destin...
-
0 0buna dimineata fetele....
Nu am mai scris de mult timp dar acum vin cu o rugaminte, pentru ca eu nu mai fac fata situatiei poate voi reusiti sa ma sfatuiti....
Eu sunt singura la parinti, fara frati, fara surori dar am o prietena care imi este mai mult decat sora, ne cunoastem inca de pe vremea gradinitei, as face orice pentru ea, acel gen de prietenie ca daca ma suna la ora 3 noaptea in 2 minute sunt la ea, ea traieste o drama profunda, ca psiholog nu am actionat, desi poate inconstient am facut-o, pentru ca ne cunoatem mult prea bine si deci neutralitatea necesara nu exista si oricum nu isi face efectul orice sfat i-as da, pot sa ii fiu doar de ajutor...povestea ei....s-a casatorit in 2001, fericita si tot tacamul, are un baietel de 4 ani, dar l-a intalnit pe EL, mi-a explicat ca ii este foarte greu sa ii reziste, ca ii este foarte greu sa mai vina acasa, ca ii este greu sa mai respire, mi-a explicat ca asa ceva traiesti foarte rar, ca simte ca fara el nu mai poate exista etc (e in faza de indragosteala de aia oarba...dar oarba rau!!! nebunia iubirii cum ar spune poetul)cu sotul ei s-a inteles foarte bine (a fost o casatorie din dragoste), e un tip de treaba si totul mergea foarte bine...eu insa am sfatuit-o sa stea cuminte pentru ca este totusi un copil la mijloc, eu inca nu sunt mama dar stiu ce efecte devastatoare pot fi....sotul ei nu stie absolut nimic, mai e implicata si familia in sensul in care daca s-ar afla ar fi un dezastru, in fine situatia e super complicata, iar eu nu stiu ce sa mai fac, ce sa-i mai spun, pot sa fiu doar alaturi de ea, imi este mila de ea, as vrea sa o ajut, si ma vad neputincioasa, a slabit foarte mult in tot acest timp (aproape un an!!!!)...nu stiu ce ar determina-o sa fie mai rezonabila, desi stiu foarte bine ca in aceasta faza a iubirii ei totul e in zadar, il iubeste enorm, mi-a spus ca traieste un vis, mi-a spus multe...in fine...poate ca voi ma puteti sfatui cum sa o ajut...poate ca sper in zadar si eu, nu stiu...uneori ma gandesc cat de implacabila e viata asta, cat de fulgerator se poate schimba cursul vietii fara sa banuiesti absolut nimic de pe o zi pe alta, o simpla intalnire de servici iti poate schimba sufletul si viata complet....
voi ce spuneti...ce parere aveti? -
Si pe mine ma depaseste...mental imi explic cum e dar cum as putea sa ii explic si ei cand ea recepteaza doar emitatori afectivi acum, cu sotul ei e ok din cate stiu eu, doar s-au iubit, ii cunosc bine, e adevarat canu stii ce se petrece in casa omului 100% dar oricum, nu era intr-o perioada dificila in casnicie cand l-a intalnit...m-am mai gandit ca poate tipu asta ii ofera ceva ce sotul ei nu ii poate da...nu stiu, ea spune ca s-a indragostit pur si simplu ca nu e deosebit in nici un fel insa ea nu trece lucrurile acum prin filtrul ratiunii, habar nu am cum sa actionez!
-
buna aqua! ce mai faci? mi-au lipsit postarile tale

cat despre ea... poate ca avea nevoie de ceva nou. oamenii se obisnuiesc cu binele, si nu-l mi apreciaza ca atare. cred ca singura solutie e sa-si traiasca iubirea... cu cea mai mare discretie, ca sa nu-si puna familia in pericol. desi daca dureaza de un an si nu i-a trecut...nu s-a consumat dragostea aia oarba... de cat timp e cu el? -
draga mea, ea e o tipa super ok...in sensul ca eu o stiu echilibrata atat cat poate fi un om
,am mai vazut-o indragostita si altadata, si chiar de sotul ei...dar...acuma parca e pe alta planeta, stiu si eu cum e, si eu iubesc insa e un copil acolo! e o amma super nu se pune problema de asta, isi iubeste baietelul dar in acest moemnt al vietii ei mai precis de un an incoace nu mai vede nimic, cu greu am hotarat sa va scriu da pur si simplu nu mai stiu ce sa fac!
