de dorul tau
-
5 Nov 2006, 14:070 0Sarutul
Vederea lumii se-adumbrea, cand noi
Ne sarutam in piete si in scuaruri.
Un aer mat ne-nfasura, si nimeni
Nu ne-a lovit vreodata cu privirea.
Doar steaua neagra-a parului tau scurt
Imi atingea cu clinchet stins, un umar,
Si toti credeam ca bate-n arbori ora
Cand soarele apune la amiaza.
Si pasari mari se coborau pe banci
Si pe statui, pe cabluri, peste iarba…
Luceau intens, presate de un cer
Pe care-l incepea iubirea noastra.
Nichita Stanescu
Evelor si tuturor celor ce iubesc, va doresc o zi frumoasa -
5 Nov 2006, 23:01ziua s-a dus, noaptea e in drepturile ei.....Nichita mereu acolo!!!! in sufletele noastre!
-
6 Nov 2006, 00:54Ah, iubirile, ah, Nichita!
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se –nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Emotie De Toamna -
6 Nov 2006, 00:56Corectura pentru cei care nu stiu: Emotie de Toamna e titlul poeziei, si nu ultimul vers.