Fetelor ,niste sfaturi sau incurajari?
-
0 0Cand am fost mica am fost abuzata sexual d o ruda apropiata . M am inchis foarte mult in mine si de aceea imi e greu sa mi fac prieteni, sa comunic .. Cu timpul am ajuns sa ma urasc si sa fiu tot mai complexata .Alcoolul este "medicamentul"meu. Au fost baieti care s au aventurat cu mine ,insa nu au reusit nici sa ma atinga pentru ca eu mereu ma trageam inconstient. Primul meu sarut a fost intr o perioada de revolta asupra mea si la betie . Dupa toate astea am ajuns sa ma indragostesc obsesiv de un baiat . M a suportat doar 3 saptamani dupa care mi a intors spatele fiindca eram cum eram - inchisa si plictisitoare . A fost asa d dureros ...
Acum trec iar printr o perioada de revolta . Am un prieten , insa asta nu ma impiedica sa ma intalnesc si cu alti baieti deoarece pentru mine cuvantul relatie nu inseamna nimic. As vrea sa mi incep viata sexuala insa mi e oarecum frica si apoi nu pot sa trec peste conceptele cu care am crescut -sa nu fac sex innainte de casatorie.
Probabil ca unele din voi aveti o experienta de viata .Acum sunt derutata si as avea nevoie de niste sfaturi sau incurajari .
Cum as putea sa trec peste acea obsesie pentru acel baiat ? Ar fi momentul sa mi incep viata sexuala in aceste momente de revolta asupra mea? Ma gandeam ca acest lucru ar putea sa ma scape de unele complexe , sa ma mai calmeze si sa mi infrunt frica de sex. -
Ar trebui sa existe un cabinet unde voi studentii sa puteti beneficia de costuri reduse. Pe vremea mea, in Bucuresti exista un spital studentesc unde ma duceam cand era studenta. Adica acum 10 ani. Nu stiu daca mai exista. Poate studentele de pe forum sa-ti poata spune ceva referitor la asta. Nu ne-ai spus insa de unde esti.
-
Trebuie sa existe si un soi de compatibilitate, in sensul ca trebuie sa-ti asculti intuitia cu privire la psihologul respectiv.
Sfaturi pe forum este greu sa-ti ofere cineva.
Intrebai daca este bine sa-ti incepi viata sexulala in aceste momente de revolta. Parerea mea este ca nu, pentru ca in general pentru multe fete prima experienta sexuala este un fiasco, cu atat mai mult daca exista asemenea probleme.
Acum traiesti cu impresia ca actul sexual este un lucru murdar dar crede-ma ca nu este si ca nu va trece mult timp si vei crede si tu asta. Sunt sigura. -
Nu te mai invinovati pt ce a fost in trecut.Transformati asa zisele defecte in calitati si anume - esti o fire inchisa in tine, numeste asta "partea ta misterioasa", ceea ce iti poate da un aer interesant, atragator pt barbati.
De ce spui ca esti plictisitoare? faci ceva anume ce te plictiseste? iesi di rutina! ai internet? ia si citeste stiri de orice fel, sfaturi - www.eva.ro este un site foarte bine structurat cu foarte multe informatii.
Incearca sa retii cate ceva de pe site si cand discuti cu cineva, adaugi cate ceva din ce-ti amintesti.Cu siguranta vei parea informata si interesanta.
Atitudinea e foarte importanta! zambeste, priveste in ochi persoana cu care vorbesti, fii calma, stai cu spatele drept, paseste incet, feminin si vorbeste rar.
Viata e frumoasa din momentul in care asociezi cuvantul frumos cu viata!
si inca ceva: vrei sa iti incepi viata sexuala? ok! dar ai in vedere sa fie cu cineva care te iubeste, te apreciaza, te considera minunata! in nici un caz cu cineva pt care ai dezvoltat tu o obsesie...dupa cum spuneai mai sus! -
Sunt studenta in cluj . Psihologul meu a fost femeie . Am avut la inceput incredere in ea dar cu timpul mi am dat seama ca facea totul pentru bani apoi ma mai si mintea , sarea de la subiect si imi vorbea despre ea sau se lauda.
Incerc sa vad viata altfel dar ma doare ca sunt blocata si nu pot sa comunic . Am pierdut multi prieteni asa .Apoi cel mai dureros e la facultate ..Noroc de faptul k pot sa ma exprim si altfel , eu fiind la o facultate de arte.
Va multumesc pentru incurajari. -
ma gandesc cu groaza ca unora li s-au intamplat lucruri groaznice, ca au nevoie de un sprijin calificat (psiholog)si poate sa dea peste tipa care zicea ca e psiholog si care-i cauta nod in papura sotului...
parerea mea este ca numai un psihlog bun te poate ajuta si nu in ultimul rand un barbat care sa te iubeasca, sa stie ce ti s-a intamplat, sa stie ca ai probleme sa inteleaga... -
un barbat care sa fi avut si el anumite probleme in trecut e de obicei mai intelegator.Unul care a trait in puf caruia incepi sa-i destainui asa ceva poate face ochii cat cepele si...dus e.
Tre sa gasesti un suflet sensibil, matur, intelegator.Sunt de parere ca un astfel de barbat poate fi iubitu-terapeutu perfect. -
hannya, din experienta mea personala si profesionala pot afirma ca respectivei persoane nu regreta ce ti-a facut. Tot ceea ce il intereseaza in acest moment este ca tu sa nu-ti amintesti ce s-a intamplat si, mai ales sa nu povestesti. Din faptul ca ai evitat sa-mi raspunzi la intrebarea legata de tatal tau, am dedus ca este vorba de el.
