Ce sa fac???

  •  
    • 3 mesaje
    2 Iul 2003, 22:56
    0 0
    Sunt cu un baiat de 3 luni(el-19 ani-e din Urziceni,iar eu-17 ani-din Bucuresti).Ne intalnim o data pe saptamana,iar cand nu sa poate la doua saptamani.Nu stiu ce sa mai fac,nu suport sa iubesc de la distanta.El zice ca MA IUBESTE,ca-i este dor de mine cand suntem despartiti,dar nu il cred,pt ca altfel ar veni in Bucuresti,unde are de asemenea o garsoniera.Va rog sa ma ajutati,nu stiu ce sa fac sa-i dau "papucii" sau sa continui asa fara nici o garantie.
  •  
    • 420 mesaje
    3 Iul 2003, 14:55
    0 0
    stai sa-l ia si in armata, sa vezi atunci!
    tine-l pana apare altceva!
  •  
    • 1208 mesaje
    3 Iul 2003, 15:10
    0 0
    Pai sigur nu-l retine ceva acolo, cum ar fi o scoala ceva , un serviciu de zici ca nu vine sa stea in garsoniera lui? Sau poate nu-l lasa parintii...
    Nu vreau sa te dezamagesc dar poate avea si acolo o prietena. Pustii de 19 ani sunt in criza varstei si vor sa fie cat mai macho cu putinta.
    Tu hotarasti daca vrei sa te macine indoiala si stai cu grija ca mai poate exista altcineva...
    Oricum esti tanara si nu are rost sa te agiti prea tare. Ai toata viata inainte.
  •  
    • 12 mesaje
    6 Iul 2003, 04:39
    0 0
    da, intr-adevar varsta de 19 ani nu suna bine iar distanta pune capac. eu zic sa te impui si sa-l intrebi chiar tu unele lucruri verde-n fata. la 17 ani e greu sa nu te implici dar e si o varsta la care poti sa fii realista!
  •  
    • 12 mesaje
    6 Iul 2003, 04:40
    0 0
    si inca ceva...in viata si mai ales in dragoste NU exista garantii.
  •  
    • 962 mesaje
    7 Iul 2003, 01:53
    0 0
    Eu cred ca atunci cand dragostea e mare nimic nu e imposibil.
  •  
    • 3 mesaje
    7 Iul 2003, 12:09
    0 0
    Va multumesc,nu stiti cata nevoie aveam de mesajele voastre!
    Cred ca ar trebui sa va spun ce s-a mai intamplat intre timp...s-a mutat in Bucuresti cu pritenul lui.Acum suntem nedespartiti,pantru ca am urmat sfaturilevoastree a vb cu el.Mi-am dat seama ca tine cu adevarat la mine.
    Va multumesc inca o data si nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul vostru!