sfaturi obiective, va rog mult!

  •  
    • 38 mesaje
    2 Nov 2006, 16:10
    0 0
    Draga Evelor,

    Va scriu pt. ca am mare nevoie de un sfat obiectiv..Am vorbit indelung cu prieteni, etc despre situatia mea, dar simt nevoia unei pareri dinafara.

    Pe scurt, sunt intr-o relatie de lunga durata cu cineva pe care l-am iubit nebuneste si sentimentul iubirii inca nu a disparut. Si el ma iubeste.

    Insa pur si simplu, datorita valorilor diferite si personalitatilor noastre incompatibile, practic, nu ne intelegem.

    Problema mare este ca eu, desi l-am iubit, datorita iesirilor lui de nebunie atunci cand ne certam, treptat am ajuns sa am un suflet impietrit si sa am atacuri de anxietate de toate felurile.

    Cand ne certam, el intotdeauna tipa, injura, si a ajuns acum sa ma ameninte si cu violenta. M-a si impins si atins usor ( nu lovit, dar oricum, gesturi de violenta fizica). El spune insa ca il provoc.

    Si de fapt, de asta va scriu, pt. ca intr-o oarecare masura cred ca si el are dreptate. Ce-i drept, si eu am o fire impulsiva, si ma rastesc la el atunci cand ne certam. Nu l-am injurat insa niciodata si incerc pe cat posibil sa nu depasesc o anumita limita-adica sa ii spun lucruri care sa il jigneasca, decat daca imi pierd cumpatul rau de tot.

    Si eu pot fi "cata" si mahalagioaica si sa bat omul la cap pana se infurie, incat ii dau dreptate ca uneori sa infurie. Comportamentul meu de "cata" in schimb a intervenit dupa ce certurile noastre m-au adus la saturatie. Dar, repet, si eu ii dau dreptate ca am "talentul" de a infuria omul rau de tot, deci aici sunt perfect vinovata.

    Intrebarea mea este, avand in vedere ceea ce ii provoc si eu ( furia, prin "batutul meu la cap") justifica accesele lui de inceput de violenta si nebunie sau nu.

    Ma gandesc ca asta e un abuz din partea lui, dar ma stiu si pe mine, si ca il infurii, si ma gandesc daca nu cumva si eu am gresit deci nu e drept sa il consider pe el singurul vinovat.

    Imi cer scuze pt. mesajul lung, dar am mare nevoie de un sfat obiectiv, din afara.

    Va multumesc foarte mult pt. ajutor!
  •  
    • 13679 mesaje
    2 Nov 2006, 16:14
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 3548 mesaje
    2 Nov 2006, 16:17
    0 0
    da' voi de ce mai stati impreuna daca va purtati ca animalele unu' cu altu'?!
  •  
    • 1426 mesaje
    2 Nov 2006, 16:17
    0 0
    Chestia asta cu provocatu'... e o scuza jalnica pentru el ca nu-si poate tine nervii...
    De acord, Milady_
    Uite asa se ajunge ca femeia se invinovateste ea pentru abuzurile pe care le suporta.
  •  
    • 38 mesaje
    2 Nov 2006, 16:23
    0 0
    Liqueur,

    Tocmai de asta am si postat aici, ca sa ma ajute sa iau o decizie o data si pt. intotdeauna.

    Milady, si Crush, aveti dreptate, si el imi spune ca il provoc.

    Pe de alta parte imi dau seama, ca si eu il infurii rau de tot cu "batutul la cap". Si atunci cand ne certam si eu am un ton rastit.
  •  
    • 1969 mesaje
    2 Nov 2006, 16:25
    0 0
    cred ca intr-un fel sau altul iti face placere sa-l provoci..cand o faci, te simti razbunata pentru faptul ca te face nefericita, pentru faptul ca s-a dus iubirea dintre voi

