Sunt parvenita?

  •  
    • 2331 mesaje
    8 Oct 2006, 09:21
    0 0
    E uite dasta la ora asta, duminica, sunt io pe net.Toata noaptea m-am foit gindindu-ma daca e asa sau ba.Prietena mea nu rateaza ocazia sa ma faca parvenita.Acu multi ani cind ne-am cunoscut, taman terminasem facultatea si normal ca n-o duceam pe roze financiar vorbind.Serviciu nu fantastic platit, toale nu foarte aratoase, in schimb locuiam singura in apartamentul ce imi ramasese mostenire de la bunici.M-am maritat, am facut si-un copil , dar situatia noastra financiara nu inflorea mai deloc.Pina cind sotul meu a gasit de lucru pafara,si situatia noastra materiala a inceput incet incet sa se redreseze.Intrebarea mea este:cind incepi sa iti permiti anumite lucruri, nu e normal sa o faci, sau ramii tot la stadiul dinainte, cind nu-ti permiteai nimik?Adica, mai pe scurt, ce ne-am permis:o nunta la un restaurant bun, cu all inclusive luat de acolo, nunta fara dar, o saptamina de miere pafara, o masina relativ buna, o schimbare de mobila, o gradinita buna, o firma etc.Zilele trecute am vazut tot uitindu-ma pe siteuri de masini o masina ce mi-a plakut.Sotul meu a fost de acord sa o cumparam numai daca o vind pe asta care o avem acum si sa puna diferenta.E, si de atunci, din parvenita nu ma scoate, ca de sa imi iau alta masina, ca asta ce are.Nu mi-o iau miine, probabil la anul, sau probabil va ramine la stadiul de discutie.in decembrie voi naste inca o fetita si s-a oferit sa imi dea hainele fetitei ei.Ok, am spus, dar normal ca ma voi duce sa si cumpar.Pai de ce , esti parvenita, ce nu iti ajung lucrurile ce ti le voi da eu?Vrem sa luam un apartament mai mare, o sa fim mai multi.Nu miine, probabil nici la anul, dar e in proiect.No, sunt parvenita, ca doresc sa il pastrez si pe asta in care stam si sa cumparam si altul mai mare.Nu va ginditi ca acum, cind imi permit cit de cit mai multe fata de sitiuatia de dinainte, m-am schimbat.Tot haine normale port, nu imi iau pantofi scumpi, ma duc la cumparaturi tot in Cora s.a.Atunci spuneti-mi voi, poate ca nu ma prind eu, chiar sunt parvenita?
  •  
    • 25 mesaje
    8 Oct 2006, 09:30
    0 0
    PARVENÍT, -Ă adj., s.m. şi f. (Om) îmbogăţit, ajuns, înălţat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite şi adesea pe căi necinstite. [Pl. -iţi, -ite. / cf. fr. parvenu].
  •  
    • 4132 mesaje
    8 Oct 2006, 09:33
    0 0
    nu draga mea ai doar o ."prietena" care te invidiaza...
  •  
    • 25 mesaje
    8 Oct 2006, 09:36
    0 0
    a iesit aiurea mesajul dar cred descifrezi ce vreau sa-ti spun >Daca ai constiinta impacata foloseste banii cum crezi de cuviinta ,gura lumii e greu s-o astupi ..
  •  
    • 2191 mesaje
    8 Oct 2006, 09:48
    0 0
    ce "prietena" buna ai
    femeia asta e invidioasa rau,dar Rau...spune-i sa te mai lase in pace cu rautatzile ei..pt ca ai si tu viata ta..nu stai sa te framanti toata ziua pt ce spune ea..(cu voie/fara voie)..nu intelege?mai rareste-o cu ea..
    d c unii nu se bucura pt reusitele apropiatilor?ca banuiesc ca nici ea nu sta chiar fff prost cu partea financiara..
  •  
    • 4017 mesaje
    8 Oct 2006, 09:50
    0 0
    Miki, parvenit/parvenita are doua sensuri - unul aproximativ neutru (cineva care a ajuns mai bogat decat era considerat firesc si natural avand in vedere mediul de provenienta si educatia). Celalalt sens are o conotatie negativa: nouveaux riche (cineva care s-a imbogatit brusc in vremuri tulburi prin ceva matrapazlacuri). Oamenii untilizeaza cuvantul fie pt a sublinia o realitate de fapt, fie pt a-si exprima invidia fata de reusita unuia care a plecat de la aceleasi intitial conditions ca si ei, fie pt a-si exprima dispretul - in cazul lui nouveaux riche.

