Foarte important - rog opinii

  •  
    • 14 mesaje
    22 Oct 2006, 12:37
    0 0
    Dragele mele, am o mare dilema, pentru rezolvarea careia am nevoie de parerile voastre. Vreau sa-mi verific credintele personale, pentru a imi da seama daca pot sa le pastrez sau trebuie sa mi le schimb.
    Problema este urmatoarea: am un prieten, pe care nu-l iubesc (din pacate) si cu care sunt de multi ani de zile. Cam de tot atatia ani (uneori cu o intensitate mai mica, alteori cu o intensitate uriasa), ma bantuie imaginea "barbatului ideal". Are diferite fete, dar in mare ramane acelasi. Stiu ca e creat de imaginatia mea si de nevoile mele (partial nesatisfacute), insa eu chiar cred in ea.
    Adica eu chiar cred ca acel barbat ideal ar putea aparea. Sunt sigura ca sunt multe persoane care asteapta barbatul, respectiv femeia ideala, insa incep sa ma intreb: cam cat de multe?
    In concret, barbatul de langa mine imi pare nepotrivit, comparat cu cel din vis. Si credinta mea ca ar putea exista si aparea acel barbat ideal ma face sa nu ma implic in relatia pe care o am atat de mult pe cat m-as implica daca as fi sigura ca "barbatul ideal" nu va exista niciodata.
    Daca ar fi sa-mi folosesc ratiunea si as face un mic apel la statistica, raspunsul ar fi: not a chance! Chiar daca ar exista un tip cu toate calitatile si exact pe profilul dorit de mine, sansa ca el sa se numere (din cei cca 3 milioane de barbati de pe pamant) chiar intre cei cativa zeci pe care ii pot cunoaste eu anual, este infima - atat de mica, incat nici o persoana rationala nu ar trebui sa-si asume riscul de a astepta ca acest eveniment sa se intample.
    Doar ca toate cartile pe care le-am citi si toate filmele pe care le-am vazut m-au facut sa cred ca s-ar putea intampla (in toate iubirea se intampla - aproape ca nu exista personaj care sa nu aiba o jumatate, chiar si pentru o perioada scurta de timp).
    Deci? Ce parere aveti voi? E corect sa sper in el? Oare e bine sa il astept? Ar fi bine sa renunt la relatia confortabila si stabila pe care o am pentru a bramburi prin oras in speranta ca il voi gasi?
    Multumesc pentru intelegere si sper ca raspunsurile voastre sa ma ajute sa-mi clarific aceasta problema.
  •  
    • 2060 mesaje
    22 Oct 2006, 12:43
    0 0
    Aspiratia ta hai sa spunem ca o inteleg, ceea ce nu inteleg eu insa este de ce continui relatia cu prietenul tau daca esti convinsa ca nu e ceea ce iti doresti si mai cu seama ca nu il iubesti? care e rostul?

