monotonia in cuplu
-
0 0salut fetelo .
de ce oare apare monotonia?cine e de vina?
sunt casatorita de 7 ani si impreuna de 10.inca ne mai iubim si ne e in general bine.dar mi-e dor de furnicaturile din stomac de la primele intalniri, de bucuria pe care o aveam atunci cand faceam dragoste pe furis sa nu ne prinda parintii(asta inainte de casatorie)acum parca in fiecare zi e la la fel .ce ar tb sa facem noi femeile ca sa evitam asta? -
Preo, puneti-va mintea la dispozitie si inventati scenarii, jocuri. Daca sotul tau are simtul umorului, o sa fie incantat. Dati-va intalnire in oras si duceti-va la un hotel sa faceti dragoste. Apoi duceti-va acasa separat. Sau, nu stiu, iesiti din oras cu masina si cotiti undeva pe drepta... Sau imaginati-va pur si simplu ca sunteti iar pustani si va poate surprinde mama.
Un filmulet sau un afrodisiac ati incercat? Cand iesiti cu prietenii la restaurant, fa-i cu ochiul si spune-i ca-l astepti la toaleta de femei. Sau de barbati, in fine
Roaga-l sa te surprinda cu un viol, asa, in care sa stabiliti un cod de oprire.
Mi se pare normal sa nu mai existe fluturasi dupa 10 ani, dar casatoria iti ofera frumusetea ei tihnita. Depinde de voi sa invatati sa va faceti viata frumoasa, cu mici surprize de mare efect, si mai ales sa invatati sa va bucurati de ce e bun in viata voastra.
Pentru ca simplul fapt ca va aveti unul pe altul nu e putin lucru. -
"dar mi-e dor de furnicaturile din stomac de la primele intalniri"
Da, mai, si mie mi-e dor de diminetile cand ma ducea tata la gradinita si-mi cumpara pe drum bezele si turta dulce, ca sa nu ma mai smiorcai...
Si mai mi-e dor de emotiile din prima zi de scoala, de doamna invatatoare....
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma inscriu iar la gradinita, sau in clasa I. Dupa atatia ani, am mai evoluat si eu (un pic, macar), iar prezentul imi ofera destule emotii specifice varstei pe care o am (de unele chiar m-as lipsi cu placere) ca sa nu mai tanjesc dupa emotiile de acum 10, 20, 30, 40 de ani. -
Ma thu shi ko, nu pot si nu vreau sa accept ce spui. Eu stiu ca poti gasi si la varsta ta, si la a mea (si esti mai juna ca mine, ceea ce mi-ar da mie, si nu tie, dreptul de a fi acru), si cred ca , de fapt, la orice varsta sau vechime in casnicie, sentimente de obicei asociate adolescentei sau primei parti din viata.
Poate voi constata vreodata ca gresesc, dar acest risc merita a fi asumat, iar pretul riscului merita platit.
Parerea mea
-
cred ca dupa cativa ani nu mai simti acelasi lucru ca la inceput ,totul se schimba nu,dar se spune ca omul in dragoste trece prin 3 perioade ,se vede treaba ca noi femeilor ne place prima asta e nu putem avea intodeauna ce ne place ,important este sa stim sa ne bucuram de fiecare clipa in parte....din pacate nu prea ne dam seama cand trebuie decat prea tarziu.
-
"Ma thu shi ko, nu pot si nu vreau sa accept ce spui."
Asa!
"Eu stiu ca poti gasi si la varsta ta, si la a mea (si esti mai juna ca mine,"
Paaaai, n-as crede, dar n-are a face
"ceea ce mi-ar da mie, si nu tie, dreptul de a fi acru"
Iti cedez cu placere dreptul de a fi acru. Nu vreau neaparat sa detin exclusivitatea.
"si cred ca , de fapt, la orice varsta sau vechime in casnicie, sentimente de obicei asociate adolescentei sau primei parti din viata."
Si care-i problema. Tocmai am declarat aici ca am adeseori nostalgia primei parti din viata, mai ales in episoadele legate de tatal meu, pe care l-am pierdut de curand.
Poate de-asta si sunt sceptica atunci cand cineva afirma ca "nimic nu se poate compara cu fluturii, bla, bla, bla". Stai putin, ca deocamdata parintii lor traiesc.
"Poate voi constata vreodata ca gresesc, dar acest risc merita a fi asumat, iar pretul riscului merita platit.
Parerea mea"
Deci, bine. Ok.
-
analiza pe puncte, vad.
"Si mai mi-e dor [...] Dar asta nu inseamna ca [...]"
pot fi acru, dar aleg sa nu fiu. tu ai avea, potrivit uzurii anilor, rosturi mai putine s-o faci, dar o faci.
"prezentul imi ofera destule emotii specifice varstei [...] ca sa nu mai tanjesc dupa emotiile de acum 10, 20, 30, 40 de ani" (eu mi-as putea dori senzatii de acum 50 de ani !). Inlocuiesti, sau sublimezi.
Dar hai sa ne-ntelegem. Eu nu te contest pe tine (absurd !), ci punctual o anume opinie a ta. Si mi-e greu sa vad si sa accept blazarea ori degradarea lenta, din necunoastere si prin neinterventie la timp, a ceea ce este frumos, poate singurul lucru important din viata, care intr-adevar creeaza din nimic.