Commitment phobia
-
0 0Povestea
"Mai stau putin in pat...lumina de afara e prea puternica asa ca imi trag patura pe cap si ascult in continuare acceasi melodie care se deruleaza obsedant in lista mea de Winamp inca de aseara..."And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way but I'm a supergirl,and supergirls don't cry...."
Ma gandesc ca sunt patetica si daca mai stau vreo doua zile in casa in starea asta in curand nu o sa mai vreau sa ies deloc. In fond de ce fac femeile asa o tragedie din despartirea de un tip? Un tip care vorba-vine oricum nu era suficient de bun pentru mine, nu era suficient de inteligent, amuzant si in plus dansa de toata jena...iar eu...eu sunt o femeie a secolului 21, o supergirl, nu imi pot permite sa pierd timpul cu asemenea copilarii.
Dar ce inseamna femeie a secolului 21 si de ce e ea deosebita? Pai in primul rand inseamna ca pot sa imi castig singura existenta si sa platesc jumatatea mea de pizza la intalnire, ca pot sa ma scuz spunand ca nu am timp sa ma implic intr-o relatie serioasa caci ma
concentrez acum asupra carierei. Inseamna ca am dreptul sa cumpar prezervative si mai mult chiar, sa insist ca ele sa fie folosite. Iar daca metoda da gres, am dreptul sa ma lupt cu morile de vant incercand sa imi cresc copilul singura. Dar cea mai buna parte e ca am dreptul sa trec printr-un lung sir de relatii mediocre cu barbati imaturi emotional si care refuza sa se
implice prea mult caci au o teama de a-si lua angajamente extrem de greu de tratat.
Da, cu adevarat pot spune ca sunt o norocoasa.
"Commitment phobia" este pur si simplu o prostie dar a devenit un termen foarte folosit si e chiar la moda sa sustii sus si tare ca ai o asemenea fobie. Cum ar trebui sa raspunda o femeie respectabila unui barbat care se scuza cu o asemenea ineptie? Nu poti sa raspunzi cu celebra
replica "Fii barbat!" caci acum, in secolul 21 aceasta notiune si-a pierdut complet intelesul.
Ce inseamna barbatie in ziua de azi? Cine sunt modelele noii specii de barbati pe care chiar noi am creat-o? Da, ai inteles bine :chiar NOI! Inca de pe vremea cand am incercat sa le bagam
in cap cu forta ca sunt indreptatiti sa fie sensibili sau sa planga, barbatii se eschiveaza in relatiile lor folosindu-se tocmai de acest arsenal de bolboroseli psihologice si sentimentale.
Acum ei au dreptul sa se teama si teama de a-si lua un angajament se numara printre fobiile lor preferate.
Incercarea de a trata un "commitment phobic" este pur si simplu o pierdere de timp, dar in special noua femeilor ne place sa ne implicam in tot felul de situatii care sunt clar sortite esecului de la inceput. Multe din noi ne amagim cu gandul "E asa pentru ca nu m-a intalnit inca pe mine...iar eu sunt speciala, cu mine o sa fie altfel."
Aceasta asa-zisa teama de angajament nu e ceva exclusiv masculin. Chiar si eu m-am folosit de
scuza aceasta de cateva ori. De ce? Pentru ca imi convenea relatia asa cum era ea, fara prea multe batai de cap...si pentru ca "I'm a supergirl and supergirls just fly". Defapt stiam de la inceput ca sunt doar relatii de umplutura in care ma complaceam pana cand urma sa intalnesc barbatul potrivit cu care chiar imi doream sa ma implic
pana peste cap. Si cand l-am intalnit ...guess what? Suferea de commitment phobia
And isn't it ironic...don't you think?
But I'm a supergirl...and supergirls don't cry right?
"
Credeti ca mentalitatea aceasta din ce in ce mai populara gen "Nu vreau complicatii si responsabilitati, vreau s a imi traiesc viata, sa exeprimentez tot timpul ceva nou.De ce sa ma multumesc cu putin cat timp am de unde alege?" ...este pana la urma de condamnat sau nu?