    p.s. ce varsta ai?
  •  
    • 2825 mesaje
    22 Oct 2006, 12:45
    0 0
    Vai, saracele de noi,o sa ramanem virgine, iti dai seama, doar 3 milioane de barbati sunt pe pamant?
  •  
    • 14 mesaje
    22 Oct 2006, 12:46
    0 0
    30. Hm... pentru ca ma potrivesc cu el partial - suficient pentru a ma simti confortabil in relatie. Pentru ca toate celelalte relatii au fost dezastrouase si asta e singura care inca mai merge si dupa atata timp. Pentru ca nu stiu daca despartindu-ma de el voi gasi pe cineva mai potrivit. El e un tip Ok, mai bun decat multi altii pe care i-am cunoscut. Doar ca nu exista iubire.
  •  
    • 14 mesaje
    22 Oct 2006, 12:48
    0 0
    Scuze...3 miliarde
  •  
    • 118 mesaje
    22 Oct 2006, 12:51
    0 0
    .............
  •  
    • 2060 mesaje
    22 Oct 2006, 12:53
    0 0
    deci stai sa ma dumiresc...tu ai o atitudine profund egoista, il tii langa tine pentru ca e mai bun decat ceilalti dar in momentul in care va aparea sa zicem fat frumos ii dai un sut in fund...este o atitudine cu care nu pot fi de acord! daca nu gasesti ceea ce iti doresti mai bine ramai singura dar macar impacata cu tine, si apoi nu e musai musai sa ai pe cineva langa tine, tu simti aceasta nevoie?
    pe de alta parte mitul fat frumosului din carti ramane doar un mit atata vreme cat tu pui conditii de acest gen, iubirea inseamna altceva draga mea...nu stiu cat de dezastruoase au fost relatiile tale dar intreabate tu ce aport ai avut la dezastrul lor?!
  •  
    • 354 mesaje
    22 Oct 2006, 12:56
    0 0
    Chestia asta cu iubirea (ca tu nu-l iubesti pe el) este valabila de la inceputul relatiei?Sau la inceput l-ai iubit si cu timpul lucrurile au luat alta intorsatura?
  •  
    • 2060 mesaje
    22 Oct 2006, 13:04
    0 0
    E posibil sa gresesc dar cred ca tu iti cauti propriul echilibru interior in celalalt, nu il ai singura, si nici nu ai sa il gasesti la nimeni trebuie sa il gasesti in tine insuti, si esti nemultumita deoarcee nimeni nu iti poate satisface nevoile emotionale si nu numai si atunci il cauti pe Mr. Perfect ceea ce imi spune mie ca tu din punct de vedere emotional esti destul de imatura, in plus il tii langa tine pe actualul prieten pentru ca iti satisface nevoia de siguranta, fiindca tu singura nu te simti ok! te-as sfatui sa te autoanalizezi un pic si sa vezi cum te vezi tu pe tine asa de la o distanta apreciabila!
  •  
    • 14 mesaje
    22 Oct 2006, 13:17
    0 0
    Aquamarina, ai dreptate . Da, asa sunt. Stiu asta de farte mult timp insa din pacate nu am rezolvare la problemele mele - la acest fel de a fi. Nu-mi spune ca asemenea probleme se rezolva usor, ca e fals. Da, sunt imatura si da, imi caut ajutor emotional in altii. Nu toti oamenii sunt perfecti iar eu am facut eforturi uriase ca sa ma schimb, dar nu am reusit mare lucru. Take me as I am. Cat despre egoism, cred ca nu este o problema din moment ce este valabil pentru ambele parti - este o relatie acceptata asa cum e, din ambele parti. Si el se foloseste de mine.
    Ce te mira?-daca intri pe posturile legate de casatorie, o sa gasesti multe femei care stau in astfel de casnicii - nu e nici o diferenta intre relatia mea si o casnicie in care a intervenit plictisul si indiferenta!
    Dar ramane intrebarea cea mai importanta - pentru care am scris de fapt mesajul: e ok, e normal, e justificat sa speri in Fat Frumos?
    Voi sperati?
  •  
    • 2060 mesaje
    22 Oct 2006, 13:22
    0 0
    Draga mea nu are importanta ca alte femei stau sau nu stau...are importanta ca stai tu, voi nu sunteti casatoriti deci de ce mai stai...si el se foloseste de tine ok...ce importanta are asta..nu ma intereseaza..ma intereseaza ca tu ACCEPTI situatia...pe urma ti-am spus tu speri pentru ca nu te-ai gasit pe tine , asa ca orice raspuns la intrebarea ta isi are centrul in echilibrul interior al fiecaruia, tu stii cel mai bine ce ai trait de copil si pana acuma in sfera sentimentala stii ce te-a marcat si ce nu, in functie de asta te poti cunoaste cel mai bine!
    dar ca sa raspund la intrebare: eu nu sper...eu iubesc la ora actuala si sunt foarte fericita, el nu e nici pe departe perfect (nici eu nu sunt! dar nici nu imi doresc sa fie, e o relatie echilibrata in care fiecare isi aduce aportul de iubire asa cum poate!
    Speri in cat mai multe raspunsuri afirmative la intrebarea ta ca sa iti dai tu singura apa la moara? crezi ca te ajuta?
  •  
    • 1225 mesaje
    22 Oct 2006, 13:29
    0 0
    Daca nu exista iubire nici din partea lui,cred ca e mai bine s-o apucati care-ncotro...nu de alta,dar barbatii oricum n-au scrupule nici macar cand simt ceva pt partenera,cu atat mai putin cand nu ii leaga nimic.Mai bine rupi tu matza in doua,pana nu e prea tarziu,dupa 30 de ani...
  •  
    • 1052 mesaje
    22 Oct 2006, 13:32
    0 0
    ok, eu inteleg ce spui, ceea ce iti doresti. nu mi se pare insa corect modul de a proceda. eu, de exemplu (nu zic ca asa este bine sau mai bine), am stiut dintotdeauna un lucru, si anume ca daca eu sint asa cum sint, daca stiu ce pot oferi si ce imi doresc de la un barbat, am crezut intodeauna ca in lumea aceasta trebuie sa mai fie cel putin un tip care sa gindeasca cum gindesc eu, care sa isi doreasca ceea ce eu imi doresc si sa fie dispus sa faca eforturi pentru a intretine o relatie frumoasa. de aceea nu m-am multumit cu jumatatile de masura, nici cele oferite mie de altii, nici cele oferite de mine altora. si am avut dreptate. mi se pare egoist sa procedezi in acest mod. adica, il lasi pe cel cu care esti acum daca apare un altul mai bun, mai pe placul tau. nu e corect pentru el in primul rind, dar nici pentru tine. insa, eu as zice sa te gindesti la el si sa ii dai drumul. sau are dreptul sa stie cum gindesti cel putin, pentru a sti ce decizie sa ia. sa stea intr-o asa relatie daca ii convine, sau sa plece sa isi faca viata in alta pare cu altcineva...

