PRIMUL AN DE CASNICIE CRITIC tend88
-
0 0.
-
Buna, si eu sunt in primul an de casatorie , si , la fel, si noi ne certam ff des, si am vorbit si de divort!dar asta la nuami 1luna de la casatoria noastra.
de atunci, de cand amnadoi am realizat k ne gandim la un lucru asa grav, parca, mai mult ne-am apropiat. nu ne mai certam kiar asa des, am invatat cat de cat sa mai cedam unul in favoarea celuilalt.
va pup si va doresc multa RABDARE! -
the same old story...

asa-i se pare la mai toata lumea..
stiu ca nu e f mare consolarea.. dar maaare parte dintre cele casatorite au avut un prim an/luna/perioada.. de acomodare..
si la mine, imediat dupa luna de miere am inceput sa discutam de divort.. si ne-am certat si ne-am chinuit.. si.. si.. cred ca am ajuns in situatii de criza de muuulte ori.. ceeea ce era o mare nouatate pentru noi.. colul ce fusese candva atat de fericit..
acum sunt in al doilea an!
de casatorie.. si ne-am mai linistit.. nu pentru ca nu am mai avea motive ci mai mult pentru ca am cam obosot amandoi sa ne certam..
si uite asa viata merge deocamdata inainte.. -
salutare.cred ca asta se intampla la toata lumea,si noi am trecut prin asta si e asa usor sa divortezi.adevarata provocare e insa sa iti salvezi casnicia.ne-am dat seama de asta la timp din fericire si suntem casatoriti de 7 ani.sper sa imbatanesc langa el.probleme apar tot timpul ,ar fi anormal sa nu fie asa dar nu mai vb de despartire.asa ca luptati dc va mai iubiti .se spune ca dc treci de primii ani apoi totul e mai usor.succes
-
Am si eu o intrebare pt fetele care au convietuit cu cineva "fara acte":
Exista vreo diferenta intre primul an de stat impreuna fara casatorie si de primul an de stat impreuna casatoriti?
De ce dupa N ani de stat impreuna asa, primul an de casatorie cica e dificil? Pai nu sunt aceiasi oameni care au convietuit anterior??
Ca tocmai asta cica e "beneficiul" statului impreuna pana in casatorie, N ani, ca dupa casatorie sa nu existe riscul aparitiei unor neintelegeri care ar duce la divort... -
dmona,
Noi am stat 5 ani impreuna inainte, dar ideea e ca in perioada respectiva nu ne certam, ptr ca mi se parea normal ca omul sa reactioneza ca atare la o anumita prbl atat timp cat eu nu ii sunt sotie, pe cand aceeasi prbl evindu-se in timpul casniciei a dus la conflict, ptr ca de data aceasta asteptam sa ia o atitudine si evident in favoarea casniciei, deci nu ma mai multumeam cu pasivitatea de dinainte.Ideea este ca ai mai mari asteptari dupa casatorie decat inainte.Inainte decat sa te certi mai mereu, ai variante de a te desparti, iar dupa casatorie aceeasi prbl vrei sa o rezolvi si nu sa renunti, cam in mare asa a fost la noi. -
eu am stat cu sotul meu un an jumatate fara sa fim casatoriti. vreau sa spun ca a fost un an numai de miere. eram o persoana.unde era unul era si celalalt. cum ne-am casatorit au inceput problemele. lui nu-i mai convenea nimic. nu-i mai convenea ca stateam cu parintii mei. intre timp am nascut. dupa botezul copilului el a plecat si s-a mutat cu chirie. imi reproseaza si acum dupa 7 luni ca nu vreau sa stau cu el sa fim o familie.eu nu pot sa-mi bat joc de copil sa-l plimb dintr-un loc in altul. casa in care stau acum este a mea. nici sa-mi dau parintii afara din casa nu-mi convine. au 70 de ani si nu-mi pot bate joc de ei. inainte de casatorie s-a stabilit ca vom sta in aceasta casa cu ai mei. cred ca nu mai avem nici o sansa sa ne salvam casatoria.
-
Pai..nu te supara, dar se pare ca, intre sotul tau si parinti, tu ai ales parintii.
Si eu am stat intr-o garsoniera cu sotul si cu feciorul in varsta de sub 1 an si am supravietuit. Altfel, ce se intelege prin "sa-i fii alaturi la bine si la rau, in bogatie si-n saracie, la sanatate si la boala" samd?!
Asta nu inseamna ca nu mi-am ajutat parintii la nevoie, iar ochii tatalui meu eu i-am inchis, atunci cand i-a sunat ceasul de pe urma.
