iubitul meu a murit
-
0 0A murit ! Si am inceput sa am halucinatii, il vad peste tot. Vreau la el. Nimeni nu ma intelege, nimeni nu imi e aproape. Ce sa ma fac?
-
Cum si cand a murit?
Daca e de curand..este normal, socul este f mare. Am auzit si eu de o tipa careia i-a murit prietenul si foarte mult timp il visa...
Mi se pare o reactie normala.
Imi pare asa rau sa "aud" de oameni care au murit.
Moartea este un eveniment tragic si din pacate nu prea avem ce sa facem in situatiile asta...Daca vrei sa ne povestesti...suntem aici, cel putin eu. -
vrei la el...dar nu se mai poate, cel putin nu fizic, pastreaza in suflet amintirile frumoase...si mergi mai departe...nu ai incotro!
daca ceea ce s-a intamplat e mai recent, e normal ceea ce simti, nu stiu in ce masura te putem ajuta noi...dar macar incercam cu o vorba buna!
ai grija de tine si fii tare!
Nu stiu, cand cineva drag se stinge din viata eu ma consolez cu gandul ca ma vede, ca stie ce simt, ca nu ar vrea sa fiu trista... -
A murit in urma cu 18 zile. Partea rea e ca eu am aflat o saptamana mai tarziu pentru ca am fost plecata si imposibil de contactat. Cred ca asta e cel mai rau acum: m-am intors si nu mai e! Doar el si altcineva care a murit in acelasi accident stiau unde sunt si ar fi putut sa ma anunte. Imi dau seama ca e normal sa ma simt rau dar cred ca mai am putin si imi pierd mintile, asta daca nu cumva mi le-am pierdut deja.
-
Este groaznic cand trebuie sa ne despartim asa, vrea sa murim si noi odata cu persoanele dragi asa de dureros e. E important sa fim tari si sa ne gandim ca oricum ne vom revedea pe lume cealalta. Trebuie sa plangi pt ca am citit undeva ca plansul ne elibereaza de suferinta, in nici un caz nu trebuie tinuta durerea in noi pt ca nu face bine psihicului.
-
Cred ca cel mai tare te doare ca nu ai fost aici cand s-a produs accidentul..dar asa a fost sa fie si trebuie sa incerci sa mergi mai departe pentru ca el si-ar fi dorit ca tu sa mergi mai departe cu viata ta, sa fii fericita.
Sunt convinsa ca este unul dintre cele mai grele momente pe care le putem trai, dar din pacate nu putem merge si noi cu ei..nu trebuie.
Important este sa iti aduci aminte de el asa cum a fost ca persoana, de ceea ce ati trait impreuna, de clipele frumoase si sa ramana asa in inima ta. -
Fiecare avem un destin, ne este scris cand ne nastem asa cum ne este scris cand murim, pacat ca unii pleaca mai repede decat alti. Necazurile ne fac mai tari chiar daca avem impresia ca suntem parasiti si fara ajutor.
Si mie mi-au murit persoane foarte dragi si m-am intrebat DE CE? dar nu putem face nimic suntem prea nepunticiosi, vroiam sa traiasca macar o zi sau sa mor si eu, stiu ca e pacat cum gandeam dar eram mai mica, acum inteleg cum stau lucrurile si le accept mai usor. Timpul mai vindeca din durere. -
nu mai lua in seama si rautatile lumesti!Ca nu are rost!!!..si asa sufletul tau acum are nevoie de intelegere, de putere care tot din interiorul tau trebuie sa vina
gandeste-te la el, la momentele frumoase...si la faptul ca mai devreme sau mai tarziu durerea din suflet se va diminua, sentimentul de disperare, de nebunie din cauza durerii va trece...vei vedea!
Patreaza in suflet caldura iubirii lui si certitudinea ca el, de acolo de Sus iti vrea tot binele, si nu ii place sa te vada suferind -
Te inteleg f bine, mie mi-au murit 2 fiinte f iubite - intai bunicul meu si anul trecut fratele meu.Am ramas cu un gol imens.Totul e sa te gandesti ca de acolo de unde e te va veghea si toata iubirea lui se va revarsa asupra ta.Sa te gandesti ca te protejeaza!Eu asa ma gandesc, ca imi sunt intotdeauna alaturi!Incearca sa nu stai singura, citeste, iesi la plimbare, vb cu prietenii tai, dar nu te izola!
-
Si mie mi-a murit nu demult un prieten...si acum il mai asteptam sa vina..Ai nevoie de prieteni comuni..ai nevoie de D-zeu..Si eu cred ca sunt intr-o alta lume si ca daca inchidem ochii si ne gandim ..sunt aici.Si daca poti sa plangi fa-o ..Si roaga-te pt el..vb cu el..cand ii pui o lumanare..Acum sunt alaturi de tine..
-
habarnam, du-te la mormantul lui si ia-ti ramas bun.
cand mi-au murit bunicii, nici eu nu am fost prezenta la inmormatarile lor - ceea ce m-a facut sa refuz realitatea mortii lor. ani si ani mai tarziu, un psiholog m-a sfatuit sa merg la mormintele lor cu scopul clar definit de a-mi lua ramas bun de la ei. am mers pana in localitatea in care au locuit bunicii, special pentru a face acest lucru. l-am rugat pe sotul meu sa ma lase singura langa mormintele lor si i-am plans cu adevarat abia atunci, la 15-20 de ani de la moartea lor, luandu-mi ramas bun de la ei.
nu face ca mine, nu lasa sa treaca vremea. mergi si ia-ti ramas bun de la el acum, plange-l si poarta-ti doliul sufletesc, atata cat este nevoie.
sincere condoleante!
Dumnezeu sa-l odihneasca! -
ei niciodata nu am trecut prin asa ceva, dar numai gandul ma face sa disper. te inteleg si-mi pare tare rau ca treci prin asta, sa iti dea D-zeu intelepciune sa poti trece peste tot cu usurinta, si la fel ca toate evele iti spun ca el sigur este langa tine in orice monent al existenteo tale si va ramane langa tina
imi pare rau
sincere condoleante!
Dumnezeu sa-l odihneasca!