DILEMA

  •  
    • 19 mesaje
    9 Iul 2003, 13:27
    0 0
    Salve tuturor Evelor,

    Ca mai toata lumea ma confrunt si eu cu o problema.
    Iubesc un barbat celibatar din fericire, care in curind va face 34 de ani dar care in tot ce face tine cont de parerea mamei lui.
    In clipa de fata nu stiu cum sa definesc realtia dintre noi.
    Am fost impreuna un an si jumatate si 6 luni am locuit impreuna, la el cu mama lui.
    Ne intelegeam foarte bine, ne facusem planuri de viitor, la sfarsitul anului trebuia sa ne luam casa, sa ne casatorim.
    La inceput nu am avut probleme cu mama lui, dar cand a realizat ca lucrurile sunt serioase a inceput calvarul.
    Nu suporta gandul ca el va pleca de acolo si a inceput sa faca tot felul de rautati.
    Inafara de film si in parc nu mergeam nicaieri singuri, doar cu ea.
    Si acasa nu stateam singuri decat noaptea cand dormeam, in rest nu auzeam decat reprosuri ca ea se plictiseste singura, etc.
    Eu faceam toata treaba in casa, cand veneam de la servici, pt ca ea era obosita.
    A inceput sa ii bage in cap lui tot felul de tampenii si in urma certurilor ne-am despartit.
    Nu ne-am vazut o saptamina, dar dupa aceea pt ca si el spunea ca nupoate sta fara mine am inceput iar sa ne vedem.
    Numai ca dupa ce se vede cu mine mama lui ii face scandal, el iar da inapoi, iar ne vedem si tot asa.
    Ma simt ingrozitor de rau in situatia asta, pt ca il iubesc dar in acelasi timp cred ca ar trebui sa fie hotarat si sa-si ia viata in maini.
    Voi ce spuneti ?
  •  
    • 5 mesaje
    9 Iul 2003, 16:58
    0 0
    Am si eu o situatie asemanatoare si parerea mea este sa nu cedezi .Atata vreme cat faceti voi doi echipa .Daca nu ai concursul din partea lui e posibil sa iti pierzi vremea .Stiu, e f greu .Doare f tare , dar timpul trece si nu iarta nimic in cale.Sa nu parasesti terenul pana cand nu epuizezi toate variantele .E bine sa nu ai nimic de genul asta pe constiinta .
    MAra
  •  
    • 46 mesaje
    9 Iul 2003, 17:18
    0 0
    cabiria, fugi mancand pamantul! Asta-i om? 'B A R B A T'?! Cum adica sa va plimbati toti trei? Nu e normal; doamna cu pricina are nevoie de sclava Isaura nu de o nora pe care s-o respecte si s-o inteleaga.....te bagi sluga de buna voie si nesilita de nimeni?
    Viata ta va deveni un cosmar; el nu va renunta la fusta mamichii si o sa ramana dependent de ea pana aceasta va binevoi sa-si puna mainile pe piept si ii va canta prohodul; dar atunci tu fie nu vei mai fi cu el, fie vei fi stoarsa ca o lamaie; avand 2 'stapini'.