    Daca as fi in situatia ta, i-as spune amicei respective ca nimic din ceea ce tu iti poti permite acum nu-i nefiresc, este rezultatul normal al evolutiei societatii si al faptului ca tu si sotul tau v-ati jucat bine cartile pe care le-ati avut in mana.
    Aaaaaaa, si-ntradevar, as mai rari-o cu persoana.
  •  
    • 2331 mesaje
    8 Oct 2006, 10:12
    0 0
    Ea in continuare e convinsa ca toate aceste schimbari ce au survenit in viata mea eu le folosesc ca sa ma dau mare.Cui Doamne iarta-ma sa ma dau mare?Imi cumpar zilnik fructe, imi plak, sunt gravida si de ce sa mint, imi permit.Pai da, ca ai bani, daia iti iei fructe.Pai si care e crima aici?Tind sa cred, asa cum a spus si Classy, ca e prima varianta, ca am plekat de jos si am ajuns realtiv bine.Nu suntem bogati, departe de noi situatia asta.Si cind pina acu citiva ani trageam mita de coada, care e problema daca ne mai facem si de cap?
  •  
    • 1135 mesaje
    8 Oct 2006, 10:59
    0 0
    Pai daca e asa si eu sunt parvenita. Numai ca eu n-am avut "prieteni" asa buni ca asta a ta... E firesc sa evoluezi, sa iti iei o casa pe masura nevoilor, o masina mai buna, daca iti permiti. Ciudat ar fi sa-ti permiti si sa continui sa stai in 2 camere. Iar la faza cu fructele mancate zilnic mi s-a facut greata! Explica-i frumos prietenei ca pana nu-si depaseste sentimentele meschine n-aveti ce discuta. Nu-ti faci nici un bine, nici tie si nici copilei din tine daca tot continui sa te framanti degeaba. Sarcina usoara!
  •  
    • 8403 mesaje
    8 Oct 2006, 11:24
    0 0
    imi vine sa rad cand citesc ceea ce ai scris.recent, am avut un succes.si una dintre asa zisele prietene...care mocnise un an si ceva de nervi-si pe care am intrebat-o sistematic in acest timp ce are de este suparata pe mine, a izbucnit in momentul in care a aflat ca am reusit si fara pilele, relatiile, si cunostintele ei.si sa vezi motive puerile in justificarile ei...nu stiam daca sa izbucnesc in ras sau sa fiu trista ca intr-o astfel de persoana am crezut candva.


    dar deh....cum suna vorba aceea?"apara-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur", nu?
  •  
    • 283 mesaje
    8 Oct 2006, 12:04
    0 0
    Chiar credeti ca exista prietene adevarate?!In lumea asta plina de invidie si rautate nu te poti baza decat pe familie.Singura prietena adevarata iti poate fi mama.Ea se bucura intotdeauna de succesele tale si chiar daca te critica stii ca o face pt ca iti vrea binele.Restul pot fi numite doar AMICE sau cunostinte.Cea pe care tu o numesti prietena este invidioasa si nu cred ca ar trebui sa fiti atat de apropiate.Tine-o la distanta ca pasul urmator ar putea fi sa se dea la sotul tau!
  •  
    • 9835 mesaje
    8 Oct 2006, 12:11
    0 0
    oh, eu una intotdeauna am vrut sa parvin... abia astept sa se intample asta si ca lumea sa imi spuna: "ai parvenit, ma, si tu, in sfarsit... ca de cand iti tot doreai..."
  •  
    • 8403 mesaje
    8 Oct 2006, 12:36
    0 0
    Tarra..nu ma plang.am si prietene care imi sunt precum surorile-si nu exagerez aici. dar uite ca mai exista si cate o exceptie. poate ca aceasta este facuta tocmai ca sa apreciem mai mult pe acele prietene deosebite pe care le avem.
  •  
    • 728 mesaje
    8 Oct 2006, 12:37
    0 0
    Cum au zis fetele, asta nu iti e prietena, crapa de invidie. Pacat, a devenit ceva comun in zilele astea, ca "prietenii" de langa noi sa se bucure cand avem un necaz si sa le fie ciuda cand ne merge bine. E normal ce ti se intampla, ce iti doresti. Asa am fost si noi, la inceput nu am avut nimic dar apoi treptat, treptat lucrurile au mers bine pentru noi. Munca e cea care se vede cel mai putin in situatii din astea, sau deloc. Parerea mea e ca ar trebui sa te detasezi de prietena asta a ta.
  •  
    • 4017 mesaje
    8 Oct 2006, 13:01
    0 0
    Hmmmm, Miki, m-am mai gandit. Una dintre chestiile triste care vin odata cu "reusita" este reactia fireasca (come on, 99% din oameni sunt conditionati social sa se compare cu altii si sa se oftice) de invidie a celor mai putin succesful dintre prieteni... avem de-ales intre doua rele - sa suportam reactiile lor oarecum toxice sau indepartarea completa de ei. A doua solutie e tot foarte naspa, in fond si la urma urmei e un pretz cam mare al succesului - sa tot elimini din viata ta oameni cu care ai o istorie comuna si destule alte motive sa-i apreciezi.