    off topic: aqua iti trimit un MP.
  •  
    • 14 mesaje
    22 Oct 2006, 13:33
    0 0
    Aqua, bravo ca esti indragostita - e super!
    Da atunci intrebarea pentru tine e: ce ai facut pana sa il intalnesti pe acela de care esti acum indragostita? I-ai parasit pe toti cei dinainte pe ideea ca nu ti se potrivesc (adica sfatul pe care mi-l dai mie) sau poate ai fost in situatia in care ai fost indragostita mai tot timpul de cineva (sunt persoane care iubesc des)?
    Acuma probabil ca depinde si de numarul de relatii avute. Sau poate esti genul de femeie care poate sa stea foarte bine si de una singura?
  •  
    • 14 mesaje
    22 Oct 2006, 13:37
    0 0
    Pt. anaasta:
    Sunt foarte curioasa daca pana la urma l-ai gasit (sau inca mai astepti).
    Si, referitor la egoism: el stie ca nu-l iubesc si stie ca e liber sa plece cand vrea. Dar ii convine mai bine asa, cel putin pe moment.
  •  
    • 1308 mesaje
    22 Oct 2006, 13:40
    0 0
    neya, eu cred ca intuitia ta iti spune ca meriti mai mult si sunt convinsa ca daca iti doresti asa mult ai sa-l gasesti pe Mr Right, dar asta daca nu esti prea fixata pe tiparul din visul tau si esti dispusa sa mai renunti macar la ceva... Oricum, daca locuiesti impreuna cu cel pe care spui ca nu il iubesti ai deja pusa eticheta cu "Femeie Luata" si e mai greu sa gasesti altul...