    calca-ti pe inima si ramai cu 'nu' in brate daca tii la tine cat de cat si la viata, care e atat de scurta si oricum sunt multe de tras!
  •  
    • 152 mesaje
    10 Iul 2003, 08:28
    0 0
    "Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si va lua pe femeia sa..." Parca asa era, nu?
    E revoltator de-a dreptul ! Ce menaj e ala, in trei ? Cunosc genul asta de soacra...
    Din pacate prietenul tau nu este destul de "copt" incat sa-si ia viata in propriile maiini si s-o rupa odata de mamica. Cum spunea una din eve : ar trebui sa fugi sa rupi pamantul, pentru ca sitatia asta se va perpetua la nesfarsit. Ai o "rivala" destul de puternica, smechera si rafinata ( si nu in sensul bun) .
    Incearca ceva . Mergi si vorbeste cu un psiholog despre probleme voastre dupa care du-l si pe prietenul tau pentru o asa-zisa terapie de cuplu. Este foarte necesar ca o terta persoana (si psihologul este una competenta s-o faca)
    sa-i bage in cap prietenului tau ca relatia de cuplu este complet distincta de cea cu mamica. Daca nici asta nu da rezultate, nu vad iesire... Sa ne tii "la curent ". Te pup!
  •  
    • 152 mesaje
    10 Iul 2003, 08:56
    0 0
    Si inca ceva. Problema cu soacra egoista care recurge la tot felul de tertipuri si santaje meschine pentru a nu-si pierde odorul, am trait-o pe pielea mea in urma cu multi ani. M-am dezmeticit abia dupa trei ani de casnicie ( a se citi chin si jale) mi-am luat bagajul si-am plecat. Cu copilas cu tot. Mi-am refacut viata cu cine trebuia si o merita. Acum mai avem o fetita impreuna. Iar Ex-ul meu este la al treilea mariaj ratat, tot din cauza "mamicii". Trezeste-te pana nu este prea tarziu. Cum spunea una din eve, viata ta se va transforma usor intr-ul calvar. Nimeni si nimic in lumea asta nu este mai important decat tine si decat viata ta. Nici chiar EL, atata timp cat nu stie care-i sunt prioritatile in viata.
    Te pup!
  •  
    • 1 mesaje
    10 Iul 2003, 14:10
    0 0
    > Parerea mea este ca trebuie sa iei taurul de coarne, cum se spune, adica sa-l pui in postura sa aleaga intre tine si ea. Totusi genul acesta de "mama closca" este greu de contracarat, iti spun din experienta proprie, caci si eu am o astfel de mama, care mi-a scos si imi scoate in continuare peri albi, dar are decenta sa nu intervina in casnicia mea direct ci doar prin sugestii.
    > Sfatul meu este ca mai bine sa renunti cat nu este prea tarziu, chiar daca spui ca-l iubesti, nu uita ca intr-un mariaj stratul de miere este asa de subtire.....
  •  
    • 1 mesaje
    14 Iul 2003, 00:11
    0 0
    Draga mea,
    daca dragostea voastra e asa de puternica precum spui atunci nimic si cind spun nimic ma refer si la mama lui,nu ar trebui sa va stea in cale.Daca ea se simte singura ar trebui sa_i luati un animal de casa,ceva ca sa_i ocupe timpul si sa nu mai stea pe capul vostru.Incearca sa vb tu cu ea,spunei ca nu vrei sa_i rapesti fiul,ci din contra va cistiga o fata.
    Te las in speranta ca imi vei da vesti bune.
  •  
    • 420 mesaje
    14 Iul 2003, 01:20
    0 0
    intra pe "FAMILIE" si citeste subiectul "SOACRA", te rog! vei intelege ca majoritatea sunt la fel!
  •  
    • 172 mesaje
    14 Iul 2003, 03:23
    0 0
    Ia-o la fuga urgent,fara sa te uiti inapoi!!!!!!!!!!Daca crezi ca te iubeste,uita!Felul acesta de "barbati"sunt luati in ris chiar de BARBATI.NU gindi ca lucrurile vor merge spre bine,din contra....E clar ca omul a mai avut relatii si iarasi e foarte clar de ce e celibatar la 34 de ani.Eventual,e de incercat varianta cu psihologul(cu mici sanse de reusita)
  •  
    • 1208 mesaje
    14 Iul 2003, 16:09
    0 0
    Sorry dar la 34 de ani nu mai are remediu. Doamne peste ce pampalau ai mai dat si tu. Se vede ca tot noi femeile avem sange in vine. Eu eram gata sa ma cert cu parintii pentru puiul meu la 20 ani.
    Nu cred ca o sa-l poti schimba indiferent cat de mult il iubesti. Daca nu-l poti convinge sa locuiti singuri undeva unde nr. de telefon sa nu-l stie mamicuta soacra si nici adresa, atunic e un caz pierdut. Ai sa te chinui mult si intr-un final ai sa ajungi la acelasi rezultat : despartirea. Asta daca nu esti o bleaga care sa-i spele piciorele lu' mama soacra si sa se transforme intr-o sclava doar pt. ca-l iubeste pe Jose Armando. Sa nu fi asa!!!!!!! Multa sanatate si mult noroc.
  •  
    • 16 mesaje
    14 Iul 2003, 17:04
    0 0
    Este o boala care nu se vindeca.Fata mea a fost in situatia descrisa de tine.
    S-a casatorit cu unul mamos, crezind ca o sa-i treaca, dar pe parcurs situatia s-a accentuat.Rezultatul? Dupa un an si jumatate a divortat. Acum are un partener cu care locuieste, si este fericita; se inteleg foarte bine si nu-si explica cum a indurat atita timp(cu speranta ca soacra isi va vede de treaba ei)asa o mizerie.Sint convinsa ca intotdeauna se poate si mai bine. Nu face compromisuri caci toata viata te vei impiedica de ele.Capul sus si gaseste-ti barbatul care sa te iubeasca mai intii pe tine.Crede-ma, este un sfat sincer care vine de la o mama de fata si de baiat. Te pup si curaj!
  •  
    • 9 mesaje
    14 Iul 2003, 17:50
    0 0
    Te legi la cap fara sa te doara, am si eu un coleg de birou care este in acelasi caz, la aceasi varsta nu-si poate face o prietena daca mamei lui nu-i place respectiva persoana, nu poate merge nici la un film sau in oricare alt loc fara aprobarea mamei. A ajuns la varsta de 35 de ani este singur si locuieste cu mama. Concediile cu cine crezi ca si le petrece: cu MAMA ..Sfatul meu este sa te indepartezi usor de el, totul este ca tu sa nu suferi dupa aceasta despartire. Bafta, ai nevoie.
  •  
    • 19 mesaje
    14 Iul 2003, 18:09
    0 0
    Etna,

