am facut bine am facut rau?
-
0 0Pe scurt.....prietenul meu mi-a spus, te sun eu intr-o ora si dus a fost. L-am sunat, i-am dat un mesaj in care il intrebam ce se intampla cu tacerea lui, l-am tot sunat, i-am trimis un mail (totul in decurs de o zi). Un ocean de tacere s-a asternut. Ce-am facut? am sters nr. de tel. din memorie, am sters orice adresa de mail care ar fii putut sa ma faca sa sa-l mai caut. A doua zii am chemat o prietena si am facut haz de necaz pe tema " cum poti sa fi la leapsa" sau "cum e sa ti se traga clapa". Ea mi-a spus sa astept pentru ca s-ar putea sa ma insel. Instinctul insa imi spunea ca nu ma va cauta si din pacate nu m-am inselat. A trecut aproape o saptama de cand nu mai stiu nimic de el, ma tot gandesc - de ce? N-am gasit nici un raspuns logic. Chiar daca sa zicem se impaca cu fosta, mi se parea normal sa-mi spuna. Chiar daca ar fi considerat ca nu merge (desi atunci trebuie a recunosc este un adevarat actor) la fel de normal si firesc mi se parea sa-mi spuna. Trebuie sa mentionez ca era o relatie inceputa de putina vreme, dar chiar si asa ......Tacerea asta ma sufoca. Eu sunt prea mandra sa ma duc la el acasa sa-l intreb "de ce?" Ma tot gandesc ca asa cum a tacut la telefoanele si mesajele mele ar putea sa-mi raspunda. O sa-mi treaca, ce-a fost a fost frumos, chiar prea frumos, dar intrebare "de ce?" probabil ma va obseda mult timp.
-
Multumesc Marllene pentru raspuns.Nici nu ma asteptam sa-mi raspunda cineva atat de repede. Revenind la subiectul discutie noastre-nu sunt disperata, poate doar inca furioasa si cu orgoliul ranit, poate amandoua la un loc, dar disperata nu sunt. Nu concep ca pot exista oameni care ies pe usa fara sa spuna "am placat" sau un simplu "pa". Nu pot sa cred ca la cei 33 de ani ai mei nu sunt in stare sa vad dincolo de aparente. Nu pot sa cred ca un individ poate sa joace atat de bine teatru ca-ci altceva nu cred ca a fost. Iar de ocupat......scuza-ma.....un bib sa-mi spuna sunt f.f. prins....se putea, o cerea bunul simt.
-
Si mie mi s-a intamplat ceva asemanator cu cativa ani in urma.Ne-am dat intalnire si nu a aparut, l-am sunat si mereu primeam raspunsul ca nu este acasa asa ca ...l-am abandonat.Dupa catva timp ne-am reintalnit si a recunoscut ca pur si simplu nu putea sa imi spuna ca ceva nu mai merge si a ales calea de a da bir cu fugitii.Eu consider asta o lasitate.Nu stiu daca este si cazul tau, dar asa pare.Eu zic sa iti vezi de viata ta.
-
Intradevar razpunzandu-ti tie si vazand cat de tare te bucuri pentru ca ti-au raspuns fetele parca m-am bucurat si eu pentru tine.Si eu am patit ceva la fel de asemanator si mai astept si astazi un raspuns pentru ca in situatia mea cred si sunt sigura ca viata mi-l va da.Nu exista sa nu-l intalnesc din grseala pe unde si sa il privesc in ochi si sigur voi avea un raspuns, barbatii nu prea au curaj mai ales cand intalnesc ceva serios, se sperie si fug...Scuze chiar astazi mi-am relatat povestioara si daca o gasesti o sa intelegi ce vreau sa zic.
Aceste conversatii imi dau putere chiar daca inca nu mi-a raspuns nimeni(sunt noua) la problema mea. -
Ah fetelor, si eu care credeam ca sunt singura fraiera!
Sau ca eram prea mica(aveam 23 iar el 27)!sau neexperimentata.Dar asa suntem noi, ne agatam de un singur fir, il idealizam pe dumnealui, ii credem promisiunile...adevarul e ca sunt lasi si se mai si lauda ca sunt barbati!Cind te vrea te gaseste si-n gaura de sarpe, face rost de nr de telefon de la serviciu, isi face timp, face rost de bani,....si cind nu te mai vrea nu mai valorezi nimic, nu mai meriti nici o explicatie.
Am ramas si singura si fara sa pot plinge pe umarul cuiva.Am inteles de la mama lui ca nu am ce sa mai caut la acel nr de telefon...deci a aflat ca il caut, iar eu m-am umilit...in felul asta m-am devalorizat in ochii lui, nu mai ofeream nimic interesant, nu mai avea ce cuceri, descoperi...
Spunindu-ti patania cit mai multor prietene te va ajuta sa treci peste...nu vei uita si nici nu ai de ce ; in fond a fost si ceva placut.
