sfaturi obiective, va rog mult!
-
0 0Draga Evelor,
Va scriu pt. ca am mare nevoie de un sfat obiectiv..Am vorbit indelung cu prieteni, etc despre situatia mea, dar simt nevoia unei pareri dinafara.
Pe scurt, sunt intr-o relatie de lunga durata cu cineva pe care l-am iubit nebuneste si sentimentul iubirii inca nu a disparut. Si el ma iubeste.
Insa pur si simplu, datorita valorilor diferite si personalitatilor noastre incompatibile, practic, nu ne intelegem.
Problema mare este ca eu, desi l-am iubit, datorita iesirilor lui de nebunie atunci cand ne certam, treptat am ajuns sa am un suflet impietrit si sa am atacuri de anxietate de toate felurile.
Cand ne certam, el intotdeauna tipa, injura, si a ajuns acum sa ma ameninte si cu violenta. M-a si impins si atins usor ( nu lovit, dar oricum, gesturi de violenta fizica). El spune insa ca il provoc.
Si de fapt, de asta va scriu, pt. ca intr-o oarecare masura cred ca si el are dreptate. Ce-i drept, si eu am o fire impulsiva, si ma rastesc la el atunci cand ne certam. Nu l-am injurat insa niciodata si incerc pe cat posibil sa nu depasesc o anumita limita-adica sa ii spun lucruri care sa il jigneasca, decat daca imi pierd cumpatul rau de tot.
Si eu pot fi "cata" si mahalagioaica si sa bat omul la cap pana se infurie, incat ii dau dreptate ca uneori sa infurie. Comportamentul meu de "cata" in schimb a intervenit dupa ce certurile noastre m-au adus la saturatie. Dar, repet, si eu ii dau dreptate ca am "talentul" de a infuria omul rau de tot, deci aici sunt perfect vinovata.
Intrebarea mea este, avand in vedere ceea ce ii provoc si eu ( furia, prin "batutul meu la cap") justifica accesele lui de inceput de violenta si nebunie sau nu.
Ma gandesc ca asta e un abuz din partea lui, dar ma stiu si pe mine, si ca il infurii, si ma gandesc daca nu cumva si eu am gresit deci nu e drept sa il consider pe el singurul vinovat.
Imi cer scuze pt. mesajul lung, dar am mare nevoie de un sfat obiectiv, din afara.
Va multumesc foarte mult pt. ajutor! -
Liqueur,
Tocmai de asta am si postat aici, ca sa ma ajute sa iau o decizie o data si pt. intotdeauna.
Milady, si Crush, aveti dreptate, si el imi spune ca il provoc.
Pe de alta parte imi dau seama, ca si eu il infurii rau de tot cu "batutul la cap". Si atunci cand ne certam si eu am un ton rastit. -
draga ,asa a inceput si la mine o poveste.
dupa ce nu i-am mai suportat jigirile si crizele,am plecat,si o venit el dupa mine!
timp de doua saptamani ma uitam in oglinda si nu ma recunosteam.
aceleasi maini care ma mangaiau pe fata,intr-o noapte....mi-au umplut-o de vanatai!aceiasi ochi ce ma admirau,acum imi doreau moartea.si pumni,genunchi,lol
apoi mi-a cerut sa facem dragoste...dragut,nu?
acum nu-mi spune ca al tau nu ar face asta!!!!!!!!!!!!!!!!!1
si eu aduc unii oameni la disperare numai ca nu se ajunge la din astea!
take care
tocmai pt ca ma iubea! -
November, stii proverbul "cine fura azi un ou.........", adica daca acum te impinge, maine o sa te umple de vanatai, ca de, "e din dragoste, si tu l-ai provocat".
Fugi de acesta relatie, cat te tin picioarele. Eu zic asa: meriti un barbat linistit, alaturi de care sa te si plictisesti, decat unul care sa-ti picteze fata. -
kale, ai mare dreptate. pt. ca de-a lungul timpului m-a ranit atat de mult, acum, ajungand la limita de saturatie, am ajuns si eu sa ii caut "nod in papura" din orice.
insa am evitat pe cat posibil sa il jignesc. dar, nu stiu, cand incepe sa ma injure, ma rastesc si eu, si el atunci ma ameninta cu bataia sau ma impinge. inainte se intampla numai la certuri mari, acum se intampla la aproape orice cearta.
dar din nou, chiar si tatal meu (propriu si personal) mi-a spus ca uneori am o fire pe care un barbat ar suporta-o cu greu, adica nu sunt deloc diplomata sau pisicoasa, spun ferm ceea ce cred, si pe deasupra "bat oamenii la cap" mult prea insistent uneori.
din nou, imi cer scuze pt. "dezorganizarea" postarilor, dar sufletul mi-e ca o piatra de moara. nici eu nu mai stiu ce sa fac, si ce sa simt. -
ii caut "nod in papura" din orice. Nu e adevarat draga mea. Of, cand o sa inteleaga femeile ca NIMIC NU JUSTUFICA VIOLENTA BARBATULUI.
Si daca esti o fire directa, care spune tot ce are pe suflet, atunci e bine. Asa trebuie sa fie intr-o relatie, sa-si vorbeasca deschis, calm si civilizat, fara violenta.
Si scuza-ma, am citit bine? Te injura?
Atunci nu-i a buna.