Si care credeti ca ar fi repercusiunile pe termen lung ale acestui mod de a gandi? -
eh, reamonn ce frumos... am sa incerc sa iti spun parerea mea in legatura cu ce ai intrebat. "de ce sa ma multumesc cu putin atat timp cat am de unde alege?" spui tu. putinul ala de care vorbesti aici este probabil cantitativ, altfel nu imi explic. nu poti cunoaste niciodata un om pe deplin si dupa parerea mea asta e farmecul unei relatii. ca intotdeauna poti descoperi cate ceva; de preferat lucruri bune
cunosc un tip insa care asa cum spui tu nu vrea complicatii si vrea sa experimenteze cat mai mult (asta se traduce prin vrea sa aba cat mai multe femei) pentru ca vede asta ca un semn de masculinitate altfel nu imi explic. pe de alta parte afirma sus si tare ca isi doreste o prietena pe termen lung, o fata "cuminte" dar se comporta exact pe dos. adica se combina cu colege de serviciu exclusiv pentru sex si este in stare sa se intalneasca simultan cu cateva tipe doar de amorul... artei. pe de alta parte daca o persoana, femeie sau barbat, accepta niste relatii pasagere pentru ca pur si simplu vrea sa experimenteze si isi asuma acest lucru atunci e perfect ok. e posibil insa ca pe termen lung sa nu mai fie in stare sa retina exact acea relatie pe care si-ar dori-o stabila pentru ca... nu stie cum. nu a fost obisnuit(a) -
Hmm, cu siguranta multi barbati din ziua de azi sufera de aceasta "fobie". Adevarul este ca atunci cand ai de unde alege e cam greu sa te hotarasti sa ramai cu cineva pentru toata viata .Tocmai poate pentru ca se gandesc ca vor gasi ceva mai bun..sau daca nu iti convin regulile jocului, gasesc pe altcineva la fel de bun.
Vorbind de repercursiuni...unde sa se mai ajunga? pai s-a ajuns deja la situatia in care barbatii au mai multe relatii in acelasi timp, sunt mai des ceruti in casatorie de catre femei,deci incet incet femeile incep sa curteze barbatii, pentru ca suntem mai multe si nah, trebuie sa "luptam" pentru ei. -
As spune ca este vorba de o fobie daca acest lucru i se intampla unui barbat trecut de 30 ani . Consider ca sunt de inteles tinerii (tu spuneai ca ai 21 ani) care vor sa aiba cat mai multe relatii...mi se pare chiar firesc ! si nu mi se pare firesc ca un baiat/barbat la 20+ sa aiba o rel. stabila o perioda de timp indelungata(cativa ani)! Ca sa cunosti femeile si sa poti avea incredere in tine (ma refer la barbati) consider ca trebuie sa ai de-a face cu mai multe femei nu sa te legi la cap cu una !
-
Dar sa declari ca esti o "supergirl" nu e o copilarie? Inteleg ce simti, dar in acelasi timp, nu pot sa nu iti zic ca ce ai facut tu altora ti se intampla acum tie. E al naibii de greu sa fii "at the receiving end of commitment phobia". In alta ordine de idei, uite mie de exemplu imi place o "girl", nu o "supergirl". Daca te comporti ca o supergirl, poti fi simpatica la inceput, dar la un moment dat devine annoying. E o simpla parere a unuia care a trebuit sa "deal" cu o "supergirl" nu cu mult timp in urma.
