deriva

  •  
    • 94 mesaje
    5 Nov 2006, 17:23
    0 0
    ... si ochii lui tradau minciuna ...
    ochii unui om pe care l-am iubit prea mult. Dspartire, lacrimi, sperante naruite, povesti uzuale deja, in lumea in care traim. Nu vreau sa-l mai vad, dar nu ma pot desprinde de trecut. E greu sa te trezesti dimineata singur, e greu sa nu ma mai tina el in bratze, e greu sa accept ca iubeste pe altcineva, s-a naruit lumea mea cu printzi si printzese, o poveste in
    care jucam rolul principal, eram alintata, rasfatzata, iubita. Atat cat am fost. Am mai trecut prin asta, din pacate. Ar insemna neaparat ca este vina mea? Ca nu am stiut sa-l tin langa mine? Concluzia lui asta a fost, ca sa-si justifice neputinta infranarii dorintelor erotice; pentru o alta, evident hmmm
    Am intors povestea pe toate fetele, si concluzia mea a fost alta: am iubit un om care nu m-a meritat.
    Punct si de la capat. Care capat, insa? Mi-e teama ca nu sunt suficient de puternica si-mi e teama ca aceasta experienta mi-a smuls toata increderea in mine. In alte situatii am dovedit ca sunt puternica, acum ... simt ca nu mai pot
    Stabilitatea familiala & emotionala este f importanta pt mine, cu atat mai mult cu cat am crescut fara tata. De aici rezida, cred eu, puternica nevoie de a iubi si de a fi iubita de un barbat. Protectie paternala confundata cu iubire?
    Sunt oare nebuna? Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Cum ma pot vindeca de frica care nu-mi da pace de cand ne-am despartit, de teama ca fara el mi se va intampla ceva rau? Cum pot pasi mai departe?
  •  
    • 1308 mesaje
    5 Nov 2006, 17:39
    0 0
    eu am crescut cu tata, dar nu am simtit iubire din partea lui, uneori chiar dimpotriva...si ca si tine am o nevoie foarte mare a a-l simti pe EL mai tot timpul langa mine, sa stiu ca e acolo, ca ma iubeste, ca ma protejeaza, ca are grija de mine.Nu pot sa iti dau un sfat super bun, pot doar sa iti spun ca te inteleg si pana una alta citestwe topicul "despartire"
  •  
    • 349 mesaje
    5 Nov 2006, 17:54
    0 0
    La mine intotdeauna a functionat formula urmatoare: Trece!
    Oricat de mare ar fi suferinta prin care trecem nu poate fi permanenta.Si de altfel e si asta un indiciu al faptului ca traim.Repeta:Trece ! si va trece. Vei vedea.
  •  
    • 1924 mesaje
    5 Nov 2006, 19:28
    0 0
    draga mea,

    la intrebarea cum poti pasi mai departe ti-as raspunde : cu dreptul!
    daca te simti nesigura sau neocrotita, poti intotdeauna sa-ti gasesti subterfugii : fa-ti o baie cu lumanari, si multa spuma, da-ti cu toate cremele pe fund, du-te la coafor si cumparaturi, la film si vorbeste cu noi. toate astea or sa-ti faca bine, promit!

    de ce ti-e teama? ce o sa patesti?

