Enormal ce simt?

  •  
    • 153 mesaje
    17 Sep 2006, 18:08
    0 0
    Acum cateva saptamani, va scriam cu lacrimi in ochi si va ceream parerea in legatura cu relatia pe care o aveam la momentul respectiv, o relatie de 3 ani .
    Eram f suparata deoarece descoperisem ca isi puses poza pe site-uri de matrimoniale, gasisem in lista de mess multe persoane de sex opus, atitudinea lui se schimbase etc, etc.(Unii dintre voi stiu povestea)
    Multi dintre voi au incercat sa-mi deschida ochii, sa ma faca sa renunt, dar eu nu, asteptam un alt raspuns.Le-am dat dreptate tuturor, le-am multumit ptr sfaturi, dar in inima mea, imi tot ziceam ca nu trebuie sa renunt la lupta, ca trebuie sa fac ceva.Si am continuat....
    La un mom dat, am inteles ca nu prea mai aveam ce face si am hotarat sa pun capat, frumos, elegant, fara cearta.
    Surpriza a fost sa constat ca domnul meu, dupa ce m-a ascultat si imi dadea de inteles ca este de acord cu mine, sa vad ca ma saruta ca si cand nimic nu s-a intamplat iar de a doua zi comportamentul lui ma facut sa cred ca de fapt numai eu am pus capat, nu si el.
    Am discutat despre asta si mi-a dat de inteles ca nu poate renunta asa usor.
    M-am bucurat, au urmat cateva zile fericite, lucrurile pareau ca s-au schimbat si chiar ma miram.
    Pana intr-o seara cand m-a jignit f tare de fata cu niste prieteni si unul dintre prieteni nu a mai rezistat(nu era prima oara cand se intampla) si i-a facut observatie.L-am vazut ca s-a enervat, s-a ridicat, mi-a zis sa raman cu prietenii mei si a plecat.
    Am ramas muta, pur si simplu nu credeam ca m se intampla asta.
    Ce e si mai ciudat e felul in care am reactionat si ceea ce am simtit.
    Dupa ce a plecat, nimeni nu a mai indraznit sa scoata un cuvant, iar prietnul care imi luase apararea si-a cerut scuze.I-am zis ca nu are de ce, s ca de fapt ii multumesc.
    A trecut o sapt de atunci, nu l-am sunat, nu m-a sunat, nu stiu nimic de el.Insa intrebarea care ma macina e daca e normal ca pur si simplu dintr-o data sa nu ma simt nimic.Pentr ca din moementul ala, n-am mai varsat o lacrima ptr el, nu mi-e dor el, am strans toate lucrurile de la el, si ma simt bine.
    Ce ma sperie cel mai tare e ca, desi am cu cine sa-mi petrec timpul, imi place sa stau mai mult singura, sa ascult muzica, sa citesc o carte, sa vad un documentar, sa am grija de mine.
    Oare e normal sa simt asta, vi s-a intamplat ca dintr-o data din dragostea aia mare sa nu ma simti nimic,sa dispara tot ca si cand nu a existat?
    Am sa devin o singuratica, ptr ca de altfel sunt f sociabila si imi place sa am contact cu oamenii?
  •  
    • 121 mesaje
    17 Sep 2006, 18:13
    0 0
    Esti un caz fericit sa stii, pt ca ai sarit peste perioada de plans, de depresii samd.Cred ca o perioada e bine sa stai singura sa ai grija de tine,sa citesti, sa faci ceva pt tine, tu vei simti cand a venit timpul sa iesi cu prietenii, sa socializezi.Mult succes in tot ceea ce faci!
  •  
    • 128 mesaje
    17 Sep 2006, 18:13
    0 0
    Diane, erai deja pregatita pentru despartire. de fapt tu ai luat initiativa. ai suferit suficient pana acum, asa ca bucura-te ca ai depasit momentul. Acum nu-ti mai ramane decat sa te apropii din nou de oameni!
  •  
    • 34 mesaje
    17 Sep 2006, 18:19
    0 0
    Buna! F interesanta povestea ta... azi e prima mea zi pe site-ul asta... dupa parerea mea nu enimic anormal in sentimentele tale pentru ca el te-a facut sa ti se ia de el... si cred k e normal sa treci printr-o perioada in care te bucuri de singuratatea ta... rasfata-te cat poti, si stai linistita, daca esti o fire sociabila n-ai sa ramai singura... o sa ai in continuare prieteni si de ce nu, mai devreme sau mai tarziu poate si o nua relatie. Ai o relatie de 3 ani in spate, ai avut multe de-nvatat, ai trait intens si bune si rele... asa ca nu ai de ce sa privesti in urma cu regret si nici sa te simti vinovata ca dintr-o data ti s-au spulberat sentimentele fata de el... ai fost dezamagita, fiecare om are limitele lui si respectul fata de sine. Asta e parerea mea... asculta-i pe toti vare-ti vor raspunde la intrebarea ta si fa ce simti, ia propriile decizii si simte-te tu bine... nu te lasa influentata de ce a fost, de ce este sau ar trebui sa fie... numai tu stii ce e bine pt tine!! Ai o viata inainte...
  •  
    • 18346 mesaje
    17 Sep 2006, 18:33
    0 0
    personal,nu vad nimic anormal.

