Are iubirea un tipar anume...?

  •  
    • 12 mesaje
    23 Oct 2006, 13:57
    0 0
    Nu stiu cu ce sa incep. Gandurile imi sunt imprastiate, sunt atat de “ratacita”…
    Poate subiectul a mai fost abordat, dar sunt sute de pagini, si dureaza prea mult sa caut ceva referitor la durerea mea:

    Povestea mea este ca am renuntat la cel mai bun prieten, la sufletul meu pereche, la singura persoana care mi-a fost alaturi si la bine si mai ales la rau, pe o perioada de 5 ani. Ne-am despartit la inceputul anului pentru ca eu am cedat mentalitatii, a societatii, a ce spune lumea. Pentru ca am renuntat la “noi”… El este cu 25 de ani mai in varsta ca mine (eu am 2. Am crezut ca o sa fie usor. Dar de atata timp sentimentele nu dispar… nu mai rad cum radeam noi, nimic nu are atat de mare importanta, nu ma mai bucur de nimic cum ma bucuram, nu mai am aceeasi liniste pe care o aveam… nu mai pot sa-mi impart gandurile cu nimeni.
    Am trecut si prin perioade grele, dar ne-am fost alaturi. Am inceput prin a fi colegi si apoi buni prieteni. Am muncit amandoi din greu, multe ore, in tot acest timp, situatia financiara nu e motivul care ne-a adus impreuna. Sufletele noastre si-au gasit alinarea unul in celalalt…in ochii lui e atata lumina, candoare…pe umarul lui e atat de bine… am locuit impreuna…am avut grija unul de altul cand nu ne-a fost bine…
    Citesc ce scrieti pe aici si parerile voastre… ma gandesc ca poate va trece, ca a fost o experienta din care am invatat si ca acum trebuie sa merg mai departe. Asta e ce-mi spune capul, dar inima mea sufera, doare, si suspina. Nu vrea sa simta altceva… Si-mi spun sa fiu puternica, sa nu-mi schimb decizia, ca va fi mai bine. Dar ma uit in jur si vad ca nimanui nu-i pasa. Sunt departe de familie, de prietenii vechi si asta de multi ani.
    Am renuntat la ceva drag, bun, pentru ca toti isi dadeau cu parerea (unii au dat si cu “pietre”) treceam printr-o perioada numai cu probleme si gandeam mereu negativ, nu mai vedeam nimic bun, oboseala fizica, s-a transmis psihic… Si acum nimanui (am aici cunostiinte, amici) nu-i pasa ce fac, cum sunt, daca mi-e bine cand ma duc singura acasa, intre patru pereti. Sunt o fire independenta, ies la cinema, la teatru, citesc, imi place mult muzica si filmele, imi place sa fiu si sigura, sa am timp de mine. Ies din cand in cand cu una din amice, dar sunt atat de rece la tot si toate in jurul meu. Am fost curtata, dar ceva nu merge.
    Cineva spunea azi la unul din subiectele de pe forum, ca “depind multe de educatie, de familie, de copilarie” …sunt constienta si de asta. Poate in el am gasit ceva ce nu am avut parte toata viata. Stiu ca este cale de intoarcere, ca el ma iubeste cum nu se poate pune in cuvinte si ca ma va astepta mereu. Este decizia mea…

    Ce credeti?
    Mi-am spus o data ca mai bine traiesc cativa ani stiind ce insemna sa iubesc si sa fii iubita, decat o viata fara…se pare ca am uitat in timp asta… Incerc sa mi-o reamintesc, dar traiesc totusi intr-o societate, cu norme si probleme de zi cu zi… Sa aleg calea usoara, sa stau intre “norme”, in tipar, sau sa ma lupt pentru inima mea?

