele,il pusesem pe un piedestal...era dragostea vietii mele,jumatatea mea,aveam si o fetita superba.Totul era minunat,ma balaceam in fericire...pana intr-o zi cand s-a intamplat nenorocirea:s-a indragostit de altcineva.Simplu.
    Am crezut ca mor,am vrut sa mor...ma inecam tot mai adanc in deznadejde si nu numai...
    El a cerut divortul,am acceptat fara sa-i reprosez nimic,pt ca cei 12 ani petrecuti impreuna au fost minunati.
    Dar ma durea...ingrozitor.Nici lui nu i-a fost prea usor.
    In toata perioada care a urmat divortului,am realizat ca am multi prieteni,ca sunt iubita si apreciata.Multe persoane mi-au fost alaturi si m-au ajutat sa merg mai departe.
    In toata tevatura asta,am mai castigat un prieten:fostul sot.Ne vedem periodic,pt ca avem un copil,o fata care-l iubeste enorm si care trebuie sa-si petreaca timpul si alaturi de tatal ei.

    A!Si cel mai important lucru pe care vroiam sa-l spun.Se pot intampla lucruri minunate cand te astepti mai putin.La putin timp dupa divort,mi-am intalnit iubirea,un om deosebit de cald si bun,actualul meu sot care mi-a mai daruit un baietel.
    Acum iar ma balacesc in fericire,dar mai cu grija.Si niciodata nu voi mai face din persoana iubita centrul universului.Ala sun doar eu.
    Va pup
  •  
    • 12 mesaje
    6 Nov 2006, 10:51
    0 0
    PAULA FII TARE!!!!!!! Te inteleg.Si pe mine ma raneste mult mai mult cuvantul decat o fapta nechibzuita , intamplatoare. Dar cuvintele bine gandite , ma dorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
  •  
    • 322 mesaje
    6 Nov 2006, 10:54
    0 0
    Tu il mai iubesti? Vrei sa-ti continui viata cu el sau fara el?
  •  
    • 322 mesaje
    6 Nov 2006, 10:54
    0 0
    Tu il mai iubesti? Vrei sa-ti continui viata cu el sau fara el?
  •  
    • 1095 mesaje
    6 Nov 2006, 11:01
    0 0
    Faptul ca s-a uitat ceva mai mult in decolteul ei,nu-i chiar un motiv de divort.Pune-ti si tu un decolteu si mai impunator.Hai,gandeste-te bine,sivortul nu e o joaca si poate fi infiorator de traumatizant.
  •  
    • 120 mesaje
    6 Nov 2006, 11:02
    0 0
    ma bucur mult tracy ca ai intalnit pe altcineva.. eu speranta aceasta nu prea o am.
    Vroiam doar sa mai adaug la povestea de mai sus ca nu acea intamplare de la nunta e motivul pt care vreau sa divortez.. motivul este ca nu ma mai simt iubita, ca el nu mai e capabil sa-mi arate ca ma iubeste, si aceasta capacitate cred ca eu i-am distrus-o. Efectiv nu e in stare sa ma sarute , sa ma atinga.. . am fost ca o otrava pt el, si acum ma invinovatesc. L-am sarutat de cateva ori in perioada cat am fost separati, pt ca simteam ca nu mai pot sa respir daca nu fac asta, insa el nu mi-a raspuns la sarut, nu mi-a intors chiar obrazul.. dar cum spunea cantecul acela: iti dai seama din modul cum te saruta daca te iubeste. Nu cred ca ne facem bine unul altuia si de aceea nu pot sa mai dau inapoi, nu cred ca o sa-l fac fericit si atunci nu voi fi nici eu fericita. E drept ca el a spus sa nu ma grabesc sa depun actele, dar in acelasi timp imi spune ca nu e in stare sa-mi ofere ce am eu nevoie. Nu stiu ce sa mai fac.. cateodata imi spun ca suntem casatoriti in fata lui Dumnezeu si ca nu avem dreptul sa renuntam asa de usor, ca tb sa luptam , ca prea multa lume da fuga la judecator fara sa incerce cu adevarat sa-si rezolve problemele. Dar apoi ma gandesc ca nu ma mai iubeste, si atunci nu putem avea o casnicie, ca eu nu o sa accept sa duc o viata lipsita de iubire. I-am propus sa mergem la un consilier, dar nu a vrut, tot ce i-am propus eu a respins, el a gasit doar o cale si daca eu nu vreau sa o urmez atunci aata e, altfel nu vrea. Solutia lui era sa stam in continuare separati, el locuieste la 50 de km de orasul meu, si o sa vedem daca se schimba ceva. Dar eu nu cred ca asa vom rezolva ceva. Tot ce am reusit pana acum a fost sa ne indepartam si sa incepem sa ne obisnuim singuri.
  •  
    • 12 mesaje
    6 Nov 2006, 11:13
    0 0
    Doamne, cata suferinta ptr idioate cuvinte care in timp duc la distrugerea sentimentelor.Nici nu ai idee cat de bine te inteleg!!!!!!!!!
  •  
    • 322 mesaje
    6 Nov 2006, 11:16
    0 0
    Offfffffff, nu prea stiu ce sfat sa-ti dau.
    Intreaba-l direct daca te mai iubeste, da ii este dor de tine, daca vrea sa fie cu tine.
    In functie ce ce vrei tu si el luati o decizie.
  •  
    • 1095 mesaje
    6 Nov 2006, 11:17
    0 0
    Paula,daca e asa,nu are rost sa te cramponezi de iubirea lui.Mergi mai departe.Stiu ca e greu,dar incearca sa fii optimista.Fa o schimbare cu tine,in primul rand.
  •  
    • 2239 mesaje
    6 Nov 2006, 11:17
    0 0
    1. nu te mai invinui pt esecul relatiei, niciodata nu este unul singur vinovat...

    2. poate ca are dreptate sa nu va grabitzi cu divortul... oricum daca nu avetzi un an de la casatorie nu putetzi divorta de comun acord, ceea ce ar fi foarte simplu, dureaza 10 min, ci treb sa venitzi cu martori ca nu va intelegeatzi, ca aveatzi scandaluri etc etc...
    mai asteapta sa se faca un an de la casatorie sa putetzi divorta civilizat si poate cine stie se intampla vreo minune
  •  
    • 120 mesaje
    6 Nov 2006, 11:39
    0 0
    avem peste un an de la casatorie, un an si 6 luni mai exact. Sctele sunt deja intocmite si semnate, mai tb doar sa le depun la judecatorie, apoi va tb sa asteptam doua luni sa fim citati.. inca mai sper ca se va schimba ceva in aceste 2 lun
  •  
    • 1095 mesaje
    6 Nov 2006, 11:50
    0 0
    M-as bucura sa se schimbe totul in bine.Incearca si tu o schimbare,poate chiar de look(am scris bine?),de atitudine,iesi mai mult cu prietenii,daca ai,daca nu,fa-ti.Fii mai indiferenta fata de el poate asta il va pune pe ganduri.
    Sfaturi se gasesc o gramada,in fine tu stii cel mai bine ce ai de facut.Sau ce vrei sa faci.