Barbatilor nu trebuie sa le cadem in genunchi( parca trebuia sa fie invers, sau ma insel?)
va imbratisez tare-tare de tot
adra -
Alina, parerea mea este ca intrebarea "de ce" o sa te chinuie mult timp , dar nu merita sa-ti
pierzi timpul si energia gandindu-te la asta ! El a dat dovada de ceva de care cei mai multi barbati
din ziua de azi nici macar nu au auzit.Se numeste RESPECT !
Gandeste-te doar la un lucru :respectul este lucrul minim necesar pe care trebuie sa-l aiba un barbat!
Daca pretinzi asta unui strain , cum sa nu-i pretinzi si unui om pe care sustii cail iubesti (sau te iubeste)
Intrebarea mea este
aca el se va intoarce la tine peste ceva timp, tu ce vei face? -
Draga Madelaine, daca se va intoarce in momentul acesta .......cel mai probabil ii voi asculta explicatia. Daca zilele trecute faceam scenarii de cum sa-i trag un pumn in burta si un genunchi in cap pe urma, ......acum am ajuns la ....il ascult, ii introc spatele si plec fara nici un cuvant. Sigur sunt scenarii si in mintea mea au fost multe altele care mai de care mai macabre
Sincer, nu stiu ce-as face...totul ar depinde de ce mi-ar spune. -
Alina te consumi ca o lumanare! ai dreptate n esti disperata, am ales un cuvant prost dar nici nu ai de ce sa te cramponezi de situatia asta tampita. nici nu poti sa afli nimic, nici nu iti faci vreun bine cu atatea intrebari. oricum daca se intoarce nu cred ca ai ce asculta. si daca-i cadea telefonul intr-un canal si nu-ti mai stia numarul te gasea el... da-i viteza!!!!
tot tu sa plangi? nuuuuuuuuu! -
Daca tot vorbesti de scenarii, iata inca unul: el vine la tine , cu o floare (eventual)
si iti spune ca a avut o problema (despre care nu-ti poate spune prea multe)
dar nu se va mai repeta, a fost o greseala, bla, bla bla....
In concluzie te roaga sa-l ierti si sa-i acorzi eterna si clasica "inca o sansa"!
Ce vei face?
Ca sa-mi raspunzi trebuie sa-mi spui cat de "prinsa" esti ? -
pentru Marllene: Ai auzit cu siguranta de acele persoane care despica firul in parte. Din pacate sau poate nu, asa sunt si eu.
pentru Madelaine: Scenariul tau e rupt din telenovele iar eu nu prea cred in ele
Ca sa-ti spun cat de prinsa sunt ar tebui sa-ti spun ca inca merg pe strada si-l vad langa mine, inca ii aud vocea, inca ii simt atingerea, inca e prezent in mintea mea. Dar oricat de prinsa sunt trebuie sa-ti spun ca sunt si o persoana al carui orgoliu depaseste uneori limita acceptabilului. Nu stiu insa cum as reactiona si n-as vrea sa bravez, nu-mi sta in fire. Oricum, nu vreau sa ma alimentez cu astfel de scenarii, mi-ar face rau si nu sunt chiar o masochista
-
Imi pare rau ca m-ai inteles gresit.Poate e vina mea.
Nu stiu de ce scenariul meu ti se pare atat de "telenovelistic". La un astfel de comportament
din partea lui, este greu sa-ti imaginezi explicatia (cat de cat plauzibila ) pe care poate sa ti-o
dea . Cat despre orgoliul tau , sa stii ca am vazut orgolii de dimensiuni si mai mari care s-au " topit"
in fata unor explicatii patetice ! De ce ? Pentru ca este "ceva" acolo, in noi, care nu tine cont de orgolii, ambitii
ratiune, si ne determina sa facem lucruri pe care nici prin gand nu ne trece ca le-am putea face vreodata!
Desi a fi orgolioasa nu este intotdeauna o calitate, in cazul tau s-ar putea sa fie salvarea!
Iti doresc sa fii tare si sa-ti spui mereu ca meriti mai mult! -
Alina, crede-ma te inteleg si nu te judec! daca am vorbi face to face poate ca ai intelege altfel spusele mele.asa, doar scrise, poate iti par seci iar eu iti par o rautate de femeie. ok!
am avut parte de astfel de situatii dar, tot orgolioasa, am intors spatele definitiv. nu stiu daca a fost bine sau a fost rau, nu cred ca am ceva de regretat... in orice caz atunci m-a durut, m-ar durea si acum dar, vezi tu, cu timpul devenim mai duri, lasam sa treaca pe langa noi lucruri pe care altadata le consideram drame...
acum te simti ranita, peste o luna te vei chinui sa-ti amintesti ce ti-a facut tipul asta de nu mai stii nici macar cum il cheama?
lasa timpul sa stearga amintirile, tu cauta-ti prieteni noi, iesi din casa, uita de tristete, viata oricum e grea, macar fa-ti tu din cand in cand cate o bucurie.
iar de la barbati sa nu astepti minuni... ei se tem de orice fel de confruntare.