    Va multumesc pentru gandurile voastre, oricare ar fi!
  •  
    • 1495 mesaje
    23 Oct 2006, 14:03
    0 0
    daca tot timpul ceri parerea altora si te ghidezi dupa ea nu cred ca vei fii fericita.
    Uite si acum ceri parerea noastra?Deci vrei sa te introducem noi intr-un tipar.Crezi ca vei fii fericita daca vei face cum am face noi?
    Gandeste-te bine ce vrei tu sa faci,ce simti tu.Analizeaza-te pe tine si vezi ce vrei.
  •  
    • 60 mesaje
    23 Oct 2006, 14:07
    0 0
    Daca asta simtiti amandoi,ce v-a facut sa renuntati?La asa o dragoste puternica cum poate societatea sa intervina,sa va desparta?Nu sunteti singurul cuplu cu asa diferenta mare de varsta...ce se intampla de fapt?
  •  
    • 1652 mesaje
    23 Oct 2006, 14:12
    0 0
    Nici eu nu inteleg care e problema defapt
    Ca din ce spui tu nu vad nici o problema. Si totusi pe tine te macina ceva.
    Fato, apai gura lumii nu te lasa pe tine sa dormi noaptea sau lipsa unui barbat pe care sa il iubesti in patul tau? Ha?
  •  
    • 118 mesaje
    23 Oct 2006, 14:15
    0 0
    Bucurati-va de iubirea voastra si mergeti inainte, traiesti in societate, dar nu traiesti cu ea......ci cu el.
  •  
    • 1495 mesaje
    23 Oct 2006, 14:34
    0 0
    eu propun sa se scoata din literatura de la clasele gimnaziale povestirea cu drobul de sare.Povestea asta a marcat multa lume,if u know what i mean
  •  
    • 844 mesaje
    23 Oct 2006, 14:34
    0 0
    nu cred ca priveste societatea de dragoste ta....fa ce si cum simti!poate doar ai vrut sa vezi reactiile noatre...si eu am o prietena care a fost in situatia ta ...la inceput sincer m-am intrebat ce vedea la un barbat de varsta lui...dar vazand cat era de incantata si fericita...nimic nu conta decat fericirea ei!!
    Apoi in societatea noastra....se primesc mai greu cuplurile astea dar apoi gura lumii gaseste alte subiecte si le uita!! Stii de ex ca Sergiu Nicolaescu la 75 de ani are o sotie de 28 de ani...si sunt multe alte cupluri...crezi ca ei au ascultat gura lumii???
  •  
    • 12 mesaje
    23 Oct 2006, 14:38
    0 0
    sexxxy_mama,
    pentru ca am nevoie sa citesc ceea ce ai scris... asta fac de cand ne-am despartit... analizez, ma analizez...

    eva27 ,
    suntem un cuplu cu "asa o dragoste puternica", dar avem de-a face si cu probleme, dileme, tampenii de zi cu zi, facturi si toate celalalte... cum am mai spus, muncim multe ore... apoi in familia mea au fost cateva probleme, care m-au afectat (nu legat de noi), m-am intristat... am trecut printr-o perioada cand nimic bun nu se mai intampla, cand parca nu mai dadeam de liman.

    Si eu am cedat...am vrut liniste, am vrut o perioada sa ma regasesc. Ca sa nu fiu egoista, sa nu-l tin, i-am spus ca e definitiv, sa am linistea sa-mi pun ordine in ganduri... fara presiuni si termene...

    M-am indoit, am crezut ca nu mai iubesc... dar am realizat ca nu e asta. In jur incep sa se linisteasca toate acum, dar nu mai e la fel... nu mai pot impartasi bucuriile cu el. Si de cate ori am fost tentata sa-l sun, sa-l vad... am strans din pumni si am spus, nu! Vreau sa fiu sigura, de voi face asta, ca nu e din singuratate, din nevoia de o imbratisare, disperare... ci iubire...

    Impartasindu-mi gandurile cu voi, scriindu-le, e ca si cum le pun in ordine. Iar cand stai prea mult la analizat de una singura, incepi sa o iei razna. Se dramatizeaza situatia. Asa voi ma mai si faceti sa zambesc si sunteti obiective/i.

    Respect
  •  
    • 1495 mesaje
    23 Oct 2006, 14:54
    0 0
    asta vrei tu?sa fii singura,adica fara el?
    esti sigura ca asta vrei?si ca asta e bine pt tine?
  •  
    • 12 mesaje
    23 Oct 2006, 16:22
    0 0
    da, stiu ca nu sunt singura cu o asa iubire...