Cred ca nu mai e un secret pentru nimeni ca locuitul cu parintii (sau cu alte rubedenii) este cea mai sigura cale spre destramarea unei casnicii. -
"Parasca" iti multumesc pentru raspuns. Adevarul este ca nici nu am sperat/asteptat sa primesc un reply...
Este adevarat ca acum sintem in faza de adaptare insa "detaliile" trecutului sotului meu ma fac confuza si nu mai stiu cum sa reactionez.Fiica lui (nu locuieste cu noi) din prima casnicie (22 ani) are o fire extrem de dificla iar cum sotul meu nu prea le are cu comunicarea...ma darima.Imi doresc din tot sufletul sa am o casnicie fericita (daca nu cer prea mult) iar pentru asta voi muta muntii din loc dar pentru asta am nevoie si de el...
Mi-a fost de folos sa citesc si alte mesaje pe tema asta- m-am consolat putin! Va multumesc! -
Am stat impruna inainte de casatorie 4 ani,singuri.Dupa casatorie ne-am mutat la ai lui.Singurele probleme pe care le avem sunt create de mama lui, care ne trateaza ca pe niste copii incapabili sa gandeasca sau sa actioneze singuri.Ne controleaza fiecare pas, iar eu nu mai suport si de aici exista mereu tensiune in casa.Sotul meu nu se impune in fata ei, iar mie imi spune sa nu mai pun la suflet.Dar nu mai suport. Imi vine de multe ori sa plec definitiv.
-
melb, ce ar fi sa discuti tu personal cu mama lui despre ceea ce te deranjeaza, daca el nu spune nimic???
La fel a fost in cazul meu, nu era de rau, de ex tatal lui nu accepta ca eu dimineata sa nu mananc, si mereu imi aducea in dormitor macar o cana cu lapte, crede-am mi s-a facur deja sila de lapte, akta varianta nu vedeam decat sa ma duc sa arunc laptele in baie.Intr-o dimineata el la fel, desi i-am spus sotului pe vremea respectiva prietenului, sa-i spuna ca eu dimineata nu mananc de obicei, el nimic, pana intr-o dimineata cand am spus ce si cum sta treaba si uite asa nimeni nu m-a mai batut la cap.Si acum cand mergem la ei si spun ca nu vreau sa mananc, intervine sotu si spune "daca nu ii trebuie lasti-o nu mai insistati ca doara nu-i e rusine sa manance". Deci incearaca sa discuti sa vezi daca esti inteleasa, ca poate ea vrea din "iubire" sa aiba grija oarecum de voi si nu poate sa vada ca ceea ce face e privit cu rau de voi.Desi s-ar putea sa nu fie asa , dar eu zioc ca nimic nu ai de pierdut, nu?????? -
"Parasca" cred ca prin raspunsul tau la mesajul tend88 ai mai adus liniste la N suflete care trec prin aceeasi problema.Ce sa zic, si eu dupa 4 ani de stat impreuna inainte de casatorie, am acum, in primul an de casatorie,clipe de cosmar.Si noi am discutat de divort deja...si mi s-a parut inspaimantator!!Nu credeam ca li se mai intampla si altora.Ar fi bine daca sotii nostri ar citi relatarile astea de pe forum.Cred ca ar vedea cu alti ochi situatia si ar fi dispusi sa aiba mai multa rabdare.Multumim din suflet tuturor evelor care-si fac timp si pentru cele mai putin fericite.
-
pentru matusica
cred ca nu ai inteles ca apartamentul este al meu. in momentul in care l-am cumparat de la parintii mei am hotarat ca eu sa am grija de ei si sa-i tin cu mine in acest apartament. el a stiut de toate acestea si un an si jumatate nu l-a deranjat. in momentul in care ne-am casatorit probabil astepta ca apartamentul sa fie trcut pe numele lui de aici , probabil , si faptul ca nu-i mai convine nimic in casa -
Da, probabil parintii tai ti-au facut acte de vanzare cumparare, cum mi-au facut si mie.
Dar ideea ramane: in marea majoritate a cazurilor, locuitul cu parintii distruge casnicia tinerilor. Si e pacat...Poate ar trebui sa mai reflectezi la ideea ca, cel mai sanatos ramane tot principiul "fiecare la domiciliul lui". E de apreciat faptul ca doresti sa-ti ajuti parintii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa si locuiesti cu ei. Apartamentul in care sta mama mea este al meu, in acte. Eu sunt foarte atenta si grijulie cu mama, mai ales de cand l-am pierdut pe tatal meu. Dar nici nu se pune problema sa locuim impreuna si nici ea n-ar accepta asa ceva.