    Iti multmesc din suflet pt mesaj.
    Esti o mama adevarata.
    Sanatate si liniste sufleteasca
  •  
    • 16 mesaje
    15 Iul 2003, 17:07
    0 0
    Cabiria, ma bucur daca prin ceea ce ti-am scris te-am putut mobiliza, cit de cit,pentru a lua o decizie favorabila tie. Este o gresala sa te gindesti ca nu mai exista altul pe care sa-l iubesti. Noi, femeile, sintem capabile sa daruim multa dragoste.
    Curaj, se poate!
  •  
    • 19 mesaje
    15 Iul 2003, 17:31
    0 0
    Etna,

    Nu sunt de parere ca nu mai exista altcineva, dar ma aproprii destul de greu de o persoana, mai ales dupa ce mi se intampla, sunt cam circumspecta.
    Sper ca va fi soare si pe straduta mea, dar anii trec si eu ma simt batrana.
    Te pup.
  •  
    • 16 mesaje
    16 Iul 2003, 11:36
    0 0
    Soarele va iesi sigur si pe strada ta, dar exista o conditie : gindirea pozitiva. Nu vreau sa te aud cu prostii de genul "ma simt batrina" ptr. ca nu e cazul. Esti putin desumflata acum dar daca te mobilizezi sint sugura ca ai sa vezi lucrurile altfel. Se spune "esti ceea ce gindesti ca esti".Optimismul si increderea in tine sint singurele care te ajuta.Fiica mea, careia sa-i spunem "O" si acum , dupa 3 ani, mai are iesiri de genul "Doamne, nu-mi vine sa cred ca am acceptat atita timp mizeria aia, si am si suferit ptr. ea..."
    Daca nu stie sa te puna pe primul plan, asa cum e normal sa faca un barbat cu femeia iubita,duca-se. Sa ramina cu mamitica lui care sa-i dea papa si sa-l mingiie pe crestet.Nu-i problema ta. Buba este la el,prin "educatia" data de acea femeie, numita mama.Din prea mult zel i-a facut rau.Daca nu-si da seama, si cred ca nu-si da, n-are decit sa-si poarte crucea.Va ramine singur, singurel.
    Asa a patit si fostul ginere; si acum, la 35 ani,sta cu mama lui cu toate ca are citeva case.
    Ce sa-i faci, iubire de mama.
    Papusa mea,nu te lasa coplesita de chestia asta.Esti tinara, trebuie sa fi si puternica si vei reusi.Secretul? Ai incredere in tine si pune-te pe primul plan.
    Te pup si vreau sa aud ca esti mai optimista!
  •  
    • 2 mesaje
    16 Iul 2003, 20:10
    0 0
    Draga mea,
    Eu m-am casatorit si am acceptat un "menaje a trois" cu soacra,lasind in urma familia si prietenii si transefindu-ma in Italia.Doar ca acolo am avut de suportat si cele doua cumnate care aveau mereu ceva de spus.Sotul meu , pur stiind ca sunt nefericita , ca nu aveam un moment de intimitate nu s-a sinchisit gindindu-se ca doar sunt singura intr-o tara straina deci nu ma voi impotrivi acestei situatii. Mi-am gasit un loc de munca excelent si cistigam mai bine decit el asa ca intr-o zi am inchiriat un apartament mobilat si i-am spus ori vii cu mine ori sati cu mama.M-a urmat dar a continuat sa mearga la "mammina" in fiecare zi otravindu-mi viata cu tot soiul de remarci despre fetele din estul Europei, pina cind i-am spus sa-si faca bagajele.Toata dragostea de la inceput se dusese pe apa simbetei...Acum sunt in Olanda, am un loc de munca excelent si traiesc cu cineva care ma iubeste si ma respecta.Regret doar ca am pierdut trei ani din viata intr-o casnicie cu un om slab. Asa ca-ti spun doar ca trebuie sa-ti amintesti ca avem doar o viata si nu merita sa ne-o nenorocim alaturi de persoane care nu ne merita.