    din pacate, cred ca ar trebui sa privesti mai intai in sufletul tau
  •  
    • 13679 mesaje
    2 Nov 2006, 16:26
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 3548 mesaje
    2 Nov 2006, 16:28
    0 0
    pai daca nu iti place situatia, termin-o mai fata, nu mai sta asa... asta e viata cu un om cu care iti mananci zilele?!
  •  
    • 1426 mesaje
    2 Nov 2006, 16:28
    0 0
    Adica.... cand va certati tu ar trebui sa ai o voce mai spasita? Nu inteleg. Cearta in sine este un joc de putere. Ce sens are sa te mai arunci in ea daca esti deja... auto-declarat invins?
    Bai, ce-am?
  •  
    • 13679 mesaje
    2 Nov 2006, 16:30
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 789 mesaje
    2 Nov 2006, 16:31
    0 0
    avand in vedere felul tau de a fi..poate cea mia buna varianta este sa nu fiti impreuna pentru ca pe viitor probabil ca violenta va fi mai mare...eh doar tu stii daca poti sa ti sub control aceste iesiri si certuri dintre voi...
  •  
    • 1426 mesaje
    2 Nov 2006, 16:34
    0 0
    Milady, care punct de vedere e mai tare... Sunt mai combativa momentan...
  •  
    • 18346 mesaje
    2 Nov 2006, 16:34
    0 0
    draga ,asa a inceput si la mine o poveste.
    dupa ce nu i-am mai suportat jigirile si crizele,am plecat,si o venit el dupa mine!

    timp de doua saptamani ma uitam in oglinda si nu ma recunosteam.
    aceleasi maini care ma mangaiau pe fata,intr-o noapte....mi-au umplut-o de vanatai!aceiasi ochi ce ma admirau,acum imi doreau moartea.si pumni,genunchi,lol
    apoi mi-a cerut sa facem dragoste...dragut,nu?

    acum nu-mi spune ca al tau nu ar face asta!!!!!!!!!!!!!!!!!1

    si eu aduc unii oameni la disperare numai ca nu se ajunge la din astea!

    take care
    tocmai pt ca ma iubea!
  •  
    • 2312 mesaje
    2 Nov 2006, 16:37
    0 0
    nu e deloc normal,si asta ti-o zice mama tatelor!(a se citi tz..dar nu-mi place sa scriu asa)al meu ma lasa sa vb singura pana ma calmez sau pur si simplu intra in greva(la calc)
  •  
    • 322 mesaje
    2 Nov 2006, 16:40
    0 0
    November, stii proverbul "cine fura azi un ou.........", adica daca acum te impinge, maine o sa te umple de vanatai, ca de, "e din dragoste, si tu l-ai provocat".
    Fugi de acesta relatie, cat te tin picioarele. Eu zic asa: meriti un barbat linistit, alaturi de care sa te si plictisesti, decat unul care sa-ti picteze fata.
  •  
    • 322 mesaje
    2 Nov 2006, 16:49
    0 0
    Si nov, toate femeile"au gura mare", adica noi femeile, cu vorba. Si eu ma mai cert cu sotu, dar al meu ca si al oanei, ma lasa sa vorbesc, el se pune la calc, isi pune castile pe urechi si da drumul la un joc, si eu ma calmez pana la urma. In final avem si o discutie civilizata.
  •  
    • 27 mesaje
    2 Nov 2006, 17:13
    0 0
    traiesc acelasi cosmar november eu asa il numesc si nu stiu cum sa evadez dar mai am ceva sperante
  •  
    • 38 mesaje
    2 Nov 2006, 17:37
    0 0
    kale, ai mare dreptate. pt. ca de-a lungul timpului m-a ranit atat de mult, acum, ajungand la limita de saturatie, am ajuns si eu sa ii caut "nod in papura" din orice.

    insa am evitat pe cat posibil sa il jignesc. dar, nu stiu, cand incepe sa ma injure, ma rastesc si eu, si el atunci ma ameninta cu bataia sau ma impinge. inainte se intampla numai la certuri mari, acum se intampla la aproape orice cearta.

    dar din nou, chiar si tatal meu (propriu si personal) mi-a spus ca uneori am o fire pe care un barbat ar suporta-o cu greu, adica nu sunt deloc diplomata sau pisicoasa, spun ferm ceea ce cred, si pe deasupra "bat oamenii la cap" mult prea insistent uneori.

    din nou, imi cer scuze pt. "dezorganizarea" postarilor, dar sufletul mi-e ca o piatra de moara. nici eu nu mai stiu ce sa fac, si ce sa simt.
  •  
    • 38 mesaje
    2 Nov 2006, 17:40
    0 0
    sofi_andra,

    multa bafta! pana la urma, cred ca o sa ne fie bine.
  •  
    • 322 mesaje
    2 Nov 2006, 17:49
    0 0
    ii caut "nod in papura" din orice. Nu e adevarat draga mea. Of, cand o sa inteleaga femeile ca NIMIC NU JUSTUFICA VIOLENTA BARBATULUI.
    Si daca esti o fire directa, care spune tot ce are pe suflet, atunci e bine. Asa trebuie sa fie intr-o relatie, sa-si vorbeasca deschis, calm si civilizat, fara violenta.
    Si scuza-ma, am citit bine? Te injura?
    Atunci nu-i a buna.