    pt ca dupa orice despartire vin reactii diferite.unii se ingroapa in munca,sau distractii,aventuri peste aventuri sau varianta ta,pe care o vad cea mai buna.
    si faptul ca nu mai simti nimic,confirma ca erai mai pregatita pt asta decat ai fi crezut.

    sa citesti,sa ai timp pt tine,gandurile si viata ta....e foarte bine,e o stare de liniste.

    vei trece peste asta,iti vei dori apoi si socializare,si in timp te vei remedia.

    felicitari!pe bune!profita de timpul asta,ai grija de tine.....
  •  
    • 427 mesaje
    17 Sep 2006, 19:47
    0 0
    bravo! asa ar trebuk sa ne comportam toate dupa o despartire.
    sunt sigura ca dupa perioada asta de liniste o sa iti doresti di nou sa socializezi
  •  
    • 1057 mesaje
    17 Sep 2006, 21:02
    0 0
    prin comportamentul lui fata de tine, te-a ajutat foarte mult sa nu il mai iubesti...

    asa ca mie nu mi se pare ca ar fi ceva anormal in asta!

    daca deocamdata te simti tu bine asa mai solitara, inseamna ca ai nevoie sa iti acorzi TIE personal timp sa faci ceea c e iti place, si nici de data asta nu cred ca nu vei mai fi sociabila de acum incolo. E o faza temporara..

    ma bucur mult ca esti bine si ca nu suferi!
  •  
    • 153 mesaje
    17 Sep 2006, 21:18
    0 0
    Am suferit atat de mult deidree, ca am impietrit.Am plans, m-am zbatut,m-am chiunuit si ca dupa orice furtuna probabil s-a asternut linistea si peste sufletul meu.
    Tot ceea ce imi doresc este sa cred ca voi avea puterea sa iubesc din nou
  •  
    • 431 mesaje
    17 Sep 2006, 21:20
    0 0
    nu e nimic anormal! ai reusit brusc sa te desprinzi de el ptr. ca te-a lovit atat de tare incat...nu a mai ramas nimic! se poate intampla sa pierzi tot intr-o secunda! in cazul tau este un castig! ce a contat f. mult a fost atitudinea prietenului, ai realizat ca gandesti, simti ca si cei care nu sunt implicati in relatie si sunt obiectivi, ai realizat ca nu esti singura!!!
  •  
    • 1057 mesaje
    18 Sep 2006, 00:48
    0 0
    orice ''boala'' (in cazul asta suferinta) e urmata de o perioada de convalescenta

    chiar daca acum nu mai suferi (sunt convinsa ca ai suferit destul...), iti pui aceste intrebari legate de viitor, daca vei mai gasi iubirea intr-o alta persoana

    priveste aceasta etapa a vietii tale ca pe o perioada de evolutie, in care tu te detasezi de trecut, in cautarea a ceva mai bun pt tine! din aceasta perioada trebuie sa pastrezi anumite repere pt o relatie viitoare...sigur exista greseli de pe urma carora ai avut de invatat, si care in viitor nu mai trebuie sa le repeti

    sunt sigura ca iubirea nu te va ocoli, si sunt sigura ca in urmatoarea relatie vei fi mai fericita
  •  
    • 2386 mesaje
    18 Sep 2006, 09:12
    0 0
    Probabil in subconstient erai gata pentru o despartire si cand s-a adaugat si ultima picatura nici n-ai mai simtit durerea despartirii. Cred ca e normal ce simti, ai nevoie d eo perioada de liniste ca sa analizezi totul rece.
  •  
    • 1623 mesaje
    18 Sep 2006, 09:25
    0 0
    Dia, acum catziva ani am postat cu titlul "Oare chiar am uitat tot?!", dupa o despartzire fulger ...Se pare ca ruptura a venit usor si normal...si ca toara relatzia asta s'a erodat in timp ...

    Candva ma intrebam si miram cum de pot accepta cu seninantate despartzirea dupa atatia ani, fara sa am vreo urma de regret ...Ce era ciudat: aveam mai mult timp pt mine, ma simteam muuult mai libera, fericita, implinita, satisfacuta (?!) , multumita de ... viatza mea ... Asta e semn rau?! nici pe departe! rau e poate ca te'ai complacut in relatia asta si sunt sigura ca ai simtit iminentza despartzirii inca de acum cateva luni ...

    Starea ta de spirit nu face decat sa'ti demonstreze ca e cel mai bine pentru voi asa... sau nu ca pentru TINE e cel mai bine asa! in situatii ca acestea, e ok sa fii egoist!