ea e casatorita din 2001, deci 5 ani m am gandit si eu la varianta asta cu binele da parca nu se potriveste, nici nu mai stiu....poate ca imi explic si eu prea teoretic lucrurile, nu am experienta in sine d e a fi casatorita si tot tacamul...dar poate cele care au trait asa ceva stiu ce sa imi spuna, cum sa actionez... -
Aqua, ma gandeam ca asa ceva li se poate intampla doar fetelor tinere. Eu am trecut printr-o faza din asta de indragosteala oarba, defapt, nu mai stiu exact ce a fost, nu am avut nimic cu respectivul, simteam ca e tot ce imi doresc, dar fizic nu s-a intamplat nimic intre noi niciodata. Acum, dupa vreo jumatate de an, poate si mai bine, am reusit sa scap de toate sentimentele alea. Aveam si inca mai am un partener, relatia noastra a fost si inca este una cu probleme, la mine cam asta a si fost motivul pt care am vazut la altul tot ce nu gaseam la partener si imi doream sa fiu cu el, dar in cazul prietenei tale e mult mai dificil. Ce i-as putea eu recomanda este sa incerce sa stea departe de el, sa nu il mai caute si sa nu o mai caute, sa pastreze o distanta. Si poate, incetul cu incetul, va reusi sa scape de sentimetul asta. Daca e sau a fost fericita cu sotul ei, daca inca il iubeste si nu vrea sa renunte la familie, cel mai bine e sa isi impuna sa nu se mai vada cu celalalt. Stiu ca ii va fii foarte greu, dar daca isi iubeste familia trebuie sa incerce!
-
am citit o data o carte de rebreanu, am uitat titlul exact, era ceva cu suflete pereche... eu-s mai realista de fel, dar mai stii? poate ca se potrivesc prea bine...si chiar e marea ei iubire...
oricum, nici nu pot sa-mi imaginez prin ce trece... sa ai familie si sa te indragostesti asa... cred ca m-as simti rupta in 2, intre el si copil... -
adam si eva se numeste....eu am incercat sa ma privez de ganduri de genul acesta tocmai ca sa imi pastrez picioarele bine infipte in apamnt cand e vb de povestea ei
...e posibil...eu insa ma gandesc la copil... imi spuneam ca pana la urma nu va fi singurul copil care va trai cu parinti separati...dar totusi...e pacat...daca o da in bara..tot la asta ma gandesc...relatia ei cu sotul ei a fost una frumoasa asta e sigur!
mariuca in cazul tau e clar...ai avut nevoie de anumite lucruri pe care partenerul tau nu ti le putea oferi...dar la ea nu cred ca e cazul! -
eu cred foarte mult in sufletele pereche, dar vine intrebarea: cand s-a casatorit, nu a simtit ca el e sufletul ei pereche??? Chiar te simti rupta in 2 cand esti in fata unei asemenea situatii, iubirea e atat de oarba uneori, dar trebuie sa incerce sa se debaraseze de tot ce o leaga de celalalt. Sotul ei nu banuieste nimic?
-
Ea asa spune...ca nu...ne-am mai intalnit si cu el eu si prietenul meu si parea ok...nu stiu cu sexul cum fac..in fine..am observat insa ca incepe sa ma evite si pe mine, se vede neinateleasa, desi eu nu i-am aratat ca nu o inteleg, incerc si eu imposibilul sa incerc sa recurg la ceva care sa o faca mai rezonabila!