-
frumos text, supergirl.
hai sa incerc sa punctez cateva idei:
<>
faza 1, intalnirea.
cred ca pentru ca tipul asta de care vorbesti era vanatul cel mai bun la un moment dat, si e normal sa doresti "ce-i mai bun".
faza 2, tatonarea.
apoi exista un commitment, si incepi sa-l compari cu cerintele tale, cu ceea ce inseamna barbat ideal pentru tine, si nu in ultimul rand incepi sa-l compari cu altii.
faza 3, acceptarea.
oops, pai supergirl, nu corespunde, trece mai departe, EA il lasa cu ochi-n stroboscop. tu insa vrei "sa ramai normala", sa ai un prieten, chiar daca uneori ti-e rusine cu el, dar STII ca alaturi de el esti acceptata mai usor in grupul de prieteni, ce de, fiecare are prieten, in plus e mai sigur, caci esti ocupata cu cariera.
faza 4, despartirea.
SI EL SIMTE CA TU ESTI O SUPERGIRL. dar el are mai mult timp la dispozitie pentru a "cauta", si sta si la adapostul tau. face sex si alaturi de umbra ta face mai usor furori printre alte fete (iti dai seama daca e cu "aia", ce tare e el), asa ca LOVESTE el ca o supergirl. as putea sa-i spun ca a facut-o ca si-n povestea cu calul troian, dar cred c-as gresi. nu cred ca fiind asa cum l-ai descris ar fi putut sa conceapa o strategie. nope, a facut-o inconstient, ghidat doar de instinct
de fapt tu probabil ca te-ai simtit lovita doar pentru faptul ca n-ai facut-o tu. dar, here's the secret: nici n-ai fi putut-o face. tocmai pentru ca esti o supergirl, trebuie sa joci sportiv, fair-play. tu stii ca poti castiga. ai anticipat gresit aici din motivul ca... nu mai depinde numai de tine, ci depinde si de el, de impresia pe care i-ai facut-o si de societatea in care traim. sutul a fost luat, patura ti-ai pus-o-n cap pentru cateva ore, dar, cum esti o supergirl, iti vei aduna armata si face inventarul.
"si pan' la urma de ce as avea nevoie de unul inferior, sex gasesc usor, daca e sa ma distrez" va fi concluzia finala, deci, patura la o parte si da pagina capitolului care tocmai s-a incheiat.
despre "barbat" acum
nope, din pacate nu voi ati creat barbatul. barbatul l-a creat televizorul.
barbatul plange, se parfumeaza, merge la coafor, isi face manechiura, pedichiura, devine "feminin", petrece din ce in ce mai mult timp in fatza oglinzii, isi vopseste parul, face sex ca la televizor, ca si voi de altfel, fetele. "moda" a schimbat specia, deci, ori traiesti singur(a), ori te adaptezi modei. cale de mijloc nu exista.
tango, nu poti cunoaste niciodata pe cineva pentru ca acel cineva este el insusi intr-o continua schimbare. si tu participi la schimbarea aproapelui tau, fie daca vrei, fie daca-ti este indiferent. ca se schimba in "binele tau", asta ramane de descoperit.
cunostinta ta, daca vrea o fata "cuminte", heheee, sunt desptule, numai ca sunt sigur ca nu i-ar place. asta e o sugestie de-a maica-sii. in rest poti asemui sexul cu sala de sport. e un sport pana-ntr-un final, un sport placut
incet incet ma aduceti in faza de a incepe a 2-a analiza a femeii romance in comparatie cu femeia capitalismului modern. -
exact. cunostinta mea nu o sa iasa niciodata din genul de viata pe care o duce acum pentru ca nu isi doreste. si sincera sa fiu cred ca nici nu poate mai mult. in cele cateva tentative de relatii serioase pe care le-a avut spunea ca se plictiseste foarte tare cu fetele respective. dar el nu ofera absolut nimic, nici macar o conversatie interesanta. la el nu a cautat niciodata problema pentru ca el e animalul perfect, nu?. iar ceea ce am afirmat in legatura cu faptul ca nu poti cunoaste niciodata pe cineva cu adevarat sau ca de fapt iti ia o viata intreaga sa il descoperi, ei bine am spus asta dar nu intr-un sens negativ. nu consider plictisitoare treaba asta si da, e adevarat, o persoana participa chiar si inconstient la modelarea partenerului, in rau sau in bine. ceea ce nu inteleg eu sunt femeile care accepta o relatie cu cineva in speranta ca acel cineva se va schimba pentru ele, cum zicea si initiatoarea topicului. mi se pare pierdere de timp si nu vad utilitatea. probabil orgoliul joaca un mare rol aici.
