Blasphemous Rumours
-
0 0am postat initial la topicul cu cantece, dar as fi curios daca aveti ceva pareri si de aia am deschis un topic:
"I don't want to start
Any blasphemous rumours
But I think that God's
Got a sick sense of humour
And when I die
I expect to find
Him laughing"
DEPECHE MODE - "Blasphemous Rumours"
http://www.youtube.com/watch?v=IpKSLzIP4zE
Stau si ma gandesc uneori cat rau a facut religia pe lumea asta, si chiar daca Dumnezeu ar exista, ce sadic trebuie sa fie.
Imi pare rau, nu m-am putut abtine, in State tocmai a inceput un scandal - "seful" evanghelistilor (peste 30 de milioane de suflete) se pare ca se droga si platea un prostituat ca sa aiba sex cu el, in timp ce predica impotriva relatiilor homosexuale si gay marriage -
o sa zic mai mult decat am zis acolo.. in primul rand e o diferenta intre Dumnezeu si religie. religia a fost utilizata de oameni in scopuri personale, motiv pentru care si-a pierdut din credibilitate. asta nu inseamna ca mesajul este unul gresit.
iar cei care nu cred in Dumnezeu se impart in doua.. cei care efectiv nu cred pentru ca au nevoie de dovezi si pentru ca nu au simtit in viata lor nimic deosebit; si cei printre care ma aflam si eu pana nu demult, care il urasc pe Dumnezeu si prefera sa creada ca nu exista decat sa traiasca cu ura.
Nu poti ajunge sa crezi in Dumnezeu cu adevarat pana ce nu ai iubit si nu ai suferit macar o data. Cam asta e concluzia la care am ajuns eu. Si nu conteaza ce fac alti oameni, conteaza ce e in sufletul tau, ce faci tu. -
este o diferenta intre credinta si credulitate. sa accepti ce iti zice cineva doar pentru ca ceva din spusele lui 'suna bine'.
asa se ajunge la fanatism, asa se imbogatesc 'televanghelistii' de pe urma unor oameni. dar cei care se lasa pacaliti NU sunt credinciosi adevarati. sunt oameni care nu mai au nici o alta speranta de la viata si in loc sa se indrepte incotro vor ei ii lasa pe altii sa ii dirijeze. nu poti face rau in numele religiei si sa te numesti credincios. -
asa este ugly lover,pietrele le arunca cei credinciosi.
Dumnezeu exista ,chiar daca pt unii e un loc de dat cu pumnul atunci cand nu le merg bine treburile si au o problema,care de cele mai multe ori cauza e prostia lor,atunci ridica pumnii catre cer si printre dinti soptesc o amenintare.Poate ceva mai amplu,am zis eu,dar e f aproape de realitate.
Si ca sa Il mituiasca se duc si aprind cateva lumanari la biserica.
Si ca sa scoata ceva bani se folosesc de numele Lui.
Si unii Ii cer sa li se arate:"Doamne daca intradevar existi,da-mi un semn"...sau "ajuta-ma sa trec de problema asta si eu voi.....bla,bla"
vezi?si intr-un final toti ne izbim de El.
si tu ,care nu crezi in El,si tu te legi de existenta Lui!
Eu aleg sa cred ca exista,pentru ca am nevoie de asta,pentru ca stiu ca o lume fara o conducere suprema,nu ar exista,si ca natura nu ne-ar fi creat ea insasi ,pt ca odata cu aparitia noastra si-ar fi facut un mare rau.
Si eu am aruncat cu pietre in El ,dar pt ca am fost prea slaba sa trec peste probleme singura
-
daca stai sa te gandesti in cate moduri functioneaza "caile" domnului poti spune ca e un sadic genial

mai degraba ar trebui vazut ca pe un prieten imaginar pentru adulti.
cat despre depeche mode recomand "john the revelator" ca opinie despre ex-papa.
http://www.depechemode.se/J/john_the_revelator.htm -
eu nu obisnuiesc sa aprind lumanari cand ma lovesc de ceva sau cand imi aduc aminte,sa platesc catastife,sa sarut mana popei,sa fac mai nustiu ce.
nu pot,nu mi-e sa fac asta.
in schimb cred in existenta Lui si stiu ca daca are sa imi dea ceva ,o va face in functie de ce fac mereu si nu are nevoie de cadouri pt a-l ajuta! -
hmmm.... eu nu sant crestina, si mi-e greu sa-mi imaginez un Dumnezeu asa concret...cu barba, cu un fiu cu natura dubla....
Nici parintii mei nu erau crestini, n-am auzit niciodata in casa expresia"Doamne fereste" sau din astea... De fapt ai mei nu aveau nici un Dumnezeu, asa cum era marea majoritate a dezradacinatilor din epoca comunista. Poate de aceea mi-a fost greu sa ma raportez la vreo religie.
Pe la 20 de ani am inceput sa citesc o sumedenie de carti legate se subiectul religie. La inceput pentru ca era la moda sa citesti carti "pe sub mana". Apoi din curiozitate. Apoi am inteles ca-mi lipsea ceva ( mai multe
chiar ) Pana la urma tot mi-am ales o religie. Dar nu e o religie. E mai degraba o filozofie de viata:budismul. Cu budismul ma simt ca pestele in apa. Se potriveste cu modul meu abstract de gandire. MI-a dat raspuns la aceleasi intrebari pe care si le pune orice om de pe planeta asta. Vreau doar sa spun ca toti avem nevoie de cineva deasupra noastra. Cred ca e in natura umana. -
ugly_lover, de acord cu ce spui aici, insa asta nu cred ca ar trebui sa ne determine sa intoarcem fata de la religie, in care eu ma refeream la religie=credintza.
da, si eu am zis de multe ori ca Dumnezeu nu e drept, am batut din picior si i-am cerut cu inversunare ceva. faptul ca n-am primit intotdeauna ce si cand am vrut nu inseamna ca e sadic, ci ca m-a educat sa intzeleg ce inseamna credinta.
si stii ceva? NUMAI dupa am inceput sa-L iubesc neconditionat, au inceput si mie sa-mi mearga lucrurile. si L-am iubit si cand n-aveam job, sau loc unde dorm peste noapte, sau mancam un covrig la 2 zile, atunci L-am simtit cel mai aproape.
si crede-ma ca n-a fost asta meritul niciunui preot sau duhovnic.
nu poti spune ca muzica lui Mozart e de kkt doar pentru ca pianistul e diletant!