    So, poate exista o a treia cale, mai rezonabila si mai putin daunatoare. Miki, oare nu-i posibil sa ii comunici prietenei tale ceva de genul: "bre, oi fi parvenit eu si poate ca ma si dau mare din cand in cand cu chestia asta - dar tot EU sunt in linii mari, uite mi-a ramas intact simtul umorului. Ca atare, de fiecare data cand ma vei face parvenita refuz sa ma oftic, iti zic si io "invidioaso" si trec la subiectul urmator. Sa vedem cat timp o sa-ti convina sa te tot aperi de acuzatia asta...hehehhe".
  •  
    • 2103 mesaje
    8 Oct 2006, 14:30
    0 0
    e greu sa te bucuri de bunastarea altora, mai ales cand tu celalalt te zbati in zadar....am simtit-o pe propria-mi piele acum cativa ani buni cand plecasem pt prima oara de acasa in lume fara un ban in buzunar; eram insa mai imatura sa zicem, mai suparata pe viata ... insa mi-a trecut repede si realizez ca a fost doar un moment nedemn de lauda, bazat pe foarte multe frustrari.
    De curand insa am fost acuzata de "parvenitism" de cineva nu tocmai avizat sa faca asa remarci, pt faptul ca mi-am exprimat anumite preferinte in anumite domenii si pt faptul ca by default se intampla ca ce-mi place mie sa fie top of the range si cel mai scump. nu cunosc acea persoana incat sa-mi exprim si eu o parere vis a vis de parerea ei, insa ma gandesc ca sunt oameni si oameni....

    prietena ta, e si ea om, deci are o mie de defecte si poate tot atatea calitati; ideal este ca atunci cand tie ti-e bine sa vrei ca lumea din jurul tau sa fie bine, sa se bucure cu tine, sa vrei sa-i ajuti.
    N-o indeparta, pt ca altfel nnu ramai decat o parvenita...ajut-o si ajut-o mai ales sa vada ca ai ramas acelasi om in ciuda banilor.
  •  
    • 293 mesaje
    8 Oct 2006, 15:08
    0 0
    Lolilo, in ultima vreme (mai exact ieri) , m-am intrebat ce inseamna ,,prietenie"
    Si care e granita intre prietenie si amicitie.
    Cred ca e doar invidie, din partea ,,prietenei"
  •  
    • 737 mesaje
    8 Oct 2006, 15:17
    0 0
    invidia asta omoara prietenii care dureaza de ani de zile..... sunt oameni care din cauza k sunt invidiosi pur si simplu isi uita prietenii, care prieteni sunt totusi acolo gata sa ii ajute in caz de nevoie
  •  
    • 2331 mesaje
    8 Oct 2006, 15:23
    0 0
    Multumesc frumos pt raspunsuri.tre sa stau azi sa ma gindesc cum voi proceda de acum incolo.asi minti sa spun ca eu nu am fost geloasa pe diferite cunostinte ce s-au ajuns, dar nu-mi aduc aminte sa le fi facut parvenite.In fine, tot eu sunt, ma gindesc cu groaza daca asi fi avut milionu de parai pe an, oare tot eu eram?
  •  
    • 9835 mesaje
    8 Oct 2006, 15:47
    0 0
    nuuuuu, erai o versiune a ta muuult mai fericita

    m-am mai gandit: prietena aia a ta a adunat atata venin, incat chiar nu se mai poate abtine, de iti tot repeta ca esti parvenita si tot nu se mai satura.

    totusi, pe undeva, e si vina ta, ca nu ai ripostat impotriva acestui cuvant inca de prima data...

    eu as aborda-o direct: "draga mea, ma deranjeaza faptul ca-mi tot repeti ca as fi o parvenita. prima data am crezut ca e o gluma proasta - dar pentru ca tu continui sa imi repeti gluma asta, mi-am dat seama ca, de fapt, pe tine te macina foarte tare anumite lucruri. daca chiar nu poti sa le faci fata, te rog sa imi spui, ca sa stiu si eu cine este in stare sa-mi fie prieten indiferent ce stare materiala am si cine nu."
  •  
    • 293 mesaje
    8 Oct 2006, 15:49
    0 0
    Eu am o fixatie: prietena ta e buna? adica acea PRIETENE careia ii impartasesti totul?!
    Caci, dacae asa, e jale...

    Daca e numai amica... se schimba situatia... ;0