    sexxxy_
    asa am crezut. ca va fi mai usor sa-mi limpezesc gandurile. dar am invatat cate ceva in tot acest timp.
    ramane sa decid cum sa actionez. ati punctat niste "amanunte" importante
  •  
    • 60 mesaje
    24 Oct 2006, 09:59
    0 0
    Da,sunt sigura ca problemele de zi cu zi te pot afecta,pot afecta relatia voastra...important este ca ti-ai dat seama ce e mai important pentru tine - adica EL.Nu-ti garanteaza nimeni ca va fi perfect,ca va dura toata viata...dar atata timp cat iti este bine,sunteti multumiti,simti ca esti importanta pentru el,nu vad de ce ai renunta.Tu trebuie sa stii ce e mai bine pentru tine si nimeni altcineva.N-ai sa reusesti sa multumesti pe toata lumea...si nici nu trebuie.
    Cauta-l - daca te iubeste si tu il iubesti.Bucura-te de ceea ce ai acum
  •  
    • 1280 mesaje
    24 Oct 2006, 10:12
    0 0
    viata este un drum cu 2 capete: unul nasterea si unul moartea. Intre astea suntem LIBERI sa facem ce PUTEM si ce VREM. Din moment ce vrei, de ce nu poti?
  •  
    • 9835 mesaje
    24 Oct 2006, 10:37
    0 0
    nourish, pentru ca un cuplu ca functioneze a la longue, trebuie sa existe compatibilitate la mai multe nivele, nu numai iubire.

    altminteri, problemele de zi cu zi, alea mici si meschine, pot distruge iubirea, oricat ar fi ea de mare si puternica.

    este, in fond, o chestiune de decizie: vrei sa te lupti cu problemele, ca sa le depasesti? sau nu?

    parerea mea este ca putine cupluri se inteleg atat de bine in toate privintele incat sa nu aiba frecusuri. cuplurile care functioneaza bine sunt formate din oameni care, desi se cearta si ei din diverse motive, in final sunt capabili sa isi rezolve impreuna problemele.

    altii, in schimb, se multumesc sa constate existenta problemelor si sa se planga, eventual sa se si desparta pe motiv de "nepotrivire de caracter"... iar daca mai pleaca si urechea la anumite persoane din exterior care incurajeaza atitudinea asta iresponsabila, sandramaua se duce de rapa fara drept de apel.

    uita-te bine la oamenii care te-au incurajat sa renunti la partenerul tau: cati dintre ei au relatii reusite??? sunt ei oare pe pozitia de a da sfaturi altora? da-mi voie sa ma indoiesc.
  •  
    • 431 mesaje
    24 Oct 2006, 11:39
    0 0
    nourish, de ce v-ati despartit ?relatia voastra a fost condamnata de cei din preajma datorita diferentei mari de varsta? asta e singurul motiv sau...???
  •  
    • 12 mesaje
    24 Oct 2006, 12:19
    0 0
    Buna dimineata,
    va multumesc pentru gandurile voastre. Ajuta!

    sunlight,
    o sa ma repet:

    "cum am mai spus, muncim multe ore... apoi in familia mea au fost cateva probleme, care m-au afectat (nu legat de noi), m-am intristat... am trecut printr-o perioada cand nimic bun nu se mai intampla, cand parca nu mai dadeam de liman.

    Si eu am cedat...am vrut liniste, am vrut o perioada sa ma regasesc. Ca sa nu fiu egoista, sa nu-l tin, i-am spus ca e definitiv, sa am linistea sa-mi pun ordine in ganduri... fara presiuni si termene...

    M-am indoit, am crezut ca nu mai iubesc... dar am realizat ca nu e asta. In jur incep sa se linisteasca toate acum, dar nu mai e la fel... nu mai pot impartasi bucuriile cu el. Si de cate ori am fost tentata sa-l sun, sa-l vad... am strans din pumni si am spus, nu! Vreau sa fiu sigura, de voi face asta, ca nu e din singuratate, din nevoia de o imbratisare, disperare... ci iubire... "

    a fost o combinatie de factori... din toate cate un pic...

    donna_imobile, imi place abordarea ta. e uimitor sa vezi cum iti poti citi gandurile in cuvintele cuiva. caci ai pus in cuvinte, cateva din gandurile mele

    "este, in fond, o chestiune de decizie: vrei sa te lupti cu problemele, ca sa le depasesti? sau nu?"