-
zupagirl
frumos scris.
elnino..nu cred ca la stilul asta de scris zupagirl se vrea o super-girl..ci e mai mult o ironie..asa simt eu
Am sa vb dpdv am barbatului:
Implicarea intr-o relatie vine cu maturizarea si depinde de fiecare.
unii se maturizeaza mai repede, altii mai incet..unii nu isi doresc sa se maturizeze si implicit raman la stadiul de vazut placut secsuit pa si pusi
altii nu gasesc persoana potrivita (pe mama copiilor mei) si atunci prefera o relatie usoara si simpla, convinsi fiind ca nu e ceea ce cauta, dar e bine si asa doar cu hompaiala (copyright ross)
nu exista probleme cand 2 se plac, se intalnesc, fac sex intr-o camera de motel si se duc fiecare la casa lui dimineatza
probleme apare cand unul este pregatit pentru ceva mai serios, de lunga durata (cazul tau) si gaseste pe cineva care nu vrea asa ceva. ghinion!
de existat, exista si barbati care vor sa se implice..asta ti-o garatez! -
da super faina melodia am si eu amintiri cu ea...
despre experiente... tre' sa te umplii pana s-a umplut paharu'. eu sunt pro traitului de orice fel, atata timp cat trece ceva din viata asta prin tine. chiar cred ca prin asta se obtine maturizarea mult ravnita, goal-u', aim-u' s.a.m.d.
despre EL, nu stiu daca si cum si care si unde etc. o sa-l intalnesti. dar pe viitor fii mai atenta. la mine e chiar ciudat, cu fiecare tip cu care am fost o voce imi soptea: "daca e el?" iar eu raspundeam la voce uitandu-ma curioasa, cercetand problema mai bine. zic ca n-a fost rau. a avut relevanta, macar pt atat
.
despre commitment phobia... ca si despre alte atatea lucruri/ expresii la moda, vorba ta, le consider doar un mod de a fugi de ceva. aiureli identificate cu expresii lame. toti suntem in stare sa ne dedicam, sa ne implicam. frica asta nu e in stadiu' de fobie, e o bariera peste care se poate trece, doar cineva sa deschida ochii, daca tu nu esti in stare cu tine insuti. -
Asa cum a intuit Honda, departe de mine gandul sa ma cred realmente supergirl...e doar o forma de autoironie pentru ca eu ma simt acum defapt cat se poate de jenanta.
Si am si motive.
ElNino ai spus multe lucruri adevarate sa stii, mai putin faptul ca numai eu am fost fairplay. Ma rog, nu se putea intui din povestea mea, dar si el a fost zic eu. Nu mi-a dat de inteles niciodata ca ar vrea mai mult. Ca am vrut eu sa cred asta e altceva, asta a fost prostia mea si mi-o asum.
I-am reprosat, desi nu ar fi trebuit tot felul de chestii. I-am spus ca a fost de prea multe ori magar' si impertinent iar el mi-a pus o intrebare la care am ramas cu gura cascata pentru ca sincer nu am stiut ce sa ii raspund "Daca am fost asa nesimtzit cum spui tu why did you always kept coming back?".
Macar la asta as vrea sa imi raspund, asa pentru mine, ca sa invat ceva din asta. De ce, din moment ce am stiut de la bun inceput ca nu e cum ar trebui sa fie am preferat sa ma amagesc singura? De ce il vroiam (si poate il mai vreau inca)? Nu are logica si chiar nu sunt o femeie batuta in cap si lipsita de logica, ba din contra imi spun cunoscutii.
