creativitate in relatie..
-
0 0"Multe relatii sufera pentru ca partenerii desi tin unul la altul, doresc sa fie impreuna, chiar se iubesc nu au capacitatea de a fi spontani, de a se bucura cu adevarat de momentele petrecute impreuna."- zice un nene pisicolog.
Ma gandesc ca poate e si cazul meu... am niste asteptari fixe, si nu ma prea abat de la ele...
Voi cum se manifestati- in relatiile voastre- in mod "creativ"? -
Eu cred ca multe cupluri au tendinta de a transforma relatia lor intr-una serioasa si atunci apar diverse chestii impuse, fiecare se modeleaza dupa asteptarile partenerului si isi cenzureaza propria creativitate.Apare gelozia, apare posesivitatea, apar compromisurile in favoarea partenerului...chestii care sunt benefice in doze minime, dar cand se generalizeaza...viata de cuplu tinde sa semene mai mult cu o casnicie...si eu cred ca relatiile ar trebui sa se manifeste prin spontaneitatea de a-ti impartii timpul cu persoana iubita in masura in care gasiti activitati comune, si nu in masura in care se impun activitati comune...
Cazul meu este tragic...nu cred ca voi gasi vreodata o relatie care sa ma completeze...asa ca am ales deja singuratatea... -
Tragic prin prisma celor care sunt fericite sau cred ca o relatie este totul pentru fericire. Pentru mine nu inseamna neaparat tragic.
Eu cred ca imi va fi bine singura decat sa aleg sa ma dedic cuiva care pana la urma o sa declare ca nu ma va putea intelege niciodata si ca sunt prea dificila.
Astfel de batalii pierdute am mai trait.. -
Daca crosetezi in timp ce iti face sex oral inseamna ca e intradevar nesemnificativ ce iti face el, si e atat de nasol sexul oral incat cea mai mare placere a ta e crosetatul...
Nu ma declar pro singuratate...nu imi plang de mila, si nici nu vreau sa-mi fie analizat cazul...poate pur si simplu m-am plictisit sa investesc timp si sentimente intr-o relatie care mai devreme sau mai tarziu se va destrama exact din monotonie...si in nici un caz nu vreau sa ajung sa crosetez in timp ce el imi face sex oral
-
Stai linistita...sunt ok...stiu ca anu trecut ma laudam cu logodna mea...si ca vedeam totul in roz...ei bine acum vad alb negru
sau vad macar totul la culoarea normala...nu sunt afectata, nu am resentimente...e o situatie ciudata sa ai o relatie perfecta, logodna perfecta, si apoi totul sa se sfarseasca in cateva luni pentru ca nu mai exista nimic nou, monotonia acaparase totul, si cel mai ciudat e ca din motive financiare locuim inca impreuna, si daca la inceput eram amici, acu suntem uraciosi unul cu celalt si relatia noastra e una putin sub colegi de apartament...dar sunt puternica...si voi trece peste...multumiri celor ingrijorate, va imbratisez la loc
-
Important e sa ne acceptam partenerul, sa nu incercam sa-l schimbam...am eu asa o viziune...o floare tinuta fara apa care ajunge sa-si piarda si ultima petala, sau o lumanare arsa pana la refuz...
Independenta, libertatea, increderea, sinceritatea sunt cuvinte elementare cred eu...
Nu poti forta inconstient o persoana aiba aceleasi activitati ca si tine. Nu te poti astepta sa-i placa tot ce tie iti place, sa mearga peste tot unde mergi tu, nu-i poti lua spatiul vital, nu poti creea reguli, nu sunt nici fan al chestiilor "mondene" relatii prea libertine, si nici nu-mi plac regulile, dar cred ca unicitatea fiecarui om e speciala daca nu incerci sa i-o furi
monotonia vine mereu, n-avem ce-i face, dar cred ca putem lupta cu ea...uneori am luptat singura...dar revin...chiar daca doua persoane (cuplu) lupta fiecare separat si in modul lui cu monotonia tot munca in comun se cheama si tot pentru UN TEL...salvarea relatiei...deci e o chestie comuna...
offff...ma intelegeti?sau sunt prea complicata??? -
te inteleg si-ti dau dreptate! Dar totusi intr-o relatie apar si "lucruri" care chiar daca nu-i fac placere partenerului trebuie facute impreuna.....cred ca si el trebuie sa fie deschis la minte....sau cel putin sa-l cunosti suficient de bine ca sa stii cum sa-l abordezi
Oricum eu sunt de parere ca oamenii si in special barbatii nu se schimba....de aceea m-am lecuit...a incerca sa schimbi o persoana e ca si cum ai merge imptriva curentului...
oare compromisul e cheia?! si daca DA nu trebuie sa-l facem amandoi? -
De-aia raman la parerea mea ca statul impreuna inainte de casatorie nu e bun, duce la consumarea relatiei inainte de vreme.
Dupa casatorie,e mai simplu: incepi sa construiesti ceva impreuna cu omul ala (ceea ce inainte nu prea e indicat), mai apar copiii, si, atunci cand intervine plictiseala, te leaga mai multe.
Si eu, ca si tine m-am mutat cu prietenul meu de la bun inceput. Dupa 8 luni am fugit eu de el si el de mine. Pentru ca relatia semana cu o mini-casnicie, de care, pana la urma, nici unul dintre noi nu avea un chef nebun. El simtea nevoia de flirt, eu voiam sa-mi faca si mie curte un barbat
Dupa trei saptamani eu intrasem in bucatarie suflecata pan` la brau, iar el deja dadea partzuri pe fotoliu.
N-am rezistat despartiti, pentru ca,spre uimirea noastra, s-a dovedit ca ne iubim.
Ca sa fiu on topic, spun ca plusul de creativitate l-am adus abia de 5 luni incoace, dupa o pauza in care ne-am cernut impresiile si ne-am schimbat ordinea prioritatilor : cateva nopti dormite separat fac minuni