    da, decizia imi apartine. de aceea ma framant acum. caci odata ce ma hotarasc sa ne mai dau o sansa, va fi serios si definitiv.
  •  
    • 183 mesaje
    24 Oct 2006, 12:24
    0 0
    Nourish, asa cum spunea si Donna, cati din cei care te-au "sfatuit"sa renunti la el iti sunt acum alaturi?Cel m bine ar fi sa inveti sa te asculti pe tine, ceea ce vrei tu, ce simti, ce e m bine pt tine si apoi sa vezi ce vor altii.Pt ca niciodata cei din jur nu vor stii m bine decat tine ceea ce vrei ceea ce ai pe suflet, nimeni nu-ti va rezolva problemele, tu insati tr s-o faci.
    Stii eu era sa renunt la facultate in primul an pt ca aveam probleme cu o colega, nu intelegeam de ce nu ma place, de ce orice as face oricat as incerca sa-i fiu prietena nu ma accepta.A fost f greu si am trecut peste asta, acum de curand am avut o relatia, cam furtunoasa e drept, dar am trecut peste toti cei din jur peste barfe, peste rautati, si atat cat ne-a fost dat sa stam impreuna, am trait niste momente superbe.Pana la urma s-a dovedit ca el nu vrea sa se certe cu prietenii lui sau de fapt"asa zisi" lui prieteni, care at cand a avut nevoie de ei, au ras de el, eu i-am fost alaturi, dar nu m conteaza, acum singura imi vindec ranile.
    Asa te sfatuiesc si pe tine:analizeaza-ti prioritatile, e important ceea ce vrei si simti tu!
  •  
    • 431 mesaje
    24 Oct 2006, 13:01
    0 0
    Da...se pare ca nu ai fost sigura de ceea ce simti...ti-ai luat o pauza...dar ACUM stii ce simti sau mai bine zis esti sigura ca sti? daca da...atunci mergi inainte si nu mai sta pe ganduri, lupta ptr. fericirea ta...dar nu prea mult ! de ce ? ptr. ca atunci cand trebuie sa lupti PREA MULT , nu vine de la sine si cand nu vine de la sine ceva nu se potriveste in puzzle-ul relatiei...sau poate al vietilor voastre!!!
  •  
    • 5148 mesaje
    24 Oct 2006, 13:10
    0 0
    "da, decizia imi apartine. de aceea ma framant acum. caci odata ce ma hotarasc sa ne mai dau o sansa, va fi serios si definitiv."

    serios da. definitiv nope.
    nimic nu este definitiv in viata. ar trebui sa stii asta.
  •  
    • 12 mesaje
    24 Oct 2006, 14:21
    0 0
    Lupescu,
    Ma refeream la decizia mea, din punctul meu de vedere, al sentimentelor...
    dar, stiu ca nimic nu e definitiv in multe contexte...

    Din fericire si majoritatea paselor proaste nu sunt definitive... au si acestea un sfarsit. Dupa ploaie, apare soarele si poate si un curcubeu

    Anna_23
    Colege din acestea sunt... oamenii reactioneaza ciudat atunci cand vad ceva, sau pe cineva, opus lor, ceva diferit. Si daca efortul de a intelege e prea mare sau nu au timp, atunci refuza, ignora, se opun, pt ca e mai simplu asa.

    "cati din cei care te-au "sfatuit" sa renunti la el iti sunt acum alaturi?"

    Mai nimeni... toti au probleme lor, viata lor... merg inainte. Eu tac, m-am retras cu ale mele. Viata e grea asa cum e, nu le mai stric buna dispozitie cu ale mele. Si cand ma intreaba ce fac, spun bine... Totul e BINE!

    Sunlight,
    E o linie foarte fina intre a "stii ce simti sau mai bine zis esti sigura ca sti"

    De ce sunt sigura e, ca atunci cand vad ceva frumos, lucruri marunte si bune, nu am cu cine le imparti, nu am cu cine face tot felul de glume... nu am cu cine comenta o fraza ce m-a impresionat intr-o carte ... bratele lui nu sunt in jurul meu, in tacere, uitandu-ne la un film, ascultand muzica sau lenevind pur si simplu

    Si nu, nu ar trebui sa facem un efort prea mare... asta am spus, i-am spus si eu

    Life... O life!
  •  
    • 9 mesaje
    24 Oct 2006, 14:33
    0 0
    stii..., uneori nu ai nevoie de prezenta persoanei iubite ca sa o iubesti..., iar alte ori iti dai seama ca persoana iubita nu-ti ofera ceea ce-ti doresti tu cu adevarat!!! stiu ca suna vag ceea ce spun, dar analizeaza un pic. sfatul meu e sa te intorci la el, sa mergi mai departe daca nu mai vrei la el, nici nu conteaza... doar timpul le rezolva...