In privinta distantarii de El asta a fost unul din primele lucruri pe care i le am spus, i le-am sugerat dar nici nu poate fi vb, de altfel atunci cand i am zis s-a uitat la mine intr-un fel de parca i-as fi facut un mare rau, nu merge cu distantarea, i-am zis si eu ca daca se distanteaza va vedea lucrurile din alta perspectiva! dar nu e cu cine...
-
tu incerci sa o ajuti sa inteleaga ca nu procedeaza bine, ca ar trebui sa se gandeasca mai mult la familia ce o are decat la celalalt? Ca de aici porneste, probabil, si faptul ca incearca sa te evite...
Daca ar fii dispusa sa isi lase familia pt celalalt, atunci e, cred, in cea mai urata faza...Dar ce anume ii ofera celalalt si nu ii ofera sotul ei? Ce e atat de diferit in relatia cu celalalt fata de sotul ei? -
Adevarul k dk stau sa ma gandesc ,si eu am trecut printr-o situatia putin,dar f putin asemanatoare.
Acum un an mi s-a pus pata pe un tip,intr-o perioada cand aveam probleme cu al meu iubit.Mi se parea k tipul asta nou- care era cu vreo 10 ani mai mare k mine- era tot ce-mi doream eu - mi se parea k e sufletul meu pereche,ma gandeam tot timpul al el,eram data rau peste cap...
Doar k pe masura ce problemele mele de cuplu s-au rezolvat,mi-am dat seama k totul a fost doar un crush de pustoaica si k nu ar fi meritat sa-mi stric relatia pt k mi se aprinsesera calcaiele dupa unul...
Nu stiu eu prea multe dar cred k atunci cand ai o relatia destul de serioasa(mai ales dk esti casatorita si ai un copil care ,BTW,ar tb sa fie cea mai importanta fiinta),toate crush-urile astea se duc si vin....tb sa fie ceva de moment...chair dk in cazul prietenei tale dureaza de un an...dar cateodata ratiunea tb sa primeze,mai ales cand e la mijloc un copil...
Sper sa-i treak cat mai repede... -
Din ceea ce am inteles eu...magia o tine legata de el....o farmeca...prin inteligenta si prin acel "nu stiu ce" pe care nu il poti explica...dar deja o farmeca de un an!!!...eu stiu de povestea asta de vreo 4 luni nici mie nu mi-a spus...ea ma evita pentru ca e tipic tutror cuplurilor de genul acesta d ea se izola...
liqueur f bine punctat....mi-m pus si eu problema asa...dar ceea ce ai scris tu adineaori e clar trecut prin filtrul mental ea nu isi pune siesi intrebarile astea, nu s egandeste decat la iubirea ei, e si artista pe deasupra si asta ingreuneaza lucrurile, poate trebuia sa precizez de la inceput...ea e artist plastic! -
bun daca e artista probabil undeva intr-un coltisor al sufletului ei tanjea dupa asa ceva...
eu zic ca ce traieste ea e foarte special si firesc ar fi sa se lase in voia acestei indragosteli; s-o consume. dar cum aceasta indragosteala ii vizeaza doar pe EA si pe EL, cel mai bine ar fi sa judece un pic relatia cu sotul si faptul ca are un copil si sa separe net planurile, pt a se intoarce inapoi la un moment dat... . -
draga mea eu sigura pot sa fiu doar de ceea ce imi spune ea mie si de ceea ce am vazut eu, eu ii cunosc pe amandoi stiu povetea lor de dragsote tot tacamul, la nunta am fost dra de onoare, a fost o relatie frumoasa, ea spune ca nu ii poate reprosa nimic sotului ei, dar ca i s-a intamplat pur si simplu...o invaluie ce sa mai....
Ma gandesc ca poate vreau si eu sa fac bine cu forta...cu toate ca binele pe care il vad eu ca fiind pentru ea s ar putea sa nu coincida cu binele pe care il vede ea despre ea! ma gandeam ca poate exista vreo metoda de a o face mai reznabila pe care eu nu o gasesc ca nu ma ajuta bibilica si nici nu am experienta necesara!