    tine minte vorba unei eve de pe aici : aer in piept si tzatzele inainte
  •  
    • 479 mesaje
    5 Nov 2006, 19:30
    0 0
    elyia , cat de cunoscut imi e ceea ce simti...intra pe topicul "despartirea"si o sa vezi cate suntem si suferim din dragoste..prea multe..si eu ma simt singura..si imi e parca frica sa mai incep o relatie..ca sa nu fiu iar dezamagita..imi e dor de el ..ma gandesc la el..desi stiu ca nu merita...nu stiu cum s-a putut schimba atat de mult..sau ce l-a schimbat..nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...nu mai am nici o bucurie..peste tot unde ma duc ma gandesc la el...ma doare singuratatea..parca nu mai pot sa rezist...nu stiu ce sa fac sa uit mai repede ceea ce a fost..
    sunt alaturi de tine !!!
  •  
    • 101 mesaje
    7 Nov 2006, 09:05
    0 0
    arunca o privire pe www.near-death.com .. poate te va ajuta sa intelegi altfel viata, iubirea si suferinta.
    Dumnezeu ne va lasa sa suferim atat timp cat aceasta suferinta e in folosul nostru.
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 10:41
    0 0
    Cinstit vorbind, ma cam necajiti cu dorinta asta "de a fi protejate". Noi pretindem adesea ca suntem puternice, pe propriile picioare, profesioniste competente, "egale" cu barbatii, dar...tanjim dupa protectie.
    Stiti, mi-am pus adeseori intrebarea de ce multe femei tinere (si chiar mai putin tinere) pretind ca se inteleg mai bine cu barbatii decat cu femeile, mai ales ca eu personal n-am avut niciodata impresia asta.
    Pai..cred ca intuiesc respunsul: pentru ca nu concureaza cu barbatii pentru, sa zicem, un obtinerea unui job bine platit, ci concureaza cu femeile, pentru obtinerea unei "protectii" mai solide.
  •  
    • 603 mesaje
    7 Nov 2006, 10:48
    0 0
    Ai ajuns la o concluzie buna: ai iubit un om care nu te-a meritat. Dupa cum scrii esti o fiinta sensibila. Probabil v-ati despartit curand. Da-ti timp pentru a se vindeca ranile si nu te grabi sa o iei de la capat. Va veni iar si clipa aceea. Si eu trec prin momente dificile. Sa stii ca prietenii adevarati sunt foarte importanti in astfel de momente. Te pup!
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 11:08
    0 0
    Daca esti in cautarea unui tanar care "sa aiba grija de tine", ma tem ca mai ai de asteptat. Adeseori ei nu sunt in stare sa-si poarte de grija nici lor insile, d-apoi altcuiva. Varsta pe care o ai iti permite, inca, sa te pregatesti pentru o profesiune serioasa. E cea mai buna protectie la care poti spera (si care nu te va parasi niciodata).
  •  
    • 1924 mesaje
    7 Nov 2006, 11:48
    0 0
    subscriu la comentariul matushicii, io de cate ori aud cum ca vor femeile sa fie protejate de batrbatzi imi amintesc de bunicul meu care dupa ce a murit bunica o suna pe mama sa-i spuna cate linguritze de zahar se pun in ceai...
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 12:35
    0 0
    Uneori sunt chiar impresionata de cate sacrificii pot face unele femei pentru a "cuceri" atentia unui "ocrotitor" aratos si banos: diete cainoase, gimnastica pana la epuizare, cheltuieli uimitoare pentru cosmetice si pentru tzoale. Pana la urma, pentru ce fel de competitie se pregatesc femeile?

    Daca se spune ca suntem inferioare, ne inflamam. Realitatea insa dovedeste adeseori ca ne plasam noi insine in situatii inferioare, pentru ca avem idealuri inferioare.
    Barbatii depun eforturi pentru performante profesionale si intelectuale. Noi depunem eforturi (uneori de-a dreptul inumane), pentru performanta suprema numita 90-60-90. Trecatoare si subreda performanta!
  •  
    • 2249 mesaje
    7 Nov 2006, 13:38
    0 0
    Am si eu un comentariu de facut aici
    Pentru mine "a fi ocrotita", ca femeie, nu inseamna "a fi tinuta in puf - bani, masini, si alte alea" contra unei siluete si figuri de top model.
    In cazul meu (care nu ma incadrez nici pe departe in categoria "tipelor sexi care fac o gramada de tratamente de infrumusetate si tin regimuri cainoase") , ocrotirea se refera la sprijinul acordat de partener intr-un moment greu pe care il traversezi. Pe mine, a ma proteja cineva inseamna a ma intelege, a fii altruit, a avea grija de mine atunci cand ma simt rau etc. Valabila este si reciproca.
    Mi se pare o prostie sa spui ca femeile si barbatii sunt egali. Nu sunt egali, pur si simplu sunt diferiti. Se poate vorbi doar de drepturi egale.
  •  
    • 2085 mesaje
    7 Nov 2006, 15:40
    0 0
    Subscriu, Dmona. Simtitm si gandim la fel.
    Noi, femeile, avem pretentia ca barbatul de viata noastra sa ne preia cu tot bagajul de sensibilitati si vulnerabilitati. Sa ni le accepte, inteleaga si sa ne sustinta. Doar ca, si ei au sensibilitatile si vulnerabilitatile lor. Si sunt, uneori, mai adanci ca ale noastre. De aici dezamagirile, frustrarile, neintelegerile de ambele parti.
    Ideal ar fi, ca noi, sa ne simtim puternice si implinite prin noi insene. Abia atunci suntem pregatite sa intram intr-o relatie.
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Nov 2006, 16:09
    0 0
    Necazul e ca ei tind sa para mai puternici decat sunt, iar noi ne complacem in a parea mai neajutorate decat suntem. In fine, asa o fi bine, cine mai stie?