Nu stiu in ce masura te-as putea ajuta.Pe un forum nu se poate. Nu stiu in ce masura te-ar putea ajuta daca ti-as spune ca si eu am trecut prin ceva asemanator si am reusit singura, fara nici un sprijin, fara sa spun nimanui sa devin o femeie normala, sa am o familie normala, sa ma formez in psihoterapie (consiliere in situatii de criza) sa accept ceea ce mi s-a intamplat si, ceea ce este cel mai important, sa-l priivesc in ochi pe individ.
In concluzie, se poate. Si fara ajutorul cuiva. depinde doar de tine -
Profesia m-ar fi ajutat daca nu ma ajutam singura inainte. Eu am terminat facultatea la 22 ani, adica atunci cand aveam deja un an de casnicie si anterior casniciei suficiente alte relatii. Poate ca la mine nu a fost asa grav ca la tine, insa, te asigur ca atunci cand se trece peste acea granita a normalitatii, absolut tot ceea ce se intampla acolo are acelasi impact asupra unei fete, in prezent femei.
-
buna!
voi incepe sa iti spun ca stiu despre ce vorbesti,despre un abuz sexual,despre sentimentele care te insotesc....
de cele mai multe ori victima isi asuma vinovatia a ceea ce i s-a intamplat,ca ea a provocat asta sau mai tarziu pt ca nu a spus despre ce e vorba.
apoi sentimentul de rusine,ca nu esti ca si celelalte fete de varsta ta ,chiar daca nu a fost implicat si violul.
si frica,ca s-ar mai putea intampla,ca ar putea sa fie si la altii....
draga mea,primul lucru pe care ar trebui sa il faci e sa le spui parintilor,nu stiu daca ei au idee d asta,dar sa stii ca te va ajuta.
eu mi-am inceput viata sexuala la 18 ani jumate,si la mine abuzul sexual a durat ani,nu a fost contact sexual,dar in rest.....stiu ca s-a terminat undeva pe la 16 ani cand "unchiu"respectiv s-a insurat.
tu esti altfel in privinta asta,te-ai retras,eu in schimb am fost aia rea,i-am pus pe toti la picioare,dar asta nu inseamna ca am castigat ceva.
nu am vrut sa postez astea pana acum ,dar vreau sa te ajut,si sper ca o sa am cum.
aaa,ziceam ca am apelat la un psiholog,ca nu pot avea o relatie normala,ca nu ma pot implica emotional,inceput de bulimie,si depresie.
psihologul mi-a zis ca trebuie sa spun familiei.m-a tinut asa o luna,imi repeta ca trebuie sa spun......pana cand am inceput sa simt si eu ca trebuie sa o fac,si dupa o zi intreaga de framantari,mi-am sunat parintii,le-am zis ca vin acasa ca am ceva sa le spun,plangand....m-au intrebat ce....dupa cateva minute de plans in telefon,le-am zi ca unchiu cutare a abuzat de mine....tacere...in fine,am mers acasa ,printre lacrimi,impreuna cu cea mai buna prietena a mea,care ma tinea de mana,le-am zis,ce si cum,ca eu credeam ca e normal,ca nu imi aduc aminte cand a fost prima oara,tot,tot.....am vb cu ei,a doua zi am plecat inapoi la facultate,si primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi sun psihologul sa-i multumesc.eram deja mai bine.
apoi a trebuit sa scriu despre asta,sa povestesc cum a fost,sa ma eliberez,semnat anonim,a fost publicat pe un blog.
apoi deja ma credeam vindecata,si am rarit vizitele la psiholog,crizele disparusera,dar el ma mai chema insa eu nu gaseam timp sa mai merg pt ca imi gasisem pe cineva,aveam o relatie...si in timp am renuntat la sedinte.
ii spusesem respectivului dupa ceva timp o parte din "povestea mea",acesta a spus ca trebuie sa ma razbun,pusese un plan "perfect",de razbunare,de chin si tortura,tot era gata trebuiam sa dau adresa unchiului(care e in alta tara)si se putea trece la fapte.in schimb psihologul il dezaproba.dupa multe amanunte,ma gandeam ca nu m-ar multumi cu nimic asta,si am renuntat ,la plan si apoi la relatie.
am mai trecut prin alte probleme care nu au avut de-a face cu abuzul si care ma depaseau cumva.
am plecat din tara,am 4 luni de cand merg iar la psiholog.acum crede-ma sunt bine!adica cat de cat normala.
urmatoarea etapa la care m-a supus psihologul acesta a fost sa ma iert pe mine!ca vina a tot ceea ce a fost o luasem asupra mea,apoi sa il iert pe el,si am fcut-o !pre imposibil si e clar cea mai grea etepa dar am trecut peste si am curajul sa spun ca il pot privi in ochi daca as avea ocazia pe acel unchi sa ii spun cum m-a afectat tot ce mi-a facut.
sunt bine acum!
as vrea sa stiu daca ai avut rabdarea sa itesti postarea mea,si ce parere ai.
ai grija de tine.lasa putin relatia aia d-o parte si rezolva-ti trecutul altfel iti vei face mai mult rau,nu iti incepe viata sexuala,pt ca nu esti pregatita,te rog sa asculti si sa imi zici ce vrei sa faci.