De ce ne plac noua femeilor baietii "rai"? De ce isi doresc oamenii mereu ce nu pot avea? Mereu ajung tot la intrebarea asta. -
nu are logica..asa ca nu vei gasi un raspuns
nu poti spune ce te atrage la cineva..chiar si in anul 2006
se discuta despre feromoni, despre vibratii, unde..dar ..sucks big time!
in general cand esti in limba dupa cineva, nu prea asculti ce iti spune, e greu sa stai rece si sa te uiti cu un ochi critic la relatie..si daca ai face-o poate ca celalalt ar observa si l-ai pierde tocmai pentru ca te porti rece cu el
asa ca ce sa iti zic..si sa nu stii si tu?
daca esti fata desteapta..si cam asa pari (dupa ce ai scris) stii ca si mine ca astea vin si pleaca..
ti-a fost rau..o sa iti fie bine
cred ca exista un echilibru in viatza...sper...
mai exista persoane care sunt permanent atrase de "the dark side" asa ca un tip care se poarta frumos cu ele si le apreciaza nu e atractiv!
daca esti una dintre ele..pot doar sa iti urez sa traiesti din plin scurtele momente de fericire cu "bad boys"..si sa iti construiesti viatza din bucatile astea!
in schimb, daca tu crezi ca poti schimba sistemul tau de valori si sa apreciezi pe cineva care nu te-ar rani in ruptul capului si care te pune pe tine deasupra existentei lui...fa-o! se poate trai si asa!
bafta! -
si eu care credeam ca o sa gasesc 50 de pagini la topicul asta... eu nu pot sa iti raspund de ce preferai tu sa te amagesti singura, dar iti spun de ce o faceam eu. pentru ca si eu am avut partea mea de bad guys. desi am infierat ideea asta mai devreme, eu chiar credeam sau mai bine zis imi doream ca respectivul sa se schimbe pentru mine. sau alaturi de mine cum vrei tu. iti dau un exemplu. am fost o vreme cu un tip care era cunoscut drept cel mai mare infidel din cati exista. noi am avut o relatie super frumoasa si credeam eu deosebita de altele. mi-am furat-o big time. nu eram asa deosebita. si eu aveam asa o chestie cu bad guys ceva ce ma atragea intotdeauna. sa fie imblanzirea scorpiei? hehe... oricum definesc perioada aia ca imaturitate. mi-a trecut cand am intalnit un adevarat good guy care s-a tinut de capul meu suficient sa ii dau o sansa ca pe mine nu prea ma tragea ata. si am descoperit apoi in el parti rele sa le zic dar rele atat cat sa imi placa mie si sa imi satisfaca dorinta de ceva bad in my life. acum cred ca am ce imi trebuie. nu stiu daca am fost coerenta dar ma doare capul de la cursul de franceza
-
milady sper ca nu sunt un caz patologic

eu cand ma gandesc la bad guy nu ma gandesc la baietas... ideea e aceeasi... provocarea, atractia a venit numai de la barbatzi care dintr-un motiv sau altul, poate numai de ei stiut nu se implicau.
mie mi s-a intamplat ceva de genul: esti "misto" da' eu relatie mai greu acum, nu prea-mi vine.... atunci eu am iesit din situatia aia, nici cal nici magar, ca sa ma caute iarasi... evident ca am sperat ca ceva s-a schimbat... asta e prostie sau e normal sa ai asemenea asteptare? -
Mare dreptate ai Honda. Dintre cele cateva prietene pe care le am si pe care eu le consider a fi inteligente, toate au recunoscut si au dovedit clar ca prefera barbati care le domina, care sunt cumva inaccesibili. Si am intalnit femei de o capacitate intelectuala indoielnica sa zic asa care isi alegeau instinctiv barbati ok, care faceau cum vroiau ele, care le rasfatau samd. Unde e logica in asta?