    am si eu o intrebare legata de echilibrul interior - daca in general te simti bine cu tine, te bucuri din plin de viata si traiesti clipele privind totul cu optimism, insa atunci cand apare sindromul premenstrual parca e ceva ce te controleaza si te dezechilibreaza emotional, inseamna ca ai o problema, sau e mai mult ceva ce tine de mobilizarea de moment si odata constientizat se rezolva usor...?
    sper ca m-am facut inteleasa.
  •  
    • 2060 mesaje
    22 Oct 2006, 13:44
    0 0
    Acuma tu pui un pic problema simplist si radical...o relatie intre doi oameni e super complexa, sunt atatea lucruri de discutat...am avut 3 relatii care m-au marcat si din care am iesit cu mai multa experienta decat aveam inainte de relatia respectiva, cred ca asta se intampla tuturor, am fost indragostita de toti 3 si am iubit, la un moment insa din diferite motive nu a mai mers si am pus punct eu sau el, pur si simplu...ne-am vazut de drum fiecare si am gasit in alta parte ceea ce aveam nevoie sa zicem, acuma cu george (numele lui a fost frumos de la inceput dar e o relatie construita pas cu pas si ne simtitm f bine impreuna dar asta nu inseamna ca nu am avut greutatile inerente suntem 2 pers distincte cu anumite tabieturi feluri de a fi si o istorie personala in spate! o relatie nu e usor de dus fiindca se cere construita pas cu pas si in permanenta! dar tu pornesti din start cu o idee preconceputa ca trebuie sa fie perfect! de aia ma intreb ce fel de relatii ai avut tu pana acum si ce ai invatat din ele? simplul fapt ca ai nevoie de o "carja" pe care sa te sprijini si faptul ca singura nu poti sa stai denota ca esti nesigura pe tine si ca ai nevoie de "spatar" ca altfel nu te descurci, crezi ca poti iubi asa, tu ai nevoie de cineva care sa iti satisfaca nevoile emotionale pe deplin, ai nevoie de cineva care sa faca "munca" asta in locul tau ceea ce nu vei gasi niciodata, trebuie sa te gasesti pe tine asa cum ti-am mai spus! cred ca daca ai gasi un tip care sa ti se potriveasca ai fi foarte dependenta de el pentru ca iti ofera ceea ce ai nevoie insa iubirea inseamna altceva!

    ti-am mai zis apropos de ce o intrebi pe annasta nu e vb de el deloc...intelegi...problema e ca stai tu acolo nu ca pleaca sau nu pleaca el! tu de ce accepti situatia asta?
  •  
    • 8667 mesaje
    22 Oct 2006, 13:46
    0 0
    neya...nu inteleg de ce tot dai exemple gen carti...filme...si posturi...ele nu au treaba cu realitatea...in cel mai bun caz o reflecta in proportie de 30%...si astea sunt cazuri fericite...cat despre barbatul pe care-l cauti tu...parerea mea ca cea mai buna solutie o sa fie intotdeauna incercarea si esecul...

    miss_smith....ah ce ti-as raspunde eu...dar ajung sa-i stric topicul femeii
  •  
    • 1052 mesaje
    22 Oct 2006, 13:49
    0 0
    da, neya, l-am gasit. sintem la inceput de drum de citeva luni, dar e unul din acele lucruri care stii ca erau menite sa se intimple. povestea e lunga si ciudata. eu sint o fire mai puternica si mai independenta. pot functiona foarte bine si de una singura, nu m-a validat niciodata prezenta unui barbat in viata mea si nici nu am considerat ca nu sint ok daca nu am o relatie. am insa destule prietene care nu pot sta singure si trec din relatie in relatie fara sa simta mare lucru. ei, bine, eu ma saturasem de asemenea relatii si am considerat ca nu merita sa irosesc bunatate de energie pe cauze pierdute. adica, sigur, incerci si vezi daca iese sau nu, dar iti dai oricum seama daca esti pe drumul bun sau nu. cred ca tine de modul in care privesti viata, de cit de bine te cunosti si de cit de bine constientizezi ce iti doresti pentru tine si ce anume te face implinita.
  •  
    • 2060 mesaje
    22 Oct 2006, 13:50
    0 0
    mistik ce intrebi tu cred ca tine de hormoni, e o perioada critica ...si da odata constientizat poti sa mai schimbi situatia si sa iti revina optimismul!

    annasta ti-am raspuns la pm de ceva vreme, ti-a ajuns?