-
-
0 0-
-
fostul prieten mintea.si mintea bine.pn si eu ma prindeam greu dar tot il prindeam.
sunt genul care ma indoiesc de orice si faceam cum faceam il intrebam,il intorceam si tot aflam unde a mintit.in fine nu mai sunt cu el dar mai vb pe mess din cand in cand.minte si acuma la fel k atunci.motivul care ne-am despartit a fost legat de minciuna.
nu mai aveam incredere in el.
eu cred k mintea ptr k asa a fost invatat.sora lui nu e asa,nu minte.nu vad de unde sa se fi invatat sa minta.se poate sa fi avut vre-un regret in copilarie sau vreo trauma,sau poate asa se simtea el mai bine sa minta...
acuma depinde de la persoana la persoana.sunt unele care mint k sa se mandreasca,sa se falesca,sau sa nu fie mai prejos.poop! -
Hai sa-ti spun un lucru. Un studiu recent, a aratat ca fiecare om, minte in medie, o data la 10 minute. Acum, conteaza foarte-foarte mult si ce anume mintim. Sunt oameni care spun minciuni grave, minciuni ce au efecte asupra interolutorului. In genera, un om considerat "sincer", spune minciuni "nevinovata" cum ar veni, minciuni micute, care sa-l puna pe el intr-o lumina buna sau care sa-l faca mai credibil in ochii partenerului de discutii. Chiar daca sunt minciuni minore, tot minciuni sunt!
Ne nastem cu minciuna, nu ai observat ca si copiii mint, cat d mici ar fi? In plus, s-a demonstrat ca un copil care minte, are o inteligenta mai dezvoltata decat cel ce NU minte. Cel ce minte e mai istez, ii fuge mintea mai repede, gaseste repede solutii sa se scoata din situatiile neprevazute. Trist, dar adevarat...si normal!
-
1 mint pt binele lor, pt a se scuti de complicatii, dar daca se descopera adevarul...complicatia deja e servita

2. mint pt a te scuti pe tine de neplaceri sau suferinte, asa numitul mintit pt o cauza buna-IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI, dar nici in acest caz nu poti fi 100% ca faci un bine prin minciuni... totusi se spune ca minciuna are picioare scurte -
Andrew
Classy, stiu si eu de studiu' ala si e pe undeva cum spui tu, ma refer la capitolul motivatia minciunii. studiu' e cam asa: intr-o incapere cu micuti se afla o cutie; o d-na le spune micutilor ca nu au voie sa se uite in acea cutie, ea lipseste putin si pana se intoarce sa nu care cumva sa se uite. ei aproba. buun. bineinteles ca ei se uita, toti se uita. apoi tipa revine si ii intreaba pe fiecare in parte daca s-au uitat. ei bine, majoritatea spun franc da. doar cativa zic ca nu, sigur nu s-au uitat ca stiau ca nu au voie. cei care spun nu sunt capabili sa faca conexiunea intre fapta interzise pe care tocmai au savarsit-o, adica s-o constientizeze -o bila alba, deci!- si exact sentimentu' de vina. eu zic ca e ceva! -
Liquer, merci pt lamuriri, nu am citit studiul ala, dar eu cred ca aia mici care au mintit stiau de-acasa (de la parinti) ca atunci cand fac ceva interzis vor fi pedepsiti. Ailalti (care n-au mintit) probabil erau crescuti de bunici!

Eu as zice asa: oamenii mint fiindca sunt convinsi ca vor reusi astfel sa evite consecintele propriilor alegeri/actiuni.
Asta e o convingere corecta pe termen scurt, indoielnica pe termen mediu si sigur incorecta pe termen lung. -
hm... nu era un studiu psihologic, deci nu viza motivatia comportamentala, ci un studiu de observare/ cuantificare (?) a inteligentei. se lua in vizor rapiditatea conexiunilor logice.
pe de alta parte, tot un studiu de "how the brain works" zicea ca oamenii nu sunt predispusi spre a minti, adica suntem "setati" impotriva acestei practici; o folosim doar cand situatia o cere, de regula. -
Da..., unii oameni mint ptr. a se proteja de urmarile unor fapte comise si despre care stiu ca contravin propriilor principii (stiu si ei ca au gresit, ca fac ceva ce nu ar fi trebuit sa faca...), si ptr. a-i proteja pe cei de langa ei de un adevar pe care stiu ca acestia nu l-ar putea accepta!!!
-
Oameni mint pentru ca si pe ei ii deranjeaza adevarul. Se mint in primul rand pe ei insisi, apoi pe cei care ii iubesc, se invart in minciuni ca intr-un cerc pana nu mai reusesc sa iasa de acolo.
Si ce e cel mai urat lucru, este ca atunci cand ii prinzi cu minciuna, nu au demnitatea sa recunoasca, si incep explicatia aberanta ca au mintit ca te fereasca pe tine de adevar, ca sa te protejeze.
Ce-i drept , nu e usor sa minti, dar este de o mie de ori mai greu sa spui adevarul! Pentru ca, uneori, adevarul doare al naibi de rau si ai nevoie de un caracter puternic ca sa-l accepti. -
ah asta cu mintitu' pe sine e un pct nevralgic. daca te minti si pe tine... s-a dus sandramaua care esti... sa te minti pe tine e o fuga, o lasitate; vai si-amar e cand incepi sa crezi in asta. mi se pare foarte foarte foarte important sa nu te minti pe tine, in primu' rand. ca minti in exterior, hai, treaca-mearga, pt ca macar constientizezi in interior ca ai mintit. da' daca ti-o furi si singur, apai cum mai poti discerne binele de rau?!
brrr! -
Classy, nu e vorba numai de ceea ce suntem invatati de acasa. putini sunt parinti care isi invata copiii sa minta si totusi copiii o fac. Este ceva nativ intr-o oarecare masura, dar este si ceva dobandit, asa cum ai spus tu. La studiul de care spuneam eu, copiilor li se spune ca in cutia de pe masa se afla o jucarie, dar sa nu se uite in cutie, pana nu vine doamna inapoi. Majoritatea copiiilor se uitau, dar putini erau cei care minteau ca nu s-ar fi uitat...