frica de singuratate
-
0 0Pentru ca in ultimile topic-uri am gasit destul de des dat raspunsul asta,ca o justificare a atitudinii multora dintre femei a situatiei bolnavicioase in care se complac,m-am gandit ca ar fi indicat sa ne spunem parerile aici.
Vi s-a intamplat vreodata sa aveti si voi acest "feeling"?Daca da,cum ati reusit sa-l eliminati?
Daca nu,cum va explicati ca l-ati putut evita? -
Cu cat dai mai multa imporatanta faptului cu atat devine mai presant si imposibil de gestionat;
Nu toti ne putem bucura de succes in toate aspectele vietii; daca ma gandesc bine chiar foarte putini se pot lauda cu asta
Gasesc important sa fii impacat cu tine insuti si sunt sigura ca surprizele nu se lasa mult asteptate; instinctiv cei din jur simt inversunarea si fac pasul cel mai normal cu putinta...se indeparteaza -
la tine ma gandeam...fiind din Bacau!!
Da...si mie mi-a fost frica la un moment dat ...dar apoi sunt atatea lucruri minunate in viata si de care ne putem bucura....
Chiar intr-o perioada dupa un esec sentimental am luat hotararea sa raman singura...chiar asa vedeam viata....dar acum am intalnit un baiat care a insistat foarte mult ....
Acum sunt altfel de conceptii...te poti casatori la orice varsta....iar eu am amice care au intre 35-45 de ani si traiesc viata din plin ...nu vor sa se casatoreasca desi unele au parteneri de ceva timp.. -
Nu cred ca e o situatie bolnavicioasa in care o femeie ar putea ajunge sa se complaca. Singuratatea poate fi dura, dar uneori necesara. Eu vorbesc acum strict de singuratatea temporara nu de sihastrie.
Si mai cred ca orice femeie renaste din propria-i cenusa daca isi acorda destul timp singura, sa se regaseasca, sa se redefineasca si porneste din nou in batalia cu viata. Singuratatea poate fi benefica daca nu se exagereaza.
Nu credeti ca unii oameni sunt meniti sa fie singuri?Si intradevar acesti oameni pot avea sentimente si respect fata de semenii lor in cuplu. -
Cine a ajuns la o varsta matura (dupa 35 de ani) nu e dispus sa faca prea multe compromisuri, daca au ajuns singuri la varsta asta pentru ca au stiut dintotdeauna ce-si doresc;
Oricum depinde de caracterul fiecaruia de capacitatea de absorbtie a situatiei in sine; NIMANUI nu-i place sa fie singur, aparte cazurile medicale;
Omul e o fiinta prin excelenta sociabila -
Rebela.. ai vrut sa spui.. o fiinta sociala.. sociabili nu sint chiar toti..unii sint mai ciudati.

Oricum, regasesc in gindurile lui dreamer o parte din framintarile mele.. insa eu chiar nu o iau asa de in tragic.. e drept, inca am 35 de ani.. si sper sa mai traiesc vreo 50 de ani cu sanatate si bucurii.. si vreo 2 copii..
Ma uitam aseara pe Antena 1 la Ilie Nastase si familia lui.. are 2 copii facuti dupa 57 de ani.. acum parca are 62 de ani.. nevasta e cu 30 de ani mai mica.. si erau cu totii super fericiti, se vedea pe chipul lui cit de incintat era de fetita lui de 3 saptamini (eu as fi in al 100-lea cer de fericire), ca sa nu mai zic ca am ramas putin socat ca i-a pus 3 prenume la fetita.. dar deeh, doar e printesa lu' tata, nu, trebuie rasfatata??
Oricum, am inteles ca si el mai are alti copii, inca vreo 3.. asa ca viata merge inainte chiar si cind altii spun ca esti batrin.. si poti fi fericiti chiar si la 60 de ani.. Eu sper sa am o fetita pina fac 40 de ani, dar e bine si la 50!!
E drept, pt femeie e mai dificil de la o virsta, insa merita in viata sa iti gasesti implinirea si bucuria avind un copil intr-o familie frumoasa.. Asa ca, optiunea pt singuratate e buna, dar numai temporar.. pt un barbat e mai usor poate, insa pt o femeie e foarte greu.. de aceea o inteleg pe dreamer.. si sper ca visul tau de fericire sa devina